Aradul
strange relatiile cu noua conducere din Gyula
Primarul
Perjesi Klara a fost ieri la Arad O delegatie, compusa din primarul si viceprimarii
orasului Gyula, a vizitat ieri Aradul. Pentru ca la
Gyula conducerea orasului s-a schimbat, primarul orasului,
Perjesi Klara, impreuna cu viceprimarii Juhasz Janos
si Szabo Jeno, au venit la Arad, pentru a discuta
despre perspectivele colaborarii intre cele doua orase,
cu primarul Dorel Popa si cu viceprimarul Levente
Bognar. Primarul Perjesi Klara a afirmat ca "este
prima drumetie de diplomatie, in care sa incerc sa
invat. Am discutat despre dezvoltarea relatiilor Arad
Gyula, mai ales ca exista manifestari de tradifie,
gen "Strangeri de maini", care in mod cert
vor continua. Dar vom dezvolta si relatii in alte
domenii. In 12 aprilie, la Gyula vor avea loc Zilele
orasului, la care sunt invitati ambasadori si atasati
economici ai tarilor membre UE, in care orasul Arad
are ocazia sa se prezinte". De asemenea,
la anul, o data cu aderarea Ungariei la
Uniunea Europeana, la Gyula, cel mai apropiat
oras de Romania, va functiona un Centru logistic,
care are rolul de a usura schimburile comerciale intre
tara noastra si UE. Oaspetii maghiari au mai anuntat
ca Aradul ocupa primul loc in relatiile cu Gyula.
Marius
Grada - Agenda zilei
Sondaj
inedit al opiniei aradenilor. Primarul s-a batut cu frigul
prin piete
Un numeros grup de oficialitati aradene, in frunte cu
primarul Dorel Popa, a descins, ieri, intr-un control
inopinat, in doua dintre pietele aradene. Vizita, desi
neanuntata, a facut ca oamenii de ordine din piata Fortuna
(inclusa initial in itinerar) la care nu s-a mai ajuns,
sa puna oamenii la maturat. Controlul in pietele Mihai
Viteazul si Catedralei, efectuat de primar si consilierii
locali
PSD Rodica Borza, Petre Blajovici, Directorul OJPC,
Gheorghe Iancu, precum si de conducerea Directiei Sanitar
Veterinare, Ioan Vanci si Ioan Tarcus, a fost realizat
sub indrumarea directorilor de la "Targuri,
Oboare, Piete", Romulus Gherman si Corneliu
Matica. Frigul si-a spus cuvantul Sfidand gerul patrunzator, grupul s-a deplasat la
Piata Mihai Viteazul. "Cum va place aceasta
piata?" au fost cuvintele de baza ale primarului
in descinderea de ieri. Atat cumparatorii, cat si comerciantii
au fost intrebati daca sunt multumiti de conditiile
din piata, daca produsele sunt pastrate in conditii
optime etc. "Ma intereseaza parerea oamenilor
privind pietele. Mi-au fost facute cateva sesizari privind
unele aspecte de aici. Am vrut sa ma conving in privinta
veridicitatii lor. Reclamatiile au fost infirmate",
ne-a declarat Dorel Popa. "Ne omoara parcarile!" Parerile oamenilor au fost diferite. Daca unii
se plangeau ca produsele sunt scumpe, altii spuneau
ca totul e frumos, ca produsele sunt de calitate si
la preturi acceptabile. In
invalmaseala produsa de prezenta "straina"
in piata, s-a conturat totusi o idee comuna. Cu totii
au solicitat, uneori mai dur, alteori mai voalat, desfiintarea
parcarilor cu plata din apropierea pietelor. "E
foarte greu sa mai venim, de la tara, cu produse, la
Arad. Pentru ca platim foarte mult parcarea si nu castigam
suficient ca sa fie profitabil pentru noi. Parcarile
ne omoara", spune un comerciant. "Nu
este posibil ca sa platim pentru parcare, cand acestea
sunt amplasate in balti. E bataie de joc",
afirma un comerciant din Piata Catedralei. Gunoaiele, Salubritatea si angajatii primariei "Asa ceva nu este acceptabil",
a rabufnit Dorel Popa, in momentul in care a coborat
din masina langa o gramada de gunoi. Convoiul a oprit
in spatele pietei Catedralei, privelistea fiind foarte
dur criticata. Dupa ce directorii SC TOP au fost chemati
la "urecheat", s-a ajuns la concluzia
ca gunoiul nu se afla pe domeniul pietelor, ci in domeniul
public. "Chemati-l pe Dugaesescu!"
