Luni, 6 mai 2002

Fotoreportaj de la Slujba de Inviere de la Biserica din lemn din incinta Spitalului Judetean Arad

 

Pentru a putea asculta "Hristos a inviat" cantat de enoriasii acestei biserici faceti click aici. Pentru a-l auzi aveti nevoie de programul Real Player

• Parga Invierii

Vestirea pascala cu raspunsul afirmarii plenare a realitatii Invierii Domnului include si o angajare crestina in lucrarea mantuirii pe plan personal sau obstesc, ca renastere sau reinnoire. Biruinta Mantuitorului asupra stricaciunii si mortii se arata prin intreaga fire, mai ales atunci cand sarbatoarea ca atare cade in luna lui florar. Freamatul acesteia da simtamantul atat al unei reveniri la viata, dupa anotimpuri de amortire, cat si al refacerii integrale, al castigarii unei vieti noi si care se innoieste mereu. De altfel, invierea insasi se defineste ca renastere si reinnoire ce presupune inaintarea continua pe calea desavarsirii. Oamenii se bucura nu numai ca pamantul a inflorit din nou, ca si in trecut, ci pentru ca a dobandit o putere noua in care intuim vesnicia. Astfel, gradina lumii trezeste nu doar nostalgia paradisului pierdut, ci si nazuinta spre raiul ceresc si imparatia lui Dumnezeu. Ori, pentru urmarea imboldului spre cele inalte, trebuie ca si sufletul sa raspunda intocmai harului si darurilor lui Dumnezeu. Invierea a adus in fiinta omeneasca puterea unei noi vieti care trebuie sporita prin eforturile personale de a participa la jertfa si victoria lui Hristos Domnul. Daca prin intruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu Si-a facut proprie firea omeneasca, iar pe noi partasi dumnezeirii, prin inviere a sadit in noi germenele vietii nepieritoare, ca si putinta de a rodi bogat prin stradaniile personale de a ne insusi lucrarea mantuitoare implinita de El. Dascalii Bisericii au aratat ca, prin rascumpararea neamului omenesc din robia mortii, acesta a fost rascumparat in intregime in persoana Mantuitorului prin jertfa Sa, asa cum si Apostolul Neamurilor aminteste ca au fost rascumparati cei sub lege, "ca sa dobandeasca invierea". Hristos Domnul ii cuprinde astfel in Sine, virtual, pe toti oamenii, ramanand ca acestia sa fie in mod real uniti cu El. Aceasta cuprindere tainica se manifesta in tot ceea ce El a implinit pentru lume. Asadar, mantuirea omului se arata ca o insusire prin credinta si fapta a ceea ce s-a dobandit prin El, actualizand intr-o repetare sfanta fiecare act implinit de Domnul Insusi spre desavarsirea celor care Il urmeaza. El depaseste statutul unui model ce atrage la Sine si calauzeste spre a fi realizat. In ansamblul umanitatii are locul unui nou Adam, care reprezinta si cuprinde pe toti, ca si cel dintai. Iar daca prin primul Adam au cazut toti oamenii, prin cel de al doilea se ridica, dobandind adevarata viata, renastere in El, care este izvorul existentei insanatosite. Iisus Hristos Domnul este centrul umanitatii, nu numai in sensul pasiv al cuvantului, ci si in cel activ, intrucat iradiaza forta de atragere la sine spre prefacere si indumnezeire. Firea omeneasca a Mantuitorului, prin moarte si inviere devine vas al revarsarii energiilor dumnezeiesti spre umanitate si din care fiecare se impartaseste dupa propria ravna. Credinciosii nu sunt cuprinsi in Hristos intr-un chip ce umbreste propria lor persoana, ci intr-unul relational, plin de taina. El lucreaza pentru oameni in vederea stabilirii unei legaturi voluntare prin care acestia se pot impartasi de trupul Sau cel inviat si indumnezeit. Cu privire la aceasta, acelasi apostol de referinta spune: "Impreuna cu El ne-am sculat si impreuna ne-a asezat in ceruri", iar imnul bisericesc de la slujba pascala talcuieste mai departe: "ieri m-am ingropat impreuna cu Tine Hristoase, azi ma scol impreuna cu Tine, inviind Tu; rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine Insuti, impreuna ma preamareste Mantuitorule intru imparatia Ta." Invierea este urmarea mortii, dar nu propriu-zis organica, ci o incoronare de sus. Aceasta intrucat omul ce moare este si Dumnezeu adevarat, iar dumnezeirea, care strabate intregul trup il invie. Moartea Mantuitorului asadar este o trecere spre inviere, ea nereprezentand urmarea pacatului, ci mijlocul suprem prin care firea isi dovedeste aversiunea fata de rau si pacat, trecand de la forma osandei la cea de restabilire a nestricaciunii si nepatimirii. Prin moartea ca pedeapsa a pacatului este calcata deci moartea ca osanda a firii, dovedindu-se plinatatea vietii prin care se arata si invierea trupului. Deci moartea este desfiintata in Hristos pentru toti aceia care sunt uniti cu El. In epistola citata deja, Sf. Apostol Pavel afirma urmatoarele: "M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a dat pe Sine insusi pentru mine." Invierea lui Hristos arata ca omenirea a fost cu desavarsire mantuita. Ea este temelia credintei crestine. Desavarsirea faptuita de Hristos Domnul in firea Sa se impartaseste firii umane cu acelasi scop. In acest context, Sf. Maxim Marturisitorul lamureste: "Taria puterii