Angajatii
din sistemul sanitar se pregatesc de greva generala
Dupa
modelul profesorilor, care au inceput noul an scolar
cu o greva de avertisment, personalul din sistemul
sanitar este hotarat sa recurga la acelasi gen de
protest pentru a-si rezolva problemele. Una dintre cele mai importante revendicari ale
cadrelor medicale a ramas tot nivelul scazut al salarizarii.
Membrii Sanitas atrag atentia autoritatilor ca mentinerea
actualului nivel de salarizare a personalului din
Sanatate va determina blocarea sistemului sanitar
national in cursul lunii octombrie.
Din cele declarate de reprezentantii Federatiei, proiectul
de buget nu prevede sumele necesare promovarii unui
sistem propriu de salarizare care sa includa cresteri
substantiale ale veniturilor, acordarea bonurilor
de masa sau a facilitatilor specifice domeniului sanitar
si nici modernizarea infrastructurii retelei sanitare. "Am fost la Bucuresti si am stabilit ca in
cursul acestei luni sa trecem la fapte. Maine, toti
membrii sindicatului din judetul nostru vor participa
la o sedinta. Vom analiza situatia, va trebui sa vedem
cum stam cu semnaturile, cati sunt pentru greva si
cati nu. In momentul in care se deschide conflictul
la nivel national, cu siguranta vom actiona si noi
aici, la Arad", afirma Delia Bonca, liderul
Sanitas Arad.
Diana
Rotar - Observator
La
drept vorbind, istoria...: Inceput de octombrie, la Arad
Vinerea
trecuta, 1 octombrie, pe seara, Aradul respira pace.
La un capat al orasului, un targ cu totul special
– dedicat zeului Eros – atrasese zeci de masini din
zona si sute de persoane ce ieseau deja sau doar se
pregateau sa intre in perimetrul expozitional.
Mai aproape de centru, pe cateva terase inca se mai
aflau tineri la o bere, ciocnind in amintirea verii
iremediabil disparute.
La fel in bistroul "Time to Time"
unde, in treacat fiind, eu si cei cativa prieteni
pe care-i aveam alaturi am cerut cea mai inofensiva
bautura disponibila la acea ora – si am primit un
pahar cu fructe mixate in lapte.
Tine de farmecul acestei tari ca, in centrele urbane
ale regiunilor istorice principale, sa regasesti istoria
inscrisa, practic, in ziduri si cladiri – in respiratia
strazii, cum s-ar spune. Aradul nu face exceptie.
Cetate libera a Ungariei spre mijlocul secolului XIX,
mai apoi nucleu al revolutiei pasoptiste maghiare
si, in fine, spatiu al renasterii nationale romanesti,
Aradul strange in centrul sau istoric, cu modestie,
urmele fragile ale unui trecut maret.
Sa ne pastram optimismul si sa speram ca, odata ce
situatia de ansamblu se va ameliora, vom arata mai
mult respect si fata de aceste urme. Deocamdata suntem
multumiti ca, fata de acum un deceniu, este mai multa
lumina si culoare pe strazi.
Este doar primul pas. Vom intelege, in cele din urma,
ca lumina nu vine numai de la soare sau de la becurile
inserarii cotidiene, ci si dinspre trecut – un trecut
pe care, respectandu-l, ne respectam pe noi insine.
Un exemplu: in 2005, in anul care se apropie incet
dar sigur, Aradul va aniversa 300 de ani de cand episcopul
ortodox Isaia Diaconovici isi muta aici resedinta,
iar orasul devenea centru al unei vieti spirituale
in care ortodoxia se impunea alaturi de celelalte
religii ale spatiului imperial habsburgic.
Era anul 1705. Diaconovici, in cautare de protectie,
inchina apoi dioceza sa bisericii ortodoxe sarbesti,
sub a carui obladuire va ramane mai bine de un secol
si jumatate.
Totusi, lucrurile nu au gasit curand o curgere neteda.
