Birchisul, cu vadite tendinte de urbanizare, atrage atentia prin cateva obiective importante.
Pe vatra veche a satului la locul numit "Balta bisericii" a existat o biserica de lemn cu hramul "Sfintii Arhangheli". Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, mutandu-se vatra satului, in 1786 a fost mutata si biserica.
Biserica ortodoxa, situata pe strada principala, a fost construita in anii 1811-1812, avand o infatisare baroca.
In interiorul bisericii se remarca iconostasul din lemn, artistic sculptat, datand de pe la 1848. Icoanele din biserica sunt de factura bizantina, majoritatea provenite din secolul al XVIII-lea aceasta poarta hramul "Nasterea Maicii Domnului".
Contemporana cu biserica este cladirea scolii vechi (la nr. 141) atestata documentar in 1811 si largita prin 1828.
Intelectualii comunei au stat in 1877 - 1878 in fruntea actiunii pentru a strange obolul birchisenilor si satelor din jur, pentru a veni in ajutorul armatei romane angajate in eroicul razboi de independenta.
Cladirea primariei a gazduit in anul 1918 Consiliul National Roman comunal.
In Caminul cultural sunt valorificate artistic renumitele traditii folclorice ale Birchisului, din folclorul muzical remarcandu-se corul mixt de peste100 de ani, dansurile populare, datina de nunta, obiceiurile de iarna s.a. Piesele de port de Birchis, evoluat in decursul secolelor, erau prelucrate initial pe panza tesuta in casa, iar motivele cusute mai mult cu negru. Scoaterea in relief a frumusetii modelului se facea cu culorile tricolorului romanesc.
Pentru barbati toata cusatura se facea cu alb. Se remarca suba foarte fina albita numita "Haba".
Pana azi s-au mentinut in esenta motivele initiale. Ziua nedeii de la 8 septembrie a constituit mult timp o adevarata parada a artei populare a celor din localitate si din jur, manifestata si prin jocurile ritmice si variate ca: mazarichea, ardeleana de trei, seredea, pitigusul etc.
Din aceasta bogatie folclorica s-au mentinut o serie de obiceiuri: la nunta, scoaterea miresei la poarta si apoi dupa actul casatoriei, la ciubar, unde nuntasii prin diferite strigate adecvate si cantece de nunta, fac despartirea miresei de la familia ei, iar dupa cununie prezentarea ei soacrei.
In cadrul caminului cultural functioneaza si un punct muzeiscic, unde sunt expuse frumoase piese de port popular, diferite lazi de zestre, obiecte casnice.
Atrage in mod deosebit atentia colectia de ceramica provenita din vechiul centru de olari, a carui reminiscenta se mentine in denumirea strazii Olarilor. Oalele de dimensiuni mari purtau ca ornament braul alveolar, de traditie dacica.