Aseara,
in jurul orei 01,30, continua inca numaratoarea voturilor
in majoritatea sectiilor de votare.
Rezultatele aproximative aratau ca si castigatori
ai fotoliului de primar pe Dorel Popa, candidat PSD
cu 42% urmat de Gheorghe Falca cu 28% din optiunile
electoratului, urmati la mare distanta de candidatii
Ovidiu Marian si Gavril Popescu.
Daca la bilantul final nu va aduna 50% +1 din voturile
valabil exprimate, aradenii se vor prezenta din nou
la urne, pentru cel de-al doilea tur de scrutin.
La alegerile locale desfasurate ieri, putin peste
40% dintre aradeni s-au prezentat la urne.
Un preocent mai bun s-a inregistrat in judet, unde
alegatorii au fost prezenti la vot in proportie de
peste 50%.
La Arad nu au existat probleme deosebite in ceeace
priveste procesul electoral.
G.C.A.
a inaugurat a patra arteziana din municipiu. Fantana este
de trei ori mai mare decat cea din zona U.T.A.
Sambata
seara, intr-un cadru festiv, a fost inaugurata cea
de-a patra fantana arteziana din municipiu, amenajata
de catre Gospodarirea Comunala Arad.
Localizata langa sala Polivalenta, arteziana este
de trei ori mai mare decat cea din zona U.T.A.
Directorul Gospodaririi Comunale Arad - Edeleni Coloman
- ne-a declarat ca modelul acesteia este o copie a
unei parti din fantana arteziana de la Palatul Congreselor
din Nisa (Franta).
Are 111 duze, 57 de reflectoare subacvatice colorate,
iar jeturile de apa se ridica la o inaltime de aproape
sase metri.
Gospodarirea Comunala s-a ocupat si de spatiile verzi
din parcul in care este amplasata arteziana, unde
a plantat mai multe flori.
Si, pentru ca aceia care vin la fantana sa se relaxeze,
au fost montate cateva bancute.
Lucrarile au inceput in urma cu trei saptamani si
au fost finalizate in timp record. "Am onorat inca o promisiune pe care am facut-o
aradenilor si pentru asta nu pot decat sa multumesc
constructorilor de la Gospodarirea Comunala, care
au muncit de dimineata pana seara. In numai trei saptamani
am reusit ceea ce nici nu banuiam! In continuare,
visul meu este sa construim inca doua fantani in fata
Primariei, care vor fi mai deosebite decat toate pe
care le-am construit pana acum", ne-a declarat
Edeleni Coloman.
Nadia Bodran - Adevarul
Aradenii
nu s-au inghesuit sa-si hotarasca viitorul
Doar
jumatate dintre aradeni s-au prezentat ieri la vot Duminica 6 iunie 2004. Zi de vot Cetatenii
au posibilitatea, conferita prin lege, de a-si hotari
viitorul pentru urmatorii patru ani.
Se spune despre aceia care nu-si exercita dreptul
de vot, ca, in perioada urmatoare, nu au dreptul sa
emita judecati de valoare, critici sau aprecieri generale
pentru ca i-au lasat pe altii sa decida in locul lor.
La alegerile din 1996 si 2000 s-au manifestat unele
tendinte de absenteism.
Pentru alegerile din 2004 se estima o prezenta buna
la urne. Din datele oficiale a rezultat altceva. Nici macar jumatate La nivelul judetului exista peste 350.000 de cetateni
cu drept de vot, dintre acestia, peste 150.000 fiind
in municipiu.
Ca judetul Arad s-a situat pe un loc codas, din punct
de vedere al prezentei electorilor la urne, este o
realitate.
Numai 40 la suta dintre cei cu drept de vot si-au
exercitat acest drept, 32 la suta in municipiu si
44 la suta in judet, Aradul ocupand locul 31 intr-un
top al judetelor.
De la Biroul Electoral Judetean (BEJ) Arad, presedinte-
judecator Stefan Ioan Lucaciuc, loctiitor- judecator
Ioan Dascal, am aflat, printre altele, situatia participaiii
(mai bine zis a neparticiparii) a aradenilor la vot. La ora 10.00 votasera 6,92 dintre aradenii
cu drept de vot. In mediul urban se prezentasera 5,84
la suta iar in cel rural 8,14. La nivel national acest
procent era echivalent cu locul 26. La ora 14.00 situatia era un pic mai buna.
Locul 24 in topul judetelor din tara cu 22,73 la suta.
In mediul urban se prezentasera 19, 54 la suta dintre
alegatori si 26, 95 in mediul rural. La ora 19.00 aradenii care se prezentasera
la urne reprezentau, aproximativ, 40 la suta dintre
cetatenii cu drept de vot, incadrandu-se in media
pe tara si ocupand locul 31 in topul prezentei la
urne (32 la suta in mediul urban si 44 in mediul rural). La ora 21,00, aproximativ 53% dintre votantii
din mediul rural s-au prezentat la urne. In schimb,
in municipiu, la vot s-au prezentat aproximativ 44%
din cetatenii cu drept de vot. Nu s-au semnalat incalcari (grave)ale legii S-au depus contestatii si reclamatii la BEJ, care
au fost solutionate, unele pe loc, altele prin sesizarea
organelor abilitate. Iata cateva exemple:
* La Seitin campania electorala nu s-a incheiat. In
jurul celor doua sectii de votare mai existau afise
electorale.
