De
la Masca
si Maderat,
trecand peste un pod secular, boltit, construit din piatra
de andezit si gneis, peste paraul Maderat, ajungem la Tarnova,
comuna cu bogate traditii folclorice si de arta.
Localitatea Tarnova este asezata in centrul
judetului Arad, la 11 km de orasul Ineu
si raul Crisul Alb si la o mica distanta de muntele Highis
din masivul muntos al Zarandului, motiv pentru care gara CFR
a localitatii poarta numele de "Tarnova - Zarand",
spre identificare de alte localitati din tara cu acelasi nume.
Localitatea este intersectata de doua drumuri principale Arad
- Buteni si Ineu - Agrisul Mare. Se invecineaza in partea
de Est cu localitatea Silindia, la Sud-Est cu Dud,
la Sud cu localitatile Draut,
Araneag
si Agrisul
Mare, in apropierea zonei turistice Casoaia, un veritabil
loc pentru petrecerea vacantelor si alegerea unor trasee turistice
de un pitoresc deosebit.
La Vest Tarnova se mai invecineaza cu localitatea
Maderat iar la Nord cu Chierul.
Tarnova este centru de comuna si are in componenta satele:
Dud, Draut, Araneag, Agrisu Mare si Chier.
Vechimea
localitatii se pierde in negura istoriei. Din documentele
care vorbesc despre aceasta asezare romaneasca (Mircea Ciohandru
- Romanii din campia Aradului) reiese ca a fost locuita dintotdeauna
de romani. Pe timpul stapanirii austro-ungare in Transilvania
localitatea era impartita in doua: deoparte si de alta a drumului
Arad-Buteni:
partea dinspre Nord numindu-se Apres, iar partea din spre
sud denumita Almas, numiri care mai dainuie si azi printre
localnici. In jurul anului 1700 aceste doua parti se contopesc
sub denumirea de sub alta denumire de provenienta latina -
Tarnova - provenita de la TERA (pamant) si NOVA (nou), deci
pamantul cel nou, un nume binemeritat datorita fertilitatii
solului.
De cand se cunoaste trecutul acestei localitati,
locuitorii ei au fost de lege crestineasca in rit rasaritean
(M. Ciuhandru). Cu ocazia operatiunilor de catolicizare fortata
intreprinsa de stapanirea austro-ungara din Transilvania,
crestinii acestei localitati au trecut la legea Unita (greco
catolica), dar nu a durat mult, caci curand s-au reintors
la legea ortodoxa, precum reiese dintr-o adnotare pe mineiul
lunii martie facuta de invatatorul scolii confesionale Mosutiu
Dimitrie 1849-1850: "poporenii acestui loc au fost
14 ani sub lege unita, iar la anul 1848 cu prilejul revolutiei,
s-or intors toti la legea gerco-catolica neunita dobandind
si biseriva si scoala". Vechea biserica a fost situata
cu aproximativ 200 de metri spre rasarit fata de locul actualei
biserici. Actuala biserica a fost zidita intre anii 1849-1850
prin ravna,
osteneala si contributia credinciosilor. Materialul de constructie
a fost : piatra, caramida si un acoperis de sindrila. In anul
1908 s-a facut prima reparatie capitala, interioara si exterioara,
iar acoperisul a fost inlocuit cu tabla
zincata pe timpul preotilor Teodor Drecin si Iustin Popa.
Tarnosirea bisericii a avut loc intr-un cadru festiv la 15
august 1909 de catre episcopul Aradului, Ienopolei si Halmagiului,
Ioan Papp. In anul 1936 biserica a mai suferit o reparatie
cu consolidarea peretilor. Dupa alti 10 ani, prin contributia
benevola a credinciosilor, biserica este pictata de pictorul
clujean Cornel Cenan, in tempera. In aceasta localitate isi
desfasoara activitatea cultica si cultul baptist, cultul penticostal
si cultul adventist.
Locuitorii Tarnovei sunt oameni harnici si
gospodari, o parte din ei traind la oras unde acestia isi
respecta totusi traditiile mostenite.
Viata economica a localitatii se bazeaza predominant
pe agricultura si cresterea animalelor, o parte a localnicilor
lucrand in cadrul intreprinderilor industriale si cooperatiste
din Arad, Ineu si Pancota.
Mentionam ca si la Tarnova functioneaza o intreprindere de
prelucrare a diatomitei si a lemnului precum si doua mori
.
|
|