|
 
Localitatea este cunoscuta
din a doua jumatate a sec. al XII-lea, iar in anui 1465 este
pomenita ca "targ" (orasel).
Pe strada principala se pastreaza
doua poduri vechi din piatra, denumite "La Catra"
si "La Duru".
Traditia consemneaza ca satul
era rasfirat pe vaile si colinele dinspre satul Nadas,
parte care astazi se numeste "Satul batran". Pe
acest loc, in anul l729, a fost sfintita biserica de lemn
cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". In anul 1786,
episcopul Pavel Avacumovici (1786-1816) al Aradului sfintea
o noua biserica de lemn, cu hramul "Cuvioasa Paraschiva",
asezata pe locul unde se afla si cimitirul satu1ui. In anul
1881 incepe edificarea actualei biserici de zid cu hramul
celei vechi, demolate.
 
La vest de soseaua ce duce
spre Nadas, pe o movila inalta de 50 m, gasim cetatea Tautului.
Traditia o atribuie turcilor.
In stadiul actual al cercetarilor
putem preciza ca aici a existat o fortareata al carei terasament
avea diametrul de peste 100 m.
Din vechile ziduri care par a data cu mult inainte de stapanirea
otomana, se pastreaza o portiune de cca 14 m.
  Vestigii ale evului mediu exista si la marginea
satului, la Delut.
Dealul inalt, in forma circulara, domina atat Tautul, care
odinioara se afla in apropiere, pe locul numit "Satul
batran", cat si drumurile de acces nord-sud.
Se vad urme ale constructiilor
facute din piatra de gneis si feldspat. Zidurile erau aparate
de doua randuri de santuri.
Unii cercetatori cred ca fortificatiile
de aici au apartinut cavalerilor templieri si apoi celor ioaniti,
atestati de altfel documentar la Taut.
Proportiile constructiilor de pe Delut au fost insa mai reduse
decat cele de la "Cetate".
 
Raul Cigher cu afluentii sai
Timercea, Nadas, Postoiciu, Chilodia, Minisul, datorita cursului
lor neregulat ameninta in fiecare an cu inundatia terenurile
din jur.
Iata de ce in marginea comunei
Taut s-a ridicat un mare baraj de pamant, cel mai mare de
acest gen din tara, pardosit cu placi masive de beton, formand
un mare lac de acumulare.
Alte
site-uri despre Taut:
|
