Pasarela
pietonala peste Mures prinde contur. Ieri, executivul
local, conducerea GCA si reprezentantii firmei constructoare,
SC Tehnorob, au pus piatra de temelie a constructiei.
Primarul Popa a declarat ca "am sustinut aceasta
initiativa a domnului Edeleni pentru ca eram constient
ca exista o solutie pentru problema podului de pontoane.
Primind proiectul, am constatat ca ideea este buna
si l-am promovat in Consiliul Local".
Constructia pasarelei va dura 18 luni si va incepe
cu montarea pilonilor, odata cu scaderea cotelor Muresului.
Investitia se ridica la 21 de miliarde de lei. Perioada
minima de viata a podului este de 50 de ani, dar care
poate fi prelungita pana la peste 100 de ani.
Coloman Edeleni a venit cu propunerea ca pasarela
sa fie "botezata" Podul Unirii. " Nu doar pentru ca uneste maluri, ci pentru
ca adunam oameni laolalta, in interesul general al
tuturor".
Pasarela porneste de la rampa pentru autoturisme din
zona Constructorul si va avea o latime de 5 metri,
pentru a permite, in cazuri exceptionale, accesul
masinilor de pompieri sau salvare.
In fundatie, intr-un tub din metal special, a fost
introdus un mesaj, pe care il redam in intregime: "Astazi, 3 iunie 2004, am pus piatra de temelie
a acestui pod peste Mures. In proiectul de fata sunt
stradaniile si aspiratiile noastre pentru generatiile
care ne vor judeca dupa fapte, dupa mostenirea pe
care o lasam in urma. Fie ca Aradul sa aiba parte
mereu de oameni gospodari, care sa munceasca pentru
ca orasul sa prospere.
Am ridicat acest pod noi: Dorel Popa, primarul municipiului
Arad; Coloman-Florin Edeleni, directorul societatii
de Gospodarire Comunala; Petre Mihaies, directorul
strandului Neptun.
Prea Sfintia Sa, episcopul Timotei Seviciu a binecuvantat
aceasta lucrare, executata de Tehnorob Bucuresti si
Conar Arad.
Dumnezeu sa aiba in paza Aradul si aradenii!"
Simona
Mazare - Observator
Terminalul
Cargo prinde viata: Prima cursa pe Aeroportul Arad
Investitia
Terminalului Cargo, finalizata inca de anul trecut,
de catre Consiliul
Judetean Arad, sustinuta din fonduri Phare, incepe
sa prinda contur.
Ieri, pe Aeroportul
Arad s-a realizat prima cursa cargo, un transport
al firmei DHL, prima care deschide calea transportului
de marfa prin intermediul aerului, in Arad.
In prezenta presedintelui CJA, Caius Parpala, avionul
a aterizat la 10.40 de minute, acest transport fiind
o premiera nu numai pentru Arad, ci pentru toata zona
de vest a tarii. "Este un moment important si sunt bucuros
ca avem, in sfarsit, curse cargo pe Aeroportul Arad.
Firma DHL va face 5 curse pe saptamana si, in plus,
ne aflam in tratative cu o alta firma care sa opereze
cu avioane charter pe aeroportul nostru. Ma bucur
ca li s-a inchis gura contestatarilor si ca Terminalul
Cargo incepe sa-si arate utilitatea", a declarat
presedintele Caius Parpala.
Directorul Gheorghe Pele, s-a aratat si el extrem
de incantat de faptul ca Terminalul Cargo incepe sa
functioneze normal, sustinand ca sunt si alte firme
interesate de astfel de curse, care vor incepe transportul
de pe Aeroportul Arad in viitorul apropiat. "Din cele 12 firme de expeditii si comisionari
vamali cu care avem contracte, acesta este primul
transport. Firmele au inceput activitatea inca de
acum o luna, insa, doar cu mijloace auto, in regim
AWB, iar incepand de azi se va opera zilnic cu avionul.
Suntem deschisi la discutii si tratative cu toti partenerii
interesati sa opereze pe Cargo, avand toate conditiile
pentru desfasurarea acestui gen de activitati",
a sustinut Pele.
Reprezentantul firmei care a realizat acest prim transport
in regim cargo, Gian Sharp, a declarat ca a fost ales
Aeroportul din Arad pentru acest gen de activitati,
datorita faptului ca aici s-au oferit cele mai mari
facilitati si, totodata, reprezinta un avantaj ca
Terminalul Cargo se afla la granita, un lucru important
pentru activitatile de import sau export.
