Programul actiunilor organizate
cu ocazia sarbatoririi ZILELOR ARADULUI
Pentru
a afla programul detaliat a celor patru zile,
faceti click pe imaginea alaturata.
"Zilele
Aradului" au adus zambete pe fetele persoanelor
varstnice
La
Strandul Neptun au fost invitati la masa 3000 de pensionari Pentru 3000 de pensionari "Zilele Aradului"
au inceput cu cateva ore mai devreme decat pentru
persoanele care nu au ajuns la pensie. Persoanele
varstnice din Arad au fost invitate la Strandul "Neptun",
la o masa calda oferita de organizatorii sarbatorii
"Zilele Aradului". In urma cu o saptamana,
pensionarii care au dorit sa raspunda acestei invitatii
au trebuit sa-si procure un talon. Prin intermediul
acestuia, pensionarii s-au putut bucura de o masa
calda, un pahar de vin sau un pahar de apa minerala.
Astfel, inca inainte de ora 12.00, pensionarii s-au
indreptat spre strand, unde au fost asezate mai multe
mese pentru ca pensionarii sa poata manca linistiti.
Persoanele varsnice au avut ocazia sa manance o masa
calda care a constat in tocanita de cartofi cu carne
de porc si salata de varza. Dupa pranz, fiecare din
cei prezenti a primit un pahar de vin alb sau apa
minerala. Mancarea a fost gatita de jandarmii de la
Unitatea din Vladimirescu, iar aceasta a fost servita
de elevii de la Colegiul Economic. Atmosfera a fost
placuta, pensionarii prezenti spunand ca s-au simtit
foarte bine, iar mancarea a fost foarte gustoasa.
Dupa ce s-au infruptat din cele oferite de organizatori,
pensionarii s-au plimbat prin Strandul "Neptun",
mai ales ca o buna parte din ei au spus ca nu au vazut
insula de peste Mures de multi ani. La strand au fost
prezenti si reprezentantii autoritatilor locale, care
au vrut sa stie daca pensionarii au fost multumiti
de aceasta actiune. Conform directorului GCA, Coloman
Edeleni, aceasta actiune nu a fost demarata pentru
a-i face pe pensionari sa se simta cersetori. Persoanele
varstnice au fost asteptate pana la ora 18.00, cand
actiunea a luat sfarsit, fiindca la strand au inceput
concertele dedicate "Zilelor Aradului".
Simona
Valan - Agenda zilei
Prof.
univ. dr. Lizica Mihut, rectorul Universitatii "Aurel
Vlaicu": "Ne-ar onora venirea d-lui Theodor
Stolojan!"
Se
vorbeste tot mai mult de venirea la Arad, in calitate
de profesor colaborator al Universitatii "Aurel
Vlaicu", a d-lui Theodor Stolojan,
recent ales in fruntea PNL. Pentru amanunte, am vorbit
cu prof. univ. dr. Lizica Mihut, rectorul Universitatii
"Aurel Vlaicu" Arad: - D-na rector, in ce faza sunt tratativele cu dl.
Stolojan? - Nu am avut inca tratative cu dl. Stolojan. Pot
sa spun doar ca, in urma cu doi ani, Theodor Stolojan
a facut o prelegere la Universitatea noastra, despre
economia mondiala si finantarea tarilor din Est pentru
anul 2000 si pentru inceput de mileniu al treilea.
