De la Masca si Maderat, trecand peste un pod secular, boltit, construit din piatra de andezit si gneis, peste paraul Maderat, ajungem la Tarnova, comuna cu bogate traditii folclorice si de arta.

Localitatea Tarnova este asezata in centrul judetului Arad, la 11 km de orasul Ineu si raul Crisul Alb si la o mica distanta de muntele Highis din masivul muntos al Zarandului, motiv pentru care gara CFR a localitatii poarta numele de "Tarnova - Zarand", spre identificare de alte localitati din tara cu acelasi nume. Localitatea este intersectata de doua drumuri principale Arad - Buteni si Ineu - Agrisul Mare. Se invecineaza in partea de Est cu localitatea Silindia, la Sud-Est cu Dud, la Sud cu localitatile Draut, Araneag si Agrisul Mare, in apropierea zonei turistice Casoaia, un veritabil loc pentru petrecerea vacantelor si alegerea unor trasee turistice de un pitoresc deosebit.

La Vest Tarnova se mai invecineaza cu localitatea Maderat iar la Nord cu Chierul. Tarnova este centru de comuna si are in componenta satele: Dud, Draut, Araneag, Agrisu Mare si Chier.

Vechimea localitatii se pierde in negura istoriei. Din documentele care vorbesc despre aceasta asezare romaneasca (Mircea Ciohandru - Romanii din campia Aradului) reiese ca a fost locuita dintotdeauna de romani. Pe timpul stapanirii austro-ungare in Transilvania localitatea era impartita in doua: deoparte si de alta a drumului Arad-Buteni: partea dinspre Nord numindu-se Apres, iar partea din spre sud denumita Almas, numiri care mai dainuie si azi printre localnici. In jurul anului 1700 aceste doua parti se contopesc sub denumirea de sub alta denumire de provenienta latina - Tarnova - provenita de la TERA (pamant) si NOVA (nou), deci pamantul cel nou, un nume binemeritat datorita fertilitatii solului.

De cand se cunoaste trecutul acestei localitati, locuitorii ei au fost de lege crestineasca in rit rasaritean (M. Ciuhandru). Cu ocazia operatiunilor de catolicizare fortata intreprinsa de stapanirea austro-ungara din Transilvania, crestinii acestei localitati au trecut la legea Unita (greco catolica), dar nu a durat mult, caci curand s-au reintors la legea ortodoxa, precum reiese dintr-o adnotare pe mineiul lunii martie facuta de invatatorul scolii confesionale Mosutiu Dimitrie 1849-1850: "poporenii acestui loc au fost 14 ani sub lege unita, iar la anul 1848 cu prilejul revolutiei, s-or intors toti la legea gerco-catolica neunita dobandind si biseriva si scoala". Vechea biserica a fost situata cu aproximativ 200 de metri spre rasarit fata de locul actualei biserici. Actuala biserica a fost zidita intre anii 1849-1850 prin ravna, osteneala si contributia credinciosilor. Materialul de constructie a fost : piatra, caramida si un acoperis de sindrila. In anul 1908 s-a facut prima reparatie capitala, interioara si exterioara, iar acoperisul a fost inlocuit cu tabla zincata pe timpul preotilor Teodor Drecin si Iustin Popa. Tarnosirea bisericii a avut loc intr-un cadru festiv la 15 august 1909 de catre episcopul Aradului, Ienopolei si Halmagiului, Ioan Papp. In anul 1936 biserica a mai suferit o reparatie cu consolidarea peretilor. Dupa alti 10 ani, prin contributia benevola a credinciosilor, biserica este pictata de pictorul clujean Cornel Cenan, in tempera. In aceasta localitate isi desfasoara activitatea cultica si cultul baptist, cultul penticostal si cultul adventist.

Locuitorii Tarnovei sunt oameni harnici si gospodari, o parte din ei traind la oras unde acestia isi respecta totusi traditiile mostenite.

Viata economica a localitatii se bazeaza predominant pe agricultura si cresterea animalelor, o parte a localnicilor lucrand in cadrul intreprinderilor industriale si cooperatiste din Arad, Ineu si Pancota. Mentionam ca si la Tarnova functioneaza o intreprindere de prelucrare a diatomitei si a lemnului precum si doua mori .