Urmasul lui Diaconovici, Ioanichie Martinovici, a
preluat pe la 1710 eparhia si, in secret – pentru
a se feri de razvratirea membrilor –, a decis trei
ani mai tarziu unirea cu Roma.
Cum se stie azi, trecerea ortodocsilor din Ardeal
catre greco-catolicism nu a fost ferita de impasuri.
In ciuda avantajelor pe care le capatau clericii si
enoriasii, au existat comunitati intregi care s-au
opus, in spiritul respectului fata de o credinta pe
care o mostenisera de la parinti si se considerau
datori sa o duca mai departe.
Azi putem sa judecam in liniste: ortodoxia a fost
unul dintre pilonii esentiali ai pastrarii romanitatii,
in toate zonele istorice ale tarii; pe de alta parte,
este la fel de adevarat ca greco-catolicii (sau unitii)
au reprezentat acel mediu in care ideea nationala
ardeleana s-a structurat cel mai solid, conducand,
in secolul al XVIII-lea, la o adevarata renastere
culturala a elementului romanesc.
Aradul de azi, cum spuneam, pastreaza azi doar ecouri
ale acestui trecut, ascunse in carti, in documente
de arhiva si in aspectul, schimbat intre timp, al
unor zone din oras.
Acum 300 de ani incepea acest capitol din povestea
ortodoxiei locale, al carui fir nu s-a depanat cu
totul nici pana azi.
Dar intre timp s-a mai castigat ceva: acea ingaduinta
fata de alteritate, acea toleranta fata de crestinul
care, in numele aceluiasi Dumnezeu, are alte repere
ale credintei sale.
Ortodocsi si uniti, catolici sau protestanti, cetatenii
acestei zone de granita au deprins intre timp alte
prioritati, in ton cu modernitatea.
In spatele lor, trecutul ramane insa, ca o zestre
comuna.
Adrian
Cioroianu - Adevarul
Primaria
face control la deseuri
A
disparut gunoiul firmelor din Arad! Veniturile pe care Municipalitatea le aduna
depe urma taxelor de salubrizare au scazut vertiginos
in ultimele luni, iar faptul a atras acum atentia
Primariei.
Potrivit lui Gheorghe Falca, Primaria va dispune o
ancheta pe tema, in care vor fi implicati atat angajatii
institutiei, cat si cei din APL, cei de la Protectia
Mediului, Garda de mediu si gardienii publici, control
in urma caruia Primaria ar putea afla unde se ascund
in Arad deseurile industriale produse de firme.
Nu mai putin de 2435 de metri cubi de deseuri produse
pe luna de catre firme sunt de negasit, in prezent,
la groapa ecologica de gunoi a municipalitatii. De 30 de ori mai putin gunoi la Takata Petri si
Leoni Primele verificari facute de Municipalitate au
indicat faptul ca, din ianuarie pana in prezent, cantitatea
de deseuri industriale produse de firme mari a scazut
vertiginos, desi e clar ca activitatea de la aceste
societati nu a avut in acest interval de timp prea
multe de suferit.
Primele societati in dreptul carora Primaria a pus
semnul intrebarii sunt Takata Petri si Leoni, care
in ianuarie produceau fiecare 300 de metri cubi de
gunoi pe luna, iar acum produc 10 respectiv 0,1 (!)
mc de deseuri. "Inseamna ca Leoni sau Takata au facut contract
si cu alta societate de salubritate. Altfel, cum se
explica ca din ianuarie si pana in septembrie exista
o diferenta de 2435 de metri cubi de gunoi adunat
de la societati", a punctat Gheorghe Falca.
Situatia nu e de loc de neglijat in conditiile in
care taxele pentru gunoi sunt o sursa importanta de
venituri la bugetul local, insa problema este una
mai veche, in conditiile in care, in trecut, cei de
la Directia Fiscala au punctat faptul ca firmele declara
mai putin gunoi decat produc pentru a scapa de taxare. Salubritatea, acuzata ca depoziteaza ilegal gunoiul Acuzele primarului nu s-au oprit insa aici. Acesta
sustine ca parte din gunoiul adunat de salubritate
firmele pentru salubritatea menajera, este dus la
gropile de gunoi neautorizate, scapand astfel de taxele
de depozitare. "Cei de la Protectia mediului sustin ca Salubritatea
depoziteaza gunoi adunat de la firme in alta parte,
decat la rampa ecologica.