Expunerea d-lui Stolojan a fost extrem de interesanta,
au fost prezenti enorm de multi studenti si atunci
a fost momentul in care i-am propus o colaborare. - Cum a primit dl. Stolojan propunerea dvs.? - Nu a spus "nu". Si sper intr-o
colaborare, de ce? pentru ca intre timp dl. Stolojan
a devenit profesor la Facultatea de Stiinte Economice,
asa incat invitatia i-o adresam acum profesorului
si nu omului politic. - Ce s-a intamplat din momentul lansarii propunerii
dvs. si pana in prezent? - S-a auzit de-abia acum de posibilitatea venirii
la Universitatea noastra a d-lui Stolojan, pentru
ca intre timp a candidat pentru presedintie si au
primat problemele politice. Cu aceasta ocazie, vreau
sa spun foarte raspicat ca Universitatea noastra nu
face politica, asa incat dl. Stolojan va fi prezent
la noi in calitate de profesor, si nici intr-un caz
de sef de partid, pentru ca la noi, nu numai rectorul
nu are voie sa faca politica - trebuie sa-si dea demisia
ca sa intre in politica - ci si cadrele didactice
care, nu au dreptul sa faca politica decat dupa orele
de scoala. Asa incat ma bucur de venirea lui Stolojan,
fiindca dumnealui este pentru mine in primul rand
un specialist, un mare specialist in domeniu, este
in admiratia mea si pentru verticalitatea morala pe
care a probat-o, pentru ca intr-o lume de tranzitie,
cu mizerii la tot pasul, descoperi cam rar un om de
factura lui Stolojan, asa incat am fi onorati daca
ar veni la noi, in calitate de profesor asociat, pentru
postuniversitare, de relatii economice internationale. - Stiu ca o cunoasteti si pe d-na Stolojan... - Nu ascund faptul ca eu o apreciez si pe doamna
Stolojan, de cateva ori am baut cafeaua cu d-na Stolojan,
este o femeie foarte distinsa, pe care o apreciez
mult. - In concluzie, cand sa-l asteptam pe profesorul
Stolojan? - Nu l-am sunat inca pe dl. Stolojan, astept ca
lucrurile sa decurga de la sine.
Eugenia
Bardas - Adevarul
Trasuri
in centrul Aradului
"Zilele
Aradului" au fost deschise, ieri dupa-amiaza,
de primarul Dorel Popa, in centrul orasului, pe scena
pe care apoi programul a continuat cu cateva momente
artistice.
Momentul cel mai asteptat al ceremoniei a fost defilarea
trasurilor de epoca, care au plimbat prin centrul
Aradului oficialitati locale si invitati, intr-un
alai deschis de mai multi tineri si tinere in costume
de circ cu paiete si de fanfara militara. Un AN 2
si un motoplanor au survolat centrul Aradului la mica
inaltime, aruncand confetti peste aradeni, pana cand
cei din AN 2 au scapat tot sacul la un moment dat.
Programul primei zile a continuat seara, pe Strandul
Neptun din Arad, cu un concert de muzica populara,
urmat de recitalul lui Ovidiu Lipan-Tandarica, acompaniat
de Fanfara din 10 Prajini si Dubasii din Savarsin.
Din program nu au lipsit nici carnavalul Salsa, cateva
momente demonstrative, vernisaje de expozitii de carte
si arta plastica si competitii sportive.
Sorin
Trocan - Evenimentul Zilei - (Editia de Vest)
Pentru
repararea orologiilor din Arad - Un tanar ceasornicar
lupta cu concurenta lucrand aproape gratis
Vlad
Ionut Marian, un tanar de 20 de ani, pasionat de ceasornicarie
care a reparat aproape jumatate din orologiile mari
aflate in oras. Ceasurile de pe fatada Palatului Administrativ,
ale Bisericii romano-catolice Sfantul Anton sau cel
din Piata Garii sunt exemple graitoare in acest sens.
Acum, Vlad intentioneaza sa repare orologiul Teatrului
de Stat si cel al Bisericii sarbesti (Sfantul Petru
si Pavel). Ceasul Palatului Administrativ si cel din
Piata Garii au fost reparate cu ajutorul lui Horga
Gheorghe, un sponsor generos din S.U.A. "Oficialitătile
nici nu au vrut să auda nici macar de decontarea
pieselor care trebuiau inlocuite la repararea orologiilor.