Cosmin
Mihuta - Adevarul
Mafia
frontierelor
Martorii
s-au infiltrat printre traficantii de persoane si
calauzele care opereaza la granita cu Ungaria Dupa ridicarea obligativitatii vizelor a inflorit
un alt tip de "comert" cu legea:
migratia ilegala.
Afaceri superprofitabile pentru "combinatorii"
de infractori, returnati din tarile Schengen cu interdictii
pe multi ani, sau pentru traficantii de persoane.
Protagonistii spagii au ramas aceiasi: soferi de TIR,
calauze, politisti de frontiera sau vamesi.
Oficiali si combinatori au dezvoltat retele articulate
prin care oricine da bani - fie si un infractor periculos
- poate sa iasa ilegal din tara si sa ajunga unde
doreste.
Chiar daca este indezirabil in spatiul Schengen si,
chiar, fara pasaport, ascuns sub remorca unui TIR.
In aceasta seara, la Prima TV, de la ora 22.00, in
emisiunea "Reporter Incognito", MARTORII
vor demonstra cum se poate penetra frontiera romano-maghiara
- devenita, de la 1 mai, frontiera Uniunii Europene.
Am pornit investigatia legata de retelele de traficanti
abordand cea mai simpla metoda: negocierea cu soferii
de TIR, despre care se spune ca stiu toate "combinatiile"
din jurul acestui fenomen.
Am mers, mai intii, la un motel turcesc de pe soseaua
de centura a Capitalei.
L-am abordat pe unul dintre soferi si i-am propus
sa ne treaca granita ascunsi in lada metalica de sub
remorca. Ne-a refuzat, motivind ca pleaca impreuna
"cu seful".
Ne-am dus la alt sofer, care picotea in cabina si
i-am spus ce ne intereseaza. A sarit ca ars: - Cum? Sa-l scot afara? Da. - Nu. Nu ma complic! Asta e chestie de puscarie.
Nu!
- OK. Multumesc. Spagi intre 300 de lire si 2.500 de euro Refuzul nu ne-a descurajat. Am intrat in vorba
cu alt sofer. Tipul, un individ tiganos, cu mustata
tunsa scurt, pare "smecherit" - Am oameni si-mi dau bani grei sa-i scap,
sa-i scot de interdictie afara, stii? Te costa 1.000
de euro. - 1.000 de euro eu zic ca nu e de colea! - Stiu care e problema, pai cam astea-s tarifele...
Trebe pile! Am eu unchi pe la politie. E colonel si
are ceva relatii. A! Unchiul asta!
- Asa ca mare parte din bani la el se duc daca
rezolva!
- Pai, bine!
Apoi, soferul ne-a spus cum rezolva, de obicei, problema
romanilor care au depasit termenul legal de sedere
in Occident, cum da spaga la vamesi sa nu se retina
pasaportul: -
Asta pot s-o fac, ca am deja relatii pe la vama, stii?
- A! Ai la vama relatii. Si cat... cat merge,
asa?
- In jur de trei..., nu, trei, trei sute de lire
cam asta-i pretul! Trei sute de lire sterline! "V-ati urcat, v-ati pus sub o lada
d-aia, santeti boieri!" Am parasit Capitala in ideea ca va fi mai
usor sa intram in contact cu calauzele in apropiere
de frontiera. Prima oprire: Vama Nadlac, de langa
Arad. Ne-am cazat la un motel ieftin, situat la cativa
kilometri de frontiera, apoi am mers intr-o circiuma
de "tiristi".
Am ochit un tip cu o expresie necajita, care medita
singur la masa in fata unei beri trezite. Ne-a spus
imediat care e cea mai simpla modalitate de a fugi
din tara: sa mergem la Glogovat, terminalul feroviar
situat la 10 kilometri de Arad, unde camioanele sunt
incarcate pe o garnitura speciala. Trenul cu TIR-uri
merge pina la Veltz, in Austria. Oraselul austriac
este chiar langa frontiera cu Germania, regiunea Bavaria. - Va duceti la Glogovat! Glogovat! Acolo se imbarca
masinile pe tren. V-ati urcat, v-ati pus sub o lada
d-aia, sinteti boieri! Pana in Austria n-aveti treaba!
- Si-n Austria unde coborim? - La Veltz. Dai ceva la sofer sa-ti lase lada deschisa.
Iei un capat de sarma si o iei si o legi pe dinauntru
ca sa fie inchisa totusi, stii?