(n.r.- un director in cadrul Administratiei Patrimoniului
Local), a subliniat primarul. Problema mormanului de
gunoi ce trona langa doua pubele ale Salubritatii, a
fost solutionata intr-un tarziu. Marin Dugaesescu a
sosit si el la fata locului
***
Controlul prin piete s-a oprit aici. Ramane de vazut
daca propunerile cetatenilor care au discutat cu primarul
se vor materializa. Trebuie insa remarcata destinderea
lui Dorel Popa printre alegatori, la prima actiune de
acest gen, din ultimii ani. Primarul demonstreaza, iata,
ca e palpabil, nu o notiune abstracta, si e accesibil
aradenilor.
Simona
Mazare - Observator
13
ani de la evenimentele din decembrie ‘89 - Pe cand un
Muzeu al Revolutiei la Arad?
Se
implinesc peste cateva zile, iata, 13 ani de la evenimentele
din decembrie 1989. De fapt de la Revolutia din decembrie
- ca Revolutie a fost si inca revolutie cu "R"
mare! - chit ca unii se incapataneaza sa n-o recunoasca
numind-o "lovitura de palat" sau
o "lucratura de-a lui Ion Iliescu".
A fost o Revolutie in adevaratul inteles al cuvantului
pornita, ce-i drept, ca o revolta spontana, aparent
fara prea mari sorti de izbanda, o revolta a unor
oameni simpli, dar extrem de curajosi. Ii am aici
in vedere pe toti revolutionarii din tara, si mai
ales pe cei din Arad care au meritul de a fi facut
din Arad al doilea oras al rezistentei si insurectiei
anticeausiste, dupa Timisoara, intr-o perioada in
care Nicolae Ceausescu era inca tare pe pozitie. Sau
cel putin asa parea.
Dupa razboi multi viteji se arata spune o vorba inteleapta.
Lucru pe deplin confirmat si in cazul Revolutiei din
decembrie astazi nu putini dintre asa-zisii analisti
incercand sa diminueze meritele celor care au iesit
in strada in acel decembrie '89 pe motiv, ca, vezi
Doamne, totul era previzibil si ca oricum Ceausescu
ar fi picat. Tot ce se poate, dar atunci, in urma
cu 13 ani, nimeni nu baga mana in foc pentru asa ceva,
discutiile, glumele si contestarile desfasurandu-se
- mai trebuie sa amintim? - in soapta si cat mai ferit
de ochii celorlalti.
Acum, in 2002 este usor sa spui ca Ceausescu ar fi
cazut, sa te dai rotund si sa emiti tot felul de supozitii,
dar, atunci situatia era - cine nu stie? - foarte
incerta. Nu-i vorba cazuse Honeker, cazuse Jivkov,
cazuse Zidul Berlinului, dar Ceausescu inca era -
sau cel putin asa parea - tare pe pozitie. O pozitie
care se baza pe un puternic si zelos aparat de represiune
care chiar daca nu mai era cel din anii '50 inspira
inca destula teama. E adevarat ca in tara mocnea o
nemultumire generala si o stare de lehamite tot mai
greu de ascuns, dar de aici si pana la o eventuala
rasturnare a lui Ceausescu era un drum inca lung.
Sau mai exact greu de estimat.
De aceea revolta de la Timisoara inceputa in seara
lui 15 decembrie i-a luat pe cei mai multi prin surprindere,
inclusiv pe Ceausescu care i-a acordat o foarte mica
importanta plecand linistit in Iran. O greseala care
avea sa-i fie fatala pentru ca ceea ce initial se
arata a fi o simpla revolta s-a transformat dupa cateva
zile, intr-un adevarat cataclism ce nu a mai putut
fi oprit. S-a discutat si se mai discuta inca despre
rolul lui Laszlo Tökes in declansarea evenimentelor
de la Timisoara, un rol uneori exagerat, iar alteori
minimalizat,
adevarul fiind ca evacuarea lui Laszlo Tökes nu a
fost decat un pretext, scanteia care a aprins fitilul
nemultumirilor, o scanteie care ar fi aparut oricum
mai tarziu. O alta exagerare este cea privind asa
zisa interventie din umbra a unor puteri straine si
in primul rand a fostei URSS. Cum se stie speculatiile
au mers de la miile de "turisti"
ce vorbeau limba lui Rasputin care, zice-se, ne-au
invadat tara la inceputul lui decembrie 1989 si pana
la presupusa intelegere privind rasturnarea lui Nicolae
Ceausescu intre George Bush si Gorbaciov. In treaba
cu "turistii" lucrurile sunt destul
de incurcate, multi intre care si corespondentul Agentiei
Tass la Bucuresti, in acea perioada, Nikolai Morozov
contestand asa ceva, numarul de turisti rusi nefiind
cu nimic mai mare decat in perioadele obisnuite. Cat
priveste "intelegerea" dintre Bush
si Gorbaciov ea nu a fost dovedita, cel putin pana
acum, ambele parti negand categoric o asemenea varianta.