Noroc cu sponsorul din S.U.A. caruia tin sa ii multumesc
si pe această cale", a precizat Vlad
Ionut Marian. El este nascut in Cernavoda, absolvind
in urmă cu trei ani Scoala de Arte si Meserii
din Constanta. Evident, cu specializarea ceasornicar.
A venit la Arad, la sora lui si s-a angajat la fabrica
de ceasuri "Victoria". După
sase luni a renuntat insa la slujba. Asta si pentru
ca, desi era angajat ca ceasornicar, lucra la sectia
"transporturi" carand diverse cutii
prin fabrica. Acum stă in chirie intr-un apartament
din Piata Romana si lucreaza ca si colaborator la
ceasornicaria de langă Teatrul de Stat. In paralel
este elev in clasa a XII-a la Grupul Scolar "Aurel
Vlaicu". Si in "liceu" a
devenit celebru datorita pasiunii sale pentru ceasornice.
Pe unul din peretii exteriori ai scolii troneaza cel
mai mare orologiu din Arad, construit de Vlad Ionut
Marian.
Singurul concurent al lui Vlad este o firmă specializată
din Arad, care se ocupa cu reconditionarea marilor
ceasuri. "Această firma a adus patru
ceasuri noi din Germania care au costat aproximativ
4.000 de dolari. Eu am reparat tot patru ceasuri la
un pret de zece ori mai mic. Acum ma pregatesc sa
il repar si pe al patrulea. De aceea se pare ca sunt
cam suparati pe mine...", afirma Vlad Ionut
Marian.
El spune ca a proiectat o serie de mecanisme pe care
insa, din lipsa banilor nu le poate realiza. Visul
lui este să-si continue studiile de specialitate
undeva in strainatate. Eventualii sponsori care doresc
să il sustina in realizarea unor proiecte viitoare
personale dar si pentru urbea noastra sunt rugati
să il contacteze pe Vlad Ionut Marian la numărul
de telefon 0722 - 174665.
Olimpiu
Bulzan - Adevarul
Manastirea
Bezdin, locul unde se contopeste cerul cu natura
La
manastirea Bezdin am mai fost o singura data si, deoarece
m-a impresionat peste masura, abia am asteptat momentul
pentru a-mi exprima in scris aceste impresii.
Drumul pe soseaua Arad-Periam a fost unul cu destule
denivelari, insa scuturaturile au fost atenuate de faptul
ca in masina era bine, cald, fata de frigul ce se lasase
afara. Aproape de intrarea in satul Munar,
inainte ca drumul sa se ramifice spre dreapta, la marginea
padurii, candva bine ascunse in padurea deasa,
departe de ochii muritorilor, albe si zvelte,
acolo unde cerul se uneste cu natura, se vad turnurile
manastirii. De la sosea, mai facem aproape 5 kilometri
pe drumul de piatra, si care duce spre padure
in directia raului Mures, amenajat nu cu mult timp in
urma.
Situata la 36 km vest de Arad, Manastirea Bezdin, cu
hramul Adormirea Maicii Domnului este una dintre putinele
manastirii ortodoxe sarbe din Romania ce se mai pastreaza.
Datand din anul 1539, lacasul de cult a fot declarat
monument istoric si de arhitectura si este cuprins in
listele monumentelor istorice la nr. 1264-1266.
Numele manastirii …vine de la paraul Bezdin, care formeaza mlastini
si stufaris in jurul ei. La sfarsitul secolului al XV-lea
si inceputul secolului al XVI-lea, satul Munar care
a fost candva posesiunea manastirii, a apartinut familiei
Iacsici, familie careia i se confera ctitoria. In notita
care se afla in Psaltirea tiparita in tiparnita lui
Bojidar Vukovic din Venetia, in anul 1520, este notat
ca Iovan Iacsici, locuitor al comunei Nadlac,
a construit manastirea in anul 1539 si a trait apoi
chiar in incinta ei.