- Da. MARTORII, "turnati" la politie Am urmat sfatul si ne-am indreptat spre Glogovat.
Terminalul Glogovat este un perimetru larg, ingradit,
care cuprinde o parcare mare si un sediu comun impartit
de Vama si Politia de Frontiera. Am intrat in vorba
cu soferii si am inceput negocierile. Doi ne-au refuzat
din start, al treilea a cazut pe ginduri cand i-am
oferit 2.500 de euro pentru a ne duce fara pasaport.
Brusc, a aparut politia. Probabil, unul dintre soferii
pe care ii abordasem mai devreme ne-a turnat autoritatilor.
Politistii de frontiera ne-au luat pe sus, ne-au dus
in sediu si au inceput interogatoriul: - Cine v-o adus aici? Pasapoarte aveti? Martor 1: - Nu. Nu-l am. Al meu oricum a expirat
pe 4.
Martor 2: - Eu am, dar nu-l am la mine. E la
hotel. - N-aveti interdictie pe Uniunea Europeana?
- Nu.Verificati.
Se ingrosase gluma. Politistii intentionau sa ne faca
dosare penale, asa ca a trebuit sa ne deconspiram.
Am parasit sediul Politiei de Frontiera un pic ingandurati:
cum am fi facut daca soferul ar fi spus "urcati-va
acum!", iar politistii nu primeau "pontul"?
Mergeam pana la Veltz?
Martorii
- Evenimentul Zilei (Editia de Vest)
Tigari
in valoare de doua miliarde, confiscate la Varsand
Politistii
de Frontiera, impreuna cu lucratorii vamali de la
Punctul de Trecere a Frontierei Varsand, au descoperit
ascunse si nedeclarate peste saizeci de mii de pachete
de tigari a caror valoare depaseste doua miliarde
de lei.
In vama s-a prezentat pentru a iesi din tara un cetatean
roman, la volanul unui automarfar apartinand unei
firme de transport din localitatea Vladimirescu, care
circula pe ruta Romania-Franta si era incarcat, conform
documentelor de tranzit, cu suporti metalici si containere
tehnologice.
La efectuarea unui control de exterior al automarfarului,
s-a constatat ca, desi sigiliul era intact, cablul
de fixare a prelatei prezenta intreruperi, acesta
fiind taiat si ulterior refacut prin insurubare si
lipire.
Ca urmare a celor constatate, echipa mixta a procedat
la efectuarea unui control arnanuntit al automarfarului.
Astfel, a descoperit ascunse in containere 63.490
de pachete de tigari, in valoare totala de doua miliarde
de lei.
Tigarile ascunse si nedeclarate au fost retinute in
vederea confiscarii de catre autoritatea vamala, iar
firma transportatoare fiind sanctionata contraventional
cu suma de 75 de milioane de lei, conform prevederilor
vamale in vigoare, iar cercetarile sunt continuate
de catre politistii de frontiera sub supravegherea
procurorului din cadrul parchetului teritorial, pentru
depistarea eventualelor persoane implicate in actul
ilegal.
Monica
Gaicean - Agenda zilei
Aranka
Gyurkozo – Preot de penitenciar - "Eliberarea sufleteasca
ignora cu desavarsire gratiile inchisorii"
Preotia
este una dintre tainele Duhului Sfant. Pentru laici
este o meserie "speciala", dar pentru avizati
este un har pe care nu-l poti primi decat din partea
lui Dumnezeu. Preotul este considerat, chiar si in
mileniul trei, "doctorul sufletului", acel
tamaduitor absolut necesar, fara de care legatura
dintre om si divinitate nu ar exista. Nu exista om
care sa nu fi intrat intr-o biserica, sa nu se fi
simtit usurat dupa taina spovedaniei, dupa o rugaciune
sau dupa o discutie suflet de la suflet cu un slujitor
al Domnului.
A fi insa preot de penitenciar este un statut cu totul
aparte pentru cel care s-a hotarat sa aduca lumina
in sufletul cel mai negru posibil: omul privat de
libertate, detinutul.
Flacara credintei m-a ajutat sa trec prin toate urgiile
Aranka Gyurkóczo este, prin Diploma pe care a obtinut-o
de curand, notata cu "foarte bine",
preot de penitenciar.
Pentru a ajunge in dialog cu aceasta femeie cu statut
atat de special – a trebuit sa asteptam mult.
Totusi, intalnirea a avut, in sfarsit, loc, la parohia
bisericii evanghelice din Arad.