atotcovarsitoare si-a aratat-o daruind firii neschimbabilitatea prin toate cele contrare suferite de El, care daruind firii prin patimi nepatimirea, prin osteneala odihna si prin moarte viata vesnica, a restabilit-o iarasi, innoind, prin privatiunile Sale trupesti deprinderile firii si daruindu-i acestea, prin intruparea Sa harul cel mai presus de fire, adica indumnezeirea... caci nu era cu putinta sa fie predat stricaciunii prin moarte Cel ce a venit pe lume neatins de originea prin care s-a ivit ca sfarsit moartea". De asemenea, un mare teolog arata ca fara Hristos nu exista sau nu se stie de un viitor vesnic al oamenilor, deci de un sens al vietii istorice. Hristos se adevereste ca unica nadejde a oamenilor intr-o existenta neperitoare a lor fata de toate cele pieritoare din jurul lor. Iar intr-alt loc, spune: "Invierea sta in legatura cu istoria, nu numai prin cauzalitatea supraistorica, pe care a adus-o asupra istoriei, ci si prin rolul ce l-a avut si-l are in introducerea unui nou mod de viata in istorie. Dupa cum s-a putut vedea, o intreaga istorie e recapitulata in Hristos Domnul, pentru a fi profilata in viitor prin lumina divinitatii Sale. El Insusi este capul unei noi umanitati, a poporului lui Dumneuzeu, a Bisericii - trupul Sau tainic din care toti crestinii fac parte ca madulare. Potrivit catorva texte din Sfanta Scriptura, Isus Hristos Domnul este "inceputul", Cel "intai nascut din morti", adica "parga invierii tuturor." Sarbatorirea Sfintelor Pasti in luna mai intr-unul dintre primii ani ai secolului, apare promitatoare pentru curgerea acestuia, frumusetea firii oglindind parca pe cea a intregii creatii, implicit a fiintei umane chemate mereu la inviere si innoire. Vedem o imagine a raiului de odinioara sau a gradinii ce i s-a dat omului in grija, dar pe care acesta, din pacate, a pierdut-o. Pentru a reface totul, gradinarul ceresc s-a jertfit pe Sine Insusi, redand omului putinta conlucrarii pentru totdeauna. Iar partasia este acum nu doar in racoarea serii ce vesteste o noua zi de creatie, ci in chiar lumina si caldura zilei celei neinserate a imparatiei lui Dumnezeu. In aceasta comuniune plina de bucurie duhovniceasca, se rememoreaza nu numai intreaga istorie a mantuirii, ci se retraieste cu Domnul fiecare clipa a ceea cea facut pentru noi de la intrupare pana la cruce, inviere si inaltare. O astfel de recapitulare este mai necesara la vremea Sfintelor Pasti in acceptiunea acestora de "trecere", intrucat ne aflam la raspantia secolelor si a drumurilor ce leaga trecutul cu viitorul, intre gradini inflorite sau in rodire si pamanturi pustiite. Desigur, firea in floarea zilelor de florar isi va urma drumul spre bine si frumos; iar oamenii la fel cu credinta si nadejdea in desavarsirea prin Cel ce este Capul creatiunii si Incepatorul vietii. Acela care reprezinta pe toti oamenii ii si imbunatateste si infrumuseteaza mereu in vederea redobandirii chipului dintru inceput. Ei insisi trebuie sa-L reprezinte punand in lucrare virtutea atat a fiecaruia in parte, cat si laolalta in unitatea Bisercii, ca institutie si nu mai putin edificiu, casa a lui Dumnezeu. Cele doua aspecte se impletesc, credinciosii dovedind apartenenta la trupul tainic al carui cap este Hristos Domnul si calitatea lor de temple ale Duhului Sfant, totodata inaltand locasuri de inchinare, care sa infrunte vremurile. Am exemplifica aceasta cu ridicarea noii catedrale aradene, care desi ajunsa sub cupola, este inca in zidire, cerand eforturi sustinute cu convingerea tare a indeplinirii indemnului apostolic de a lucra cu frica si cu cutremur la mantuire. Intr-adevar, credinciosii lucreaza la mantuirea proprie in Biserica. Ea deschide drumurile realizarilor in diferitele ramuri ale vietii, ajungand in pragurile diferitelor institutii si asezaminte, ca si a nenumaratelor camine care ii simt nevoia. De la o catedrala pe masura vremii si a locului isi orienteaza dimensiunile materiale si spirituale toate celelalte fauriri. Acestea se vreau cat mai multe, potrivit cerintelor actualitatii, oamenii insisi voind o lume infloritoare, in care fiecare dintre ei sa-si gaseasca implinirea. Dorim ca Sfintele Pasti ale anului mantuirii 2002 sa presare peste tot florile cele nevestejite ale frumusetilor vesnice, spre multumirea tuturor si slava lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Amin. Timotei Episcop al Aradului

Publicitate

  Imobil de vanzare

Virtual Arad a fost fondat de Draghi Puterity.
Webdesignul a fost realizat de Sorin Stancu.
Adaptare WEB realizata de Draghi Puterity si Trutiu Florin.
Stirile VAN au fost compilate si redactate de Gheorghe Puterity.
Imaginile VAN au fost produse si digitalizate de Gheorghe Puterity.

O parte din stirile Virtual Arad News au fost preluate si din urmatoarele surse: Agentia Mediafax, Ziarul Adevarul, Ziarul Observator, Agenda Zilei - editie de Arad, Ziua de Vest, Evenimentul Zilei (Editia deVest), Romania Libera, Saptamanalul Occident, Ziarul in limba maghiara Nyugati Jelen, TV Arad, TV RCS, Pro TV Arad.