Nu in gropile mici de gunoi neautorizate, caci este
vorba de cantitati mari, ci - probabil - la groapa
de gunoi din Vladimirescu". Activitate fara autorizatii Acesta nu a fost insa singurul atac al Executivului
local la adresa Salubritatii, in conditiile in care
primarul sustine ca a fost ieri informat de cei de
la mediu de faptul ca societatea (care apartine Primariei)
nu are acord de mediu, nici pentru activitatea de
salubritate stradala si nici pentru cea menajera.
"Vom analiza ce inseamna faptul ca societatea
nu are acord de mediu nici intr-un caz. Vom invita
conducerea la discutii sa vedem ce termen ii vom da
ca sa intre in legalitate", a punctat Falca.
Ramane insa de vazut cum de Primaria nu a aflat pana
acum de faptul ca societatea din subordine nu este
in regula cu avizele sau ca depoziteaza gunoi in gropi
neautorizate, in timp ce municipalitatea se lupta
pentru eliminarea acestora.
Adriana
Barbu - Agenda zilei
Batranii
si cabina de vot
Pensionarii
sunt curtati de toate partidele politice, fara exceptie,
motivul fiind unul cat se poate de simplu: acest segment
al populatiei are constiinta votului.
Pesedistii au hotarat sa mareasca pensiile nu de la
1 ianuarie 2005, cum era prevazut initial, ci de la
1 octombrie 2004.
Asta inseamna ca maicutele si mosii de la tara, vazandu-se
cu inca vreo 80 de mii in buzunar, au toate sansele
sa se bucure si in noiembrie sa voteze cu actualul
partid de guvernamant.
Ce pot pricepe oamenii sarmani, obisnuiti cu sapa
si ogorul, din aceasta manevra politica?
Ce pot intelege batranii oraselor din gestul indecent
al guvernantilor care se straduiesc doar formal sa
le imbunatateasca ultimele zile ale vietii nu se poate
sti decat in urma alegerilor din noiembrie.
Adrian Nastase zice ca biletele de tratament pentru
pensionari vor costa cu 50% mai putin, medicamentele
sunt compensate, cuantumul ajutorului de incalzire
va fi corelat in functie de evolutia preturilor etc.
Mai bine de asa nu se poate, o majorare cu 8,3% a
pensiilor din agricultura si cu 9,5% a celorlalte
aducand satisfactii care se vor refula in cabina de
vot.
Dan
Ioja - Buletinul de Arad
Obstacolele
vietii se pot trece si cu calul !
Unul
dintre marii iubitori de cai - putem afirma linistiti,
nu numai din Arad - este Gheorghe Selejan.
Multi dintre cei care-l cunosc si apreciaza ne-au
spus ca "Gyuri" poate fi cunoscut
cel mai bine din comportamentul sau fata de cai.
Desi pare si chiar este un om deosebit de dur, in
fata frumoaselor cabaline pe care le alege de fiecare
data cu grija, se transforma intr-un...miel.
Cum despre un astfel de om nu pot circula decat legende,
ne-am hotarat sa cunoastem legenda "live",
adica sa-l vedem pe Gyuri in cel mai curat si iubit
loc: grajdul cailor.
Acasa la Gheorghe Selejan inseamna o casa deosebit
de spatioasa, luminoasa, curata si.. .dotata.
Caii sunt prezenti peste tot: poze, figurine din ceramica,
ceasuri in care, alaturi de clasicul cadran se afla
un calut gata de trap.. .
La o cafea, incercam un dialog cu un om solid, cu
voce aspra, poruncitoare, cu ochi de un albastru otelit.