In fine, tot in carca lui Bush este pus si un alt
"dinte" a acestuia impotriva lui
Ceausescu legat de posibila inarmare nucleara a Romaniei,
lucru adevarat pana la un anumit punct. Adica, in
1989, Ceausescu declarase de doua ori public ca Romania
detine tehnologia necesara pentru fabricarea unei
bombe atomice si se pare ca el nu mintea, supozitie
care normal, ca produsese deruta si mai ales teama
nu numai la Washington, ci si la Moscova. Pentru ca
nu este putin lucru ca o tara comunista, condusa de
cine era condusa sa poata dispune de o arma nucleara
cu care putea santaja, si cine mai stie? intr-un moment
de paranoia chiar s-o si foloseasca! Deci, o atare
posibilitate exista, dar, totusi existenta unui scenariu
american pentru inlaturarea lui Nicolae Ceausescu
pare nitel fortata. Indeosebi ca, subliniem inca o
data deocamdata, arhivele - sau cat se cunoaste din
acest arhive … - nu confirma o atare ipoteza. In aceeasi
idee a unui scenariu si suport extern se discuta si
despre ce s-a intamplat la mitingul de la Bucuresti
din dimineata zilei de 21 decembrie 1989, cand brusc,
multimea adunata in fata sediului Comitetului Central
a inceput sa se agite si sa fuga disperata in stanga
si in dreapta. S-a zis ca in mijlocul ei explodase
o petarda, in vreme ce altii se jurau ca zgomotul
acela infricosator venea de undeva de sub pamant,
ba o a treia categorie vorbeste chiar de o… hipnoza
colectiva facuta de la distanta (?) cu un aparat inca
neidentificat…Cum se vede fantezia nu are limite,
cel mai probabil este ca buluceala din fata CC-ului
s-a produs din cauze mult mai simple, buluceala amplificata
apoi de panica care a cuprins multimea si care, de
regula, conduce la situatii incontrolabile. Ceea ce
nu diminueaza curajul celor care in noaptea si mai
ales in ziua urmatoare au revenit in fata sediului
CC, strigand lozinci anticeausiste si infruntand gloantele
si tancurile trimise de Ceausescu impotriva lor. La
fel s-a intamplat si la Arad, locuitorii sai dovedind
in acele zile un curaj pe care nu si-l banuiau. Un
curaj nebun, cum zicea cineva, curaj despre care,
din pacate, ne amintim, iata, doar o data pe an, desi
el a avut un rol imens in ceea ce suntem si in ceea
ce vom deveni.
In Muzeul Holocaustului din SUA exista o flacara care
arde continuu in amintirea celor ce-au murit in lagarele
si inchisorile naziste. Un asemenea Muzeu ar trebui
sa ridicam si noi intru amintirea si cinstirea aradenilor
cazuti in decembrie 1989 ca si a tuturor acelora care
in acele zile si nopti, dominandu-si frica, au facut
ceea ce au facut, grabind sfarsitul unui regim ce
parea vesnic.