In timpul ocupatiei Banatului de catre turci,
manastirea a fost distrusa prin incendiu, din care cauza
nu mai exista documente scrise anterioare evenimentului.
Cert este ca manastirea nu a fost niciodata parasita
de catre calugarii sarbi, acestia ridicand o biserica
din lemn, de care s-au folosit pana la construirea celei
de acum.
Dupa pacea de la Karlovitz, din 1699, in aceste parti
a fost adus in un numar insemnat de populatie sarbeasca
In timpul turcilor, cand nu existau scoli sarbesti,
Manastirea Bezdin a fost centrul in jurul caruia
s-a adunat poporul sarb din imprejurimi. Un avant deosebit
si o perioada deosebita de dezvoltare, manastirea
o cunoaste in jurul anului 1729, cand fratii Iovan si
Ostoia Tekelia au ajutat la refacerea ei si cand incep
primele incercari de reconstructie. Din aceasta perioada,
au ramas cele mai vechi pietre funerare care astazi
se afla montate in peretii exteriori ai bisericii. Aici
a fost adusa in 1740 Icoana Maicii Domnului facatoare
de minuni, de pe muntele Athos, icoana care acum se
afla la Manastirea Vincia din Rusia.
In 1771, conacul manastirii Bezdin a avut peste 40 de
incaperi si adapostea 16 calugari.
Arhiva manastirii dateaza din anul 1740, cel mai important
document fiind acela prin care Maria Tereza inapoiaza
pamantul manastirii, pamant care a fost pierdut
in urma rascoalei din 1735.
In 1968, refacerea manastirii a fost preluata
de catre Directia Monumentelor Istorice, realizandu-se
reparatia capitala a acoperisului, reparatii la zidarie
etc. "De maturi si var nu ducem lipsa" Privelistea deosebita, padurea care-si
ascunde cu grija frumusetile, iar imediat langa - intr-o
fericita si unica imbinare a naturii - apele Muresului,
care curg unduitoare si purtand atatea secrete despre
ceea ce candva a fost cea mai bogata manastire
din zona, ne-a facut sa zabovim pret de cateva minute
in fata intrarii. Am trecut, cu o oarecare piosenie
de poarta manastirii si semn ca cei de aici stiu ce
au de facut, nu am fost deranjati de nimeni cu vre-o
interpelare. Dupa cativa pasi in incinta manastirii,
intr-una din incaperile de la parter am gasit-o pe maica
Anghelina. Ne-a intampinat cu surprindere si evidenta
bucurie. Privirea calda izvorata din niste prea
frumosi ochi albastri, in care ne-am cufundat
pret de cateva clipe, a patruns prin noi
ca si un gand.
Pana i-am explicat motivul vizitei noastre, maica Anghelina
ne-a condus in una din incaperile manastirii. O masa
din lemn in mijloc, cateva scaune si-un pat tot
din lemn sunt obiectele ce mobilau camaruta alba
si foarte curata in care am intrat. Pe pereti, cateva
icoane, printre care troneaza Iisus rastignit
pe cruce, cea infatisand-o pe Maica Anghelina cea din
Biblie, Cina cea de taina si sfesnicul cu lumanare de
pe masa ne-au infatisat o imagine a ceea ce inseamna
viata monahala. "Sunt aici, la Bezdin, de 9
ani, de cand a si fost redeschisa manastirea.- ne spune
maica Anghelina. Nu va pot spune cam cum arata atunci
manastirea. Incet, incet, am reusit sa mai reparam cate
ceva, sa zugravim, sa redam publicului ceea ce
are mai frumos acest asezamant. Din pacate, nu prea
avem noi fonduri, comunitatea sarbeasca fiind din ce
in ce mai putina, insa de maturi si var alb pentru a
fi curat nu ducem lipsa. Cele mai multe lucrari, renovarea
si mobilarea chiliilor au fost facute cu ajutorul enoriasilor
din parohiile sarbesti." In Rai Condusi de maica Anghelina am vizitat apoi, pe rand,
biserica manastirii, sala de mese, chiliile ce pot fi
locuite. Desi pe suportul din mana maicutei, erau zeci
de chei, aceasta a stiut la ce usa se potriveste fiecare.