Il intrebam despre viata sa, despre momentul cand
s-a apropiat de cai. " Nu stiu cand a fost acel moment! M-am nascut,
ca si tata, de altfel, cu dragostea pentru cai in
sange! Tata fost carutas si a avut cai frumosi pe
care i-a ingrijit cum a putut mai bine. De la el am
invatat cum sa ma port cu ei, cum sa-i dresez si cum
sa-i fac frumosi. Dupa moartea lui, am preluat totul
in propriile maini. Am muncit mult si greu. Si eu
am fost carutas, la randul meu, asa ca am avut multi
cai pe mana mea...Am adunat cu indarjire ban cu ban
si, pana la urma, dupa multa truda am iesit la "lumina"
cu casa asta si cu caii mei. De fapt, caii sunt toata
averea mea materiala si spirituala! Acum vine foarte
multa lume la mine si apeleaza la serviciile cailor
mei. Fie ca e nunta, fie ca e un chef, sarbatoare
sau ruga bisericii - autorititile locale au avut onoarea
de a se plimba in trasuri speciale, cu unii dintre
cei mai frumosi cai din tara!"...
E greu sa vorbesti de cai fara sa-i vezi, si, pentru
o clipa, sa-i atingi... Gheorghe Selejan se intelege cel mai bine cu caii Nu intamplator rromii, o etnie energica
si nestatomica, s-a remarcat de-a lungul secolelor
prin priceperea cu care a stiut sa creasca si sa comercializeze
caii.
Desi ar putea parea o afacere de mult apusa, cresterea
cabalinelor este in continuare o meserie care le aduce
prosperitate celor care o practica, cu multa pricepere,
dupa ce au deprins-o de la parinti si bunici. Calul s-a dovedit animalul cu cea mai mare
influenta in istoria omenirii. El a fost domesticit
in Asia in vremuri stravechi. Calul de calarie a avut un rol foarte important
in comert si in exploatarea tinuturilor noi.
Unul dintre momentele magice ale vietii este atunci
cand asisti la nasterea unui manz.
Astfel incepe o legatura afectiva care dureaza o viata
intreaga.
Durata medie de viata a unui cal este de 20-35 de
ani. El este un animal impunator, frumos si foarte
folositor.
In prezent exista aproximativ doua sute de rase de
cai, cu caracteristici dintre cele mai diferite. Cel
mai greu este cel belgian, de povara, care cantareste
1400 de kg, iar cei mai rapizi sunt caii de curse.
Pentru cai, vocea este o modalitate de comunicare
importanta, ei necheaza tare, adesea repetat si chiar
nebuneste, pentru a provoca un raspuns, in special
cand sunt separati de ceilalti cai sau cand se simt
in pericol sau singuri.
Cailor le place sa se rostogoleasca in nisip, praf
sau zapada. O rostogolire energica este un semn clar
de sanatate.
Pentru a lovi, calulisi foloseste copitele
care sunt foarte puternice. Unii dintre ei pot lovi
cand sunt atinsi in zone sensibile, cand sunt inhamati
prea strans sauatinsi pe neasteptate.
Caii sunt cunoscuti prin sensibilitatea lor. Cand
sunt nefericiti isi exteriorizeaza starea in foarte
multe moduri: prin miscari si reactii foarte incete,
isi pierde interesul pentru activitati firesti pentru
ei sau apetitul. Ochii lor devin plictisiti, urechile
imobile si capul aplecat;
Caii sunt foarte inteligenti si invata foarte repede
sa raspunda la comenzi vocale scurte si clare. Urechile
lasate pe spate indica plictiseala, oboseala sau nervozitate.
Urechile indreptate inainte exprima prietenia sau
curiozitatea.