Mircea
Dorgosan - Adevarul
Elly
si Levente Bognar s-au cunoscut acum 25 de ani cand erau
"blatisti" pe tren
25 de
ani de cand s-au cunoscut Am nimerit in casa familiei Bognar cu o zi inainte
de aniversarea a 25 de ani de cand Elly si Levente
s-au cunoscut. Elly a luat-o inaintea sotului si a
pregatit o sampanie. A reusit cu adevarat sa-si surprinda
sotul. In momentul in care sotia i-a spus care e motivul
desfacerii sampaniei, domnul Bognar a dat vag din
cap. "Da, imi aduc aminte ca ne-am cunoscut
cam in urma cu 25 de ani. Femeile au intotdeauna memorie
mai buna", s-a scuzat Levente Bognar. LEVENTE
BOGNAR, actualul viceprimar al Aradului, a decis
ca, imediat dupa Revolutie, a venit momentul sa se
schimbe ceva in societate.. "Am decis sa fac
ceva mai mult in sfera in care eram si am contribuit
la infiintarea, la fabrica de ceasuri unde lucram,
a unui sindicat. A fost greu, nu eram inteles,
au fost solicitari care s-a considerat ca nu pot fi
transpuse in practica". Lipsa de intelegere
nu l-a determinat insa sa aleaga calea occidentului,
desi ocazii au existat. "In 1991 am
fost in Germania, la unchiul si la varul meu, care
ne-au rugat sa ramanem acolo. Am considerat ca lucrurile
bune vazute acolo pot fi transpuse si in Romania si
este nevoie doar de munca, pentru ca nu te poti culca
seara, iar a doua zi sa te trezesti cu o societate
germana gata aplicata". – Cum ati inceput sa activati in politica? – In 1991 mi-am dat demisia de la sindicat, iar
in 1992 am fost invitat sa activez in cadrul biroului
senatorial al senatorului Hoszu Zoltan. Am fost, pe
rand, responsabil cu partea executiva a Uniunii si
cu partea organizatorica. Am ascultat ceea ce se intampla
si am vrut o schimbare rapida, o accelerare, sa nu
facem politica doar din fotoliu. In 1996 am fost numit
subprefect al Aradului, functie pe care am detinut-o
trei ani si jumatate. Am cautat sa lucrez in echipa,
sa promovez responsabilitatea ideilor. – Familia v-a inteles? – Familia a ramas pe locul doi. Eu consider ca
problemele comunitatii sunt foarte importante si trebuie
sa ne implicam daca dorim rezolvarea lor. Sotia m-a
inteles, dar copilul, care era obisnuit sa se uite
la desene animate, imediat dupa Revolutie, n-a mai
avut acces la televizor, pentru ca ne uitam noi mult
la stiri. Satul de politica, la trei ani pe
care ii avea, Endre ne-a rugat sa mergem intr-o tara
in care nu exista politica. Am pus interesul public
inainte de toate. Nu a fost usor. – In timpul liber ce va place cel mai mult sa faceti? – Ne place foarte mult natura. Mergem cateva ore
pe la padure, la Ceala, in Podgorie, pe la prieteni,
facem o drumetie de doua-trei ore. Inainte de '89
nu a trecut o vara sa nu fim in excursii cu copiii.
Am vazut mai ales Carpatii, am fost pe Valea Lesului,
iarna la schi. Acum insa, nu mai este timp. Ne place
sa dansam pe la seratele la care participam. Duminica
merg la bazin, sa inot. Seara ies cu cainele, sa-l
plimb. – Ce va place sa mancati cel mai mult? – Mancarea nu este foarte importanta. Sa fie gustoasa,
este singura preferinta. – Va place sa faceti cadouri? – In general, aduc din tarile pe unde merg simboluri.
De exemplu, din Canada am adus frunze de artar, stegulete.
Pe copii i-am invatat la fel, sa nu exagereze cu cadourile.
Consider ca sunt trecatoare, sunt mult mai valoroase
cele spirituale. I-am invatat ca valoarea este si
ce dai, nu doar ce primesti. Daca nu ai cui preda,
valoarea scade. Copiii s-au invatat asa. Isi fac treaba,
participa la proiecte, se implica. ELLY BOGNAR, asa cum ii spun prietenii, are
44 de ani si este nascuta in zodia Berbecului. L-a
cunoscut pe viitorul ei sot pe tren pe ruta Arad-Timisoara.
"Chiar daca lui Levente nu-i place termenul,
eram in acea vreme blatisti pe tren. Amandoi mergeam
la Facultate la Timisoara si stateam ca studenti in
ultimele vagoane". Au devenit prieteni in
1977. Totul a fost o intamplare. "Stateam
in camine invecinate si ne mai vedeam pe fereastra
sau mai veneau baietii sa ne ceara cate ceva. Am strans
relatiile, la seara caminului. De la bun inceput am
stiut ca este un om deosebit". S-au casatorit
in '79, iar un an mai tarziu a venit pe lume primul
fiu, Zoltan. "A fost o perioada foarte grea
pentru amandoi. Eram inca studenti si am stat o perioada
in camin cu copilul. Cand Levente a terminat facultatea
ne-am mutat in Arad, iar eu ma duceam doar la examene",
povesteste Elly.