Femeia din fata noastra a imprumutat mult din fermitatea
caracterului barbatesc, dar, pe masura ce discutia
s-a adancit intr-un anumit numar de ore, ne-am dat
seama ca ne aflam in fata unui OM minunat.
In spatele aspectului tainuitor de feminitate, descoperim
(totusi) feminitate, sensibilitate, blandete, inteligenta/brici,
dragoste, vointa de neoprit si o foarte molipsitoare
putere de credinta.
Toate acestea si inca multe altele au motivat un dialog
curat si profund, legat de un singur fir incandescent:
viata si profesia de credinta a acestei femei.
Aranka se trage din comuna Olari, asemenea stramosilor
sai. Primele clase le face aici, dupa care isi continua
studiile la Arad. Termina liceul pedagogic si se reintoarce
in comuna natala, unde, timp de trei ani, este invatatoare.
Totusi, tanara femeie este convinsa ca menirea ei
este in cu totul alta parte. " Puternica credinta din suflet o datorez
unei matusi, care, intr-adevar, traia pentru credinta.
Acea flacara s-a aprins si in sufletul meu, dar acum
stiu ca acest lucru exista in mine, doar ca trebuia
"trezit". In momentul in care am simtit
aceasta nevoie imperioasa de a-l sluji pe Dumnezeu,
am lasat totul si am plecat la Cluj, la Teologie.
Mai aveam trei luni pana la terminarea facultatii,
cand, prin niste imprejurari care tineau de politica
acelor vremuri, am fost exmatriculata. De fapt, toti
studentii au avut atunci de suferit, vorbesc de intelectualitatea
maghiara. Baietii au ajuns la inchisoare, iar fetele
au fost trimise acasa. M-am simtit terminata in momentul
in care am ajuns din nou acasa, cand purtam cu atata
ardoare stindardul idealului pentru care am invatat…".
Zambeste unei amintiri: " Ma intorc in copilarie;
tata a fost convins ca va avea un baiat, iar eu l-am
dezamagit. Dar ajunge sa spun ca am invatat sa calaresc
mai inainte de a ajunge sa merg…Cand m-am decis pentru
teologie, tata aproape ca m-a repudiat, dar eu am
stiut ca aceasta si nimic altceva, va fi menirea mea
in viata. Deci, m-am intors in comuna si am intrat
din nou in invatamant unde am ramas peste 20 de ani.
Apoi m-am mutat la Arad si mi-am continuat, pana la
Revolutie, munca de dascal; am predat toate materiile,
in afara de matematica. Imediat dupa Revolutie, am
predat Religia, in sfarsit…". Revelatia, raspunsul lui Dumnezeu
La doar un an dupa Revolutie, Aranka Gyurkóczo a fost
hirotonisita preot levit, la biserica evanghelica
din Cluj. A predat peste tot unde i s-a cerut, a suplinit
preoti, nu a refuzat nimic. Lumea a primit-o oarecum,
ostil. Ce cauta o femeie imbracata in haine de preot?!. " Nimic altceva decat pe Dumnezeu – raspunde
Aranka. Am avut acest exemplu in fata mea si in acel
moment m-am decis definitiv pentru preotie".
Pentru credinta ei nestramutata, tanara femeie a suferit
indiferenta, rautatea si ignoranta celor din jur,
dar nu s-a dat batuta. stia ca Cel de Sus ii va indeplini
dorinta la momentul potrivit. Acel moment a sosit
ca un "traznet", asa cum sosesc toate
revelatiile. "O colega baptista care se ocupa de penitenciar
mi-a spus ca sunt multi detinuti maghiari, si, daca
am sa-i imprumut niste carticele religioase, pentru
ca oamenii vor sa citeasca… M-am dus acasa si am inceput
sa studiez rafturile, nestiind ce fel de carti as
putea da la citit. Deodata am ramas strafulgerata
de un gand: dar eu? Eu de ce n-as putea sa ma ocup
personal de aceste suflete?! Am depus imediat actele
necesare la penitenciar, si, cand nici nu mai speram,
am primit aprobarea. Din 1998 ma ocup de detinutii
maghiari din cele doua penitenciare". "Religia desparte oamenii, dar pacatul
ne uneste!" Aranka a intrat pentru prima data pe poarta penitenciarului,
plina de speranta si emotie. Stia ca ajunge pe taramul
oamenilor cu sufletul cel mai greu din lume.