"Le-am invatat de atatia ani" ne-a
spus ea, raspunzandu-ne curiozitatii exprimata. Rand
pe rand, camarutele mobilate cu ajutorul enoriasilor
ni s-au dezvaluit precum miresele in fata altarului.
Curate, aerisite, chiar daca mobilate modest,
in unele cazuri cu mobilier vechi de doua secole,
cu sobe trainice ce functioneaza inca de la construirea
manastirii, cu covoare si fete de masa asa cum am vazut
doar la bunici ori in muzee, aceste incaperi au un aer
aparte, care atrage spre meditatie. Privelistea
de la geamuri este o splendoare. Parca te simti in Rai.
"La ora actuala, avem 21 de camere ce pot fi locuite
de cei care doresc sa vina la noi. Ele sunt locuite
de credinciosii care sosesc in fiecare an, pe 28 august,
la hramul manastirii, dar si de grupurile de copii care
vin aici, in fiecare an, in tabara. Copiii, in general
provin din comunitatile sarbesti si vin aici insotiti
de profesori si chiar parinti, dar poate sa vina aici
oricine. Toti sunt bine veniti, usa noastra este deschisa
tot timpul" - ne-a spus maica Anghelina. Ea spune
ca de noua ani de cand se afla aici nu a inchis niciodata
poarta manastirii si ca, oricand si la orice ora, nu
ii este rusine sa deschida camerele, "desi nu este
usor ca toate sa fie in permanenta curate, cu asternuturi
schimbate, aerisite, incat nici daca ar veni prim-ministrul
nu mi-ar fi rusine".
Biserica manastirii este construita din caramida,
in stil bizantin in forma de trefla, cu 3 abside, constructie
asemanatoare bisericilor sarbesti ridicate in secolul
al XVI-lea in Austro-Ungaria. Picturile vechi de pe
pereti sunt destul de sterse, dar inca se poate vedea
frumusetea si autenticitatea scenelor biblice reprezentate
de catre pictori. Tavanul bisericii poarta urmele groaznicului
cutremur din 1977, crapaturile fiind evidente si chiar
periculoase. Insa, nici lipsa fondurilor si nici cea
a unor constructori inimosi carora nu le-ar fi foarte
greu si costisitor sa repare cate ceva la aceasta manastire,
nu stirbesc cu nimic frumusetea si aerul incarcat de
istorie al acestor ziduri. Cu toate acestea, si aici
este o curatenie exemplara, lumanari in toate sfesnicele,
vaze cu flori in fata icoanelor de inchinaciune. La lumina lumanarii Doar cablurile, evident noi de electricitate "strica"
imaginea plina de istorie a asezamantului. "Este
o binecuvantare pentru noi ca anul trecut a fost introdus
aici curentul electric. Imaginati-va ca timp de
8 ani, aici s-a trait exact ca in evul mediu, doar la
lumina lumanarii. Vara mai trecea cumva, dar iarna,
cand de la ora cinci este intuneric eram nevoiti
sa stam la lumina lumanarilor. Asa citeam, asa ne rugam,
asa lucram. Nici drumul de la sosea la manastire nu
era accesibil. Erau niste noroaie, cand ploua, ca puteam
iesi de aici doar cu tractorul. Acum, drumul este pietruit,
iar becurile lumineaza toate incaperile manastirii."
- ne spune cu bucurie maica Anghelina.
Si la manastire se simte ca este toamna. Se fac provizii
pentru iarna. Se pun bulion, muraturi, compoturi, zacusca.