Sotia viceprimarului recunoaste ca Zoltan nu a fost
un copil planificat. "Ne-am dorit un copil
ca el, dar el nu a fost ceva stabilit".
Elly a absolvit "Politehnica" in
Timisoara in anul 1985. A profesat 15 ani in invatamant,
ca profesor de matematica, pana in 1992, dupa care
s-a ivit o oportunitate la Fundatia Romano-Germana.
Din 1997 si-a continuat activitatea la Directia Muncii
ca sef al compartimentului de formare profesionala.
De la sfarsitul anului 2001 a inceput activitatea
pe cont propriu, in sistem privat. "Au fost perioade in care am adus mai multi
bani in casa"
– Au fost perioade in care ati adus mai multi bani
in casa decat sotul? – Da, au existat si astfel de situatii in care
eu am castigat mai mult. In '92, cand am plecat din
invatamant castigam 29.000 de lei, iar cand
m-am dus la Fundatia Romano-Germana am luat de la
inceput 65.000 lei. Era totusi o diferenta semnificativa
si evident ca sotul meu, care era bugetar, avea mult
mai putini bani.
S-a inscris in
UDMR in anul 1989 si a activat in cadrul organizatiei
de tineret. "Iarasi este un cuvant care nu-i
place sotului meu, dar amandoi am fost mitingisti.
Am participat la acele miscari pentru democratizarea
societatii civile. Imi aduc aminte ca l-am luat la
una din actiuni si pe fiul nostru mai mic, Endre." – Cum de ati ales sa nu va implicati mai departe
in politica? – Sunt si acum membru UDMR, dar nu activez in
prima linie. Am considerat ca un Bognar ajunge sa
fie implicat in politica. – Cat de multa politica se discuta in familia Bognar? – A! Dezbatem mult mai mult problemele politice
decat cele ale familiei. – Credeti ca in spatele unui barbat de succes se
ascunde o femeie? – Sunt ferm convinsa de acest lucru si cred ca
se aplica si in cazul familiei noastre.
Elly Bognar recunoaste ca nu este o buna gospodina,
dar este suplinita cu succes de soacra. "Am
un mare sprijin in soacra. Dansa gateste in cursul
saptamanii, iar eu la sfarsit de saptamana. Levente
imi mai reproseaza cateodata ca nu stiu sa gatesc,
dar se consoleaza repede. E unul din punctele mele
slabe si poate ca uneori si-ar fi dorit sa aiba o
femeie mai de casa". – Care este specialitatea casei? – La noi in casa se mananca foarte multe salate
de cruditati, branzeturi si carnea sub forma de gratar. ENDRE BOGNAR, mezinul familiei Fiul cei mic al familiei, de fapt rasfatatul familiei,
este elev in clasa a IX a, la clasa de informatica.
Fire extrem de comunicativa, Endre ne-a condus rapid
in camera sa, locul sau de refugiu. O camera mobilata
dupa propriul gust. Calculatorul si bicicleta sunt
la loc de cinste. Nimeni nu indrazneste sa se atinga
de ele, nici macar domnul "viceprimar".
Muzica din camera lui Endre se aude in toata casa.
"Am muzica de toate genurile, dar numai muzica
buna. Si ai mei agreeaza muzica mea, asa ca nu am
nici un fel probleme. Nu mi se spune sa fac muzica
mai incet". Tot la loc de frunte se afla
si ghipsul pe care l-a purtat cand a avut un accident
pe bicicleta. "Nici nu-mi aduc bine aminte
ce s-a intamplat. Am pastrat ghipsul, desi nu este
o amintire prea placuta". O alta pasiune
a fiului cel mic al demnitarului aradean este fotografia.
"Am mii de fotografii pe care le-am arhivat.
Imi place mult sa pozez, mai ales cand mergem in calatorii",
spune Endre. ZOLTAN BOGNAR, viitorul politician al familiei Fiul cel mare, Zoltan Bognar, este student la
Cluj, la Facultatea de Stiinte Politice, in anul III.