Intr-adevar, a fost inconjurata de "figuri"
inspaimantatoare, raceala, ostilitate, disperare,
indiferenta, apatie in credinta. Detinutii s-au adunat
cu totii intr-o sala mare, in fata femeii cu aspect
sever, barbatesc. Femeia din fata lor si-a strans
sufletul intr-o singura intrebare. "Credeti
in Dumnezeu?", iar raspunsul a venit nesperat,
din suflet: "Da! Dar de ce am ajuns aici,
daca exista Dumnezeu?!".
Dupa aceasta intrebare a inceput adevarata misiune.
O misiune deosebit de dificila, in care obstacolul
cel mai greu nu a fost lipsa de credinta a detinutului,
ci insasi sufletul sau. "Stiam ca aici sunt
oameni care au furat, inselat, violat si ucis. Ei
nu ma puteau privi in ochi, dar eu i-am privit in
suflet si asta s-a simtit imediat; sunt, poate, cei
mai sensibili oameni, dar i-am castigat: prin blandete,
rabdare si DRAGOSTE. A fi preot de penitenciar inseamna
pentru mine a-mi dedica intreaga viata acestor suflete.
Consider ca inaintea trupului, sufletul este incarcerat
in pacat. Adevarata eliberare se obtine atunci cand
acesti oameni isi marturisesc greseala si se caiesc
cu adevarat. Viata lor se schimba nu in momentul in
care se vad scapati de gratii ci atunci cand au decis
sa nu mai greseasca. In aceasta consta misiunea mea.
Pentru ea m-am pregatit o viata si am sacrificat totul".
Dintr-un impuls de nestavilit am intrebat-o pe Aranka
de ce nu s-a casatorit, mai ales ca religia ii permitea
acest lucru. Raspunsul a fost covarsitor: "Am iubit o singura data, un singur om. A
fost inchis sase ani, in prigoana impotriva intelectualitatii
maghiare. In timpul detentiei s-a schimbat mult, s-a
interiorizat iar eu aveam sufletul deschis… L-am adorat,
avea o minte extraordinara, dar amandoi am ajuns la
concluzia ca nu mai putem continua. Ne-am despartit,
desi nici unul dintre noi nu s-a casatorit… Incercari
au mai fost, dar nimeni nu a putut sa-i ia locul din
sufletul meu, asa ca acest capitol l-am incheiat definitiv.
Viata mea se dedica in totalitate sufletelor incarcerate." Spovedania unui detinut este cel mai greu lucru
de indurat!
Aranka Gyurkóczo a intrat cu totul in sufletele
detinutilor. "Sunt teava prin care Dumnezeu
vorbeste celor cazuti. Eu nu-i intreb niciodata ce
rele au facut. Ei singuri ajung sa-si doreasca, din
tot sufletul, spovedania. Spovedania unui detinut
este cel mai greu lucru de indurat. Sunt bulversata
zile intregi dupa aceea, dar secretul spovedaniei
este pentru mine sfant si nu-l voi divulga niciodata.
Cred in misiunea mea si nu am voie sa-i dezamagesc.
Munca de penitenciar cere un om integru, fara obligatii.
Ca sa ceri acestor oameni sa se schimbe, trebuie mai
intai sa fii tu, exemplu. Detinutul este un suflet
cazut, disperat, uneori distrus definitiv. Nu te poti
apropia de el cu brutalitate si superficialitate.
Inainte de toate, el are nevoie de dragoste, in acest
purgatoriu al suferintei ispasirii greselilor sale.
Dau doua exemple: un baiat de 18 ani, inchis pentru
furtul unei biciclete, avea tatuat pe brat o cruce
sub care scria numele surorii sale, Cati. Mi-a spus
ca voia s-o ucida, pentru ca, in casa de copii crescand
amandoi (parintii murisera in urma unui accident)
fata, fiind mai mare, dupa ce a iesit din orfelinat
a vandut casa parintilor si s-a prostituat. Atunci
s-a hotarat s-o omoare. Dupa ce m-am ocupat de el,
mi-a spus intr-o zi: "stii, acum sub crucea asta
va sta si numele meu. Ea este semnul iertarii si bunatatii
lui Dumnezeu, iar noi ca frati, ne vom impaca si vom
avea grija unul de celalalt".
Un alt detinut, aflat in pragul sinuciderii a fost
enoriasul meu timp de cinci ani. Cand a iesit, a fost
vindecat. Mare mi-a fost surpriza cand m-am trezit
invitata sa-i oficiez casatoria, la Oradea…".