"La aceste lucruri ne ajuta mult femeile din sat
ori din comunitatea sarba. Si pentru ca tot veni vorba,
as vrea sa multumesc, pe aceasta cale, pentru
ajutorul acordat in curatenia mare facuta inainte de
hram, credincioaselor Maria, Aurelia, Iustina, Rodica
si Dorina iar pentru donatiile facute familiilor
Duta, Ganda, Junc, Jivan, Tart, Veghes, Vuculescu si
Zaharia" a adaugat maicuta. De altfel, la manastire,
este ca intr-o adevarata gospodarie. Se lucreaza gradina
cu zarzavat, se cresc animale. Am vazut aici pascand
in liniste, vaci, vitei, un cal si porci. "Doresc
tuturor pacea sufleteasca pe care o am eu" "Aici este casa noastra acum, ne explica, vazand
nedumerirea de pe fetele noastre maica Anghelina. De
aceea, pe langa indeletnicirile specific monahale, noi
trebuie sa ne si gospodarim. Avem si 10 hectare de pamant,
iar cu recolta de pe ele avem iarna cu ce creste animalele.
Avem de toate aici, nu ne putem plange, multumim lui
Dumnezeu. Cel mai mult, insa, doresc ca toata lumea
sa aiba parte de linistea sufleteasca pe care o am".
Maica Anghelina are 72 de ani si se afla la Bezdin de
9 ani. Ea insa si-a inceput viata monahala acum aproape
20 de ani, la manastirea din Gai, iar apoi la cea de
la Bodrog. Dupa aceea, pentru a putea veni la Bezdin,
a stat cateva luni in fosta Iugoslavie, dupa care a
fost sfintita ca si calugarita de catre Preasfintitul
Episcop al sarbilor ortodocsi. "Pana la 53 de
ani am dus o viata la fel ca a multora dintre semenii
nostri. Desi am fost casatorita cu preot, nu am fost
mai credincioasa decat sunt majoritatea oamenilor, nu
am mers foarte des la biserica, am fost o pacatoasa,
la fel ca toata lumea. Am un baiat si o nepoata pe care
ii iubesc foarte mult. Poate ca ei au fost si cei datorita
carora m-am zbatut pentru viata, acum 19 ani, cand medicii
mi-au pus un diagnostic necrutator. Brusc m-am simtit
rau, iar, odata ajunsa la spital, am aflat ca sunt foarte
grav bolnava. Ma gandeam deja ca voi muri, iar medicii
au participat si ei la tratamentul si mai apoi la interventia
chirurgicala cu sufletul la gura. Atunci mi-am spus
ca, daca Dumnezeu imi mai da zile, acestea nu-mi mai
apartin mie ci Lui si Lui i le voi inchina pana la sfarsitul
vietii." – ne-a marturisit maicuta.
Astfel, dupa ce s-a pus pe picioare, atunci cand a vazut
ca se simte bine, a hotarat sa lase in urma viata pe
care o traise 53 de ani, cu bune si cu rele si sa-si
intoarca fata catre Dumnezeu. "A fost foarte
greu pentru ca oricata credinta ai avea, sunt momente
in care ti-e dor de familie, ai vrea sa fi cu ea, sa-ti
fie aproape. Dumnezeu m-a intarit insa, iar rugaciunile
mele sunt ascultate. Ii multumesc pentru aceasta si
ii indemn pe toti sa aiba credinta, sa faca bine,
pentru ca vor fi ajutati. Dumnezeu nu-si intoarce fata
de la oameni, daca au sufletul curat si le doresc, repet
tuturor, pacea sufleteasca pe care eu o am".
***
Cu greu am parasit
manastirea Bezdin si nu pot sa nu recunosc ca mi-am
promis, in gand, ca voi reveni curand. Nu pentru cateva
ore, ci pentru cateva zile. Desi pastreaza aerul medieval
plin de piosenie, ospitalitatea si curatenia ce domina
aici peste tot, te cheama sa revii. La credinta, la
inocenta copilariei, la bucuria simpla de a trai si
de a fi bun cu semenii tai.