Vine destul de rar acasa. Peste cateva zile va pleca
la Florenta. "Familia se reuneste doar la
sfarsit de saptamana si asta cand nu intervine cate
ceva, dar incercam sa pastram traditia", ne spune
sotia viceprimarului. O vacanta de vis in Grecia Ultima vacanta in patru, adica in formatie completa,
au petrecut-o in Grecia. "A fost o vacanta super
faina. Ne-am distrat de minune. Am vizitat tot ce
am dorit. Au fost trei saptamani de vis. Am facut
mii de poze cu camera digitala, cat pentru o viata,
ca sa avem de ce sa ne aducem aminte", marturiseste
Endre. Elly Bognar adora calatoriile atat in tara,
cat si in strainatate. "Mergem in Grecia o
data la 10 ani. Vreau sa spun ca am mai fost acolo
in 1992, dar ne intoarcem acolo cu placere. Sunt locuri
si peisaje superbe, e o tara mirifica. De fiecare
descopar cate ceva nou" Cainele, rasa Husky, al treilea copil Animalele sunt foarte iubite de toti membrii familiei.
Doi caini, dintre care un superb Husky, stau de straja
in fata usii. Nu se sfiiesc insa sa deschida din cand
in cand usa si sa patrunda in camera pentru a fi serviti
cu cate un fursec.
Ramona
Cretu & Mihaela Iancu - Occident
Alexander
Hausvater, regizorul care a creat un eveniment teatral
de anvergura Nationala la Arad
Duminica
are loc spectacolului sau "Gheata si orhidee" "Duminica va muri complexul de inferioritate
al provinciei.", a afirmat Alexander Hausvater,
in cadrul unei conferinte de presa, referitor la premiera
, spectacolului "Gheata si orhidee",
realizat de cunoscutul regizor la Teatrul de Stat
Arad.
Pregatit intr- un timp record (o luna) si, deci, intr-un
ritm alert cu care trupa noastra este mai putin obisnuita,
spectacolul se anunta a fi un eveniment de anvergura
nationala. "Nu exista in Romania asa ceva",
a mai spus Hausvater despre acest spectacol. "Gheata
si orhidee" nu este doar un spectacol in
premiera pe tara, ci este si o premiera ca tematica
- o piesa despre gangsterii americani din anii 1930.
Spectacolul porneste de la romanul politist al britanicului
James Hadles Chase, dramatizat de Robert David Macdonald.
Traducerea dramatizarii apartine lui Horia Garbea.
Toate spectacolele realizate de Alexander Hausvater,
atat in Romania cat si in strainatate (regizorul a
montat in Canada, Israel, Mexic, SUA, Italia, Germania,
Olanda), au reprezentat provocari adesea socante pentru
public; fie prin imagini violente, fie prin nuditate,
fie chiar prin provocari directe ale spectatorilor.
Din acest punct de vedere, regizorul a apreciat curajul
conducerii teatrului aradean de a-si asuma o asemenea
aventura. Socant in mod placut sau neplacut un lucru
e sigur: Hausvater e ur regizor pe care se poate paria,
daca miza e evenimentul. "Este cel mai important
regizor care a lucrat aici in ultimii 20 de ani",
a spus directorul Ion Varan. Regizorul a vorbit in
termeni elogiosi despre trupa aradeana. A apreciat
entuziasmul actorilor, faptul ca, timp de patru saptamani,
s-au dedicat scenei. Mai mult, Hausvater a afirmat
ca "exista in aceasta trupa 4 -5 interpreti
care nu se pot vedea pe scenele romanesti, intr-un
moment de criza". Distributia include aproape
tot colectivul artistic al Teatrului de Stat Arad:
Claudia Ieremia, Adriana Ghinita, Ioan Peter, Lacramioara
Szlanko, Mihai Sorin Chitac, Calin Stanciu, Bogdan
Costea, Florin Covalciuc, Constantin Florea, Costin
Gavaza, Dorina Darie, Zoltan Lovas, Alexandru Bairactaru,
Liliana Balica, Oltea Aciocarlanoaiei Blaga, Mariana
Tofan, Maura Ianos, Mariana Danila, Carmen Butariu,
Carmen Vlaga. La realizarea spectacolului a contribuit
o echipa de profesionisti: Doru Pacurar (decor), Oana
Varan Goia (costume), Ildiko Fogarassy-Iordanescu
(aranjamente muzicale),- Hugo Wolff (miscare scenica),
Lucian Moga (light design). Premiera are loc duminica,
15 decembrie 2002, la ora 18.