Cu ajutorul privirilor un cal poate exprima multe
lucruri.. Dorina, Dana, Pusa, Zena, Stana, Carmen Sunt cele mai frumoase iepe gestante pe care le-am
vazut: in grajd domneste curatenia absoluta, paie
aurii, hrana "ca la carte" si acel
miros deosebit de placut si inconfundabil. "Un cal consuma 10 kg de ovaz pe zi,- un balot
de lucerna la 24 de ore - spune Selejan. Grajdul trebuie
curatat zilnic! Eu sunt maniac cu curatenia. Am om
la cai care curata grajdul de mai multe ori pe zi.
Aici e tarcul dupa ce iepele fata manjii. Ii cresc,
dupa care ii vand. Aceasta este afacerea mea. La iepele
mele, insa, nu voi renunta niciodata"! In momentul in care barbatul a intrat in grajd
si a strigat numele unei iepe, animalul s-a intors
spre stapan. Glasul lui Gyuri devine, brusc, bland
si dragastos. Privindu-l cum alinta splendidele exemplare
cabaline, poti trage cea mai clara concluzie: este
cu totul devotat acestor animate puternice, frumoase,
devotate si inteligente.
Intre om si animal s-a format o legatura indestructibila,
iar afectivitatea care ii leaga nu poate fi inteleasa
decat de acei care iubesc aaimalele.
Gyuri stie tot despre acesti - cai, doar privindu-i:
daca sunt sanatoase, flamande, setoase, bolnave, triste,
furioase sau.. .indragostite. "Un mare iubitor de cai -ne-a spus un alt
aradean impatimit - invata filosofia vietii alaturi
de calul sau: obstacolele pot fi trecute mai usor!;
el te invata si fii puternic, rabdator, devotat, si
victorios. Toate acestea pot fi vazute intr-un simplu
act de calarie, fie el de concurs sau nu, cand calaretul
este una cu calul sau, cu respiratia, teama, si impetuozitatea
sa. Victoria apartine ambilor!". Birje - bijuterii din 1818 ! Trecem de sectorul cabalin si privim cativa purcelusi
zdraveni si pofticiosi, gaini si curci "japanoace".
Ne indreptam spre colectia de hamuri - peste zece
perechi - cu totul deosebite. Parcurgem spatiul betonat
al curtii imense si intram intr-un loc curat si tacut:
aici stau retrase in liniste si curatenie absoluta
cele patru birje de care Selejan este deosebit de
mandru.
Atingem, de fapt, clipe din istoria austro-ungara.
Nimic nu ni se pare cunoscut, totul pare si este altfel.
Sunt niste bijuterii ravnite de oricine si-ar dori
o plimbare romantica cu aceste superbe mijloace nobile
de transport de acum doua secole...
"Autoritatile locale Si...proaspetii miri au
onoarea de a se plimba cu birjele mele -
spune Selejan. De fapt, le am (le la tatal meu!
Tot ce am primit de la el am pastrat si am intretinut!"
Mai vedem o sanie de peste o suta de ani, imensa,
de tip Siberian. Privim totul cu senzatia unui trecut
indepartat, cu cavaleri si doamne nobile care se indreptau
in secret spre locuri tainice, in trap de cai pierduti
in vremi...
Surprizele nu s-au terminat aici. Suntem dusi in alta
parte, unde aflam de o alta istorie ciudata.
Selejan ne arata caruta cu care tatal sau a facut
carausie zeci de ani. Este foarte bine intretinuta,
de parca omul s-ar pregati sa plece maine, in zori,
la lucru...
O alta minune o constituie prezenta a doua carute
proaspat vopsite intr-un maro-brun. Se vede ca sunt
noi, dar cu forma neobisnuita, cu multe dantelarii
in fier, ceea ce astazi este cu totul fantezist..."Aceste
carute le-am adus din Socodor. Am mania lucrurilor
vechi si bune, care au spus si vor spune intotdeauna
ceva! Cu carutele astea a fost o adevarata aventura.
De frica cotropitorilor, taranii le-au facut si le-au
zidit in casa si asa au ramas timp de...65 de ani!
A fost munca grea sa desfac intreaga zidarie si sa
scot, ca pe niste odoare arheologice, carutele zidite...".