* In orasul Santana, la sectia de votare nr.3, candidatul
la primarie, Ilie Drida, a intrat in cabina de vot
cu mai multe persoane.
Acestea isi motivau dorinta de a fi insotite in cabina
sustinand ca nu stiu sa citeasca.
* In comuna Halmagiu familia are un rol deosebit.
Astfel, familii intregi au intrat in cabine pentru
a-si exprima votul in grup.
Au mai fost inregistrate si alte evenimente minore,
unele chiar pitoresti.
Candidatul independent la scaunul de primar al municipiului
Arad, Florin Ones a creat ilaritate in randul celor
prezenti cand a depus o reclamatie legata de panourile
cu publicitate electorala.
Onet l-a somat, pur si simplu, pe presedintele Biroului
Electoral Judetean, judecatorul Stefan Lucaciuc, spunand:
,"pana la ora 21.00 sa fie reamplasate cele
42 de panouri electorale. Daca nu se va intampla acest
lucru ma voi adresa Biroului Electoral Central (BEC)". Referindu-se la situatia creata la Santana, presedintele
BEJ, Stefan Lucaciuc, a declarat: ,"legea
nu interzice ca alegatorul sa fie insotit in cabina
de vot. In conditiile in care presedintele sectiei
de votare constata ca acesta (alegatorul n.r.) nu-si
poate exercita votul, din diverse motive, are un handicap
(nu stie citi, spre exemplu) el poate decide ca alegatorul
sa fie insotit in cabina de vot".
Viorel
Bot - Agenda zilei
Un
aviz mic rastoarna planuri de miliarde!
Tabara
Casoaia risca sa ramana fara 3,8 miliarde lei, bani
aprobati de catre minister pentru reabilitare si consolidarea
pavilionului central. Spiridon Stanciu, directorul Agentiei aradene
a taberelor scolare, ne-a dezvaluit ieri ca, dupa
ce vreme de cateva luni institutia a finantat intocmirea
tuturor documentelor si a obtinut aproape toate avizele,
inclusiv autorizatie de constructie, chiar inainte
de pasul organizarii licitatiei pentru alegerea constructorului,
un arhitect a sesizat o neconcordata...
Cladirea in cauza din tabara de la Casoaia
are parter, etaj si mansarda. Si este construita in
mare parte din lemn.
Specialitul a spus ca are gradul V de rezistenta la
foc.
In conditiile in care "numarul maxim de nivele
admis, raportat la gradul V de rezistenta la foc este
parter", specialistii au cerut "demolarea
etajului I si a mansardei" pentru a se putea
pastra destinatia actuala a constructiei.
Proiectul (cu tot cu finantare) trebuie abandonat,
urmand sa se mearga pe singura varianta acceptata:
demolarea etajului si a mansardei si construirea altor
cladiri pentru cantina si sala de mese.
Demersurile pentru demolare au inceput deja, Agentia
taberelor aflandu-se in situatia de a comanda un proiect
in acest sens, care costa circa 8.500 de euro.
Noile constructii inseamna insa, in bugetul de stat,
investitii, la cu totul alt capitol decat cel pentru
reparatii.
Si chiar daca banii nu mai acopera, in acest caz,
toate cheltuielile, marti, directorul Agentiei aradene
se va afla la Bucuresti, pentru a incerca sa obtina
redirectionarea fondurilor.
Simona
Mazare - Observator
Spectacolul
scenografiei."Nu cred ca decorul trebuie sa se impuna
ostentativ"
Dedicam
pagina de PLUS de astazi scenografului si rolului
decorului intr-un spectacol de teatru. Discutam cu
artistul plastic Onisim Colta, despre acest pol ce
tine de lumea teatrului sau de teatru ca lume, unde
apetenta pentru ludic da farmecul, ambiguitatea si
chiar misterul si poezia unor alcatuiri ce confera
substanta spectacolului de teatru de pe scena. Nu sunt pentru un decor spectaculos in sine - De cati ani sunteti scenograful teatrului,
realizand decorul spectacolelor prezentate pe scena
aradeana? - Am ajuns la Teatrul de Stat din Arad in urma
unei repartitii ministeriale, in august 1976. deci
sunt aici de 27 de ani. - In ecuatia spectacolului de teatru, dupa dumneavoastra
ce rol joaca decorul?
- Arta teatrala, prin natura sa, este una de sinteza
a mai multor componente: teatrul dramatic, care aduce
dupa sine rostirea, cuvantul, jocul actorului, care
la randul sau cuprinde atat acuratetea dictiei cat
si expresivitatea corporala, scenografia, cuprinzand
decorul si costumele, sunetul, care include atat muzica
cat si o gama adecvata de zgomote, citate sonore,
si, in sfarsit, ceea ce astazi poarta numele de lightdesign,
arta luminii. Prin urmare cand vorbim de teatru ne
referim la o arta grea, complexa in care toate componentele
trebuie sa se articuleze intr-un ansamblu organic,
intr-un organism viu cu puterea de a impresiona spectatorul
atat la nivelul estetic, emotional, cat si la cel
rational, ideatic. Cel dintai si cel din urma care-si
asuma coerenta si puterea de expresie a spectatorului
este regizorul. Viziunea sa personalizata asupra textului
trebuie sa confere organicitate, sens si statut de
ansamblu functional tuturor componentelor mai sus
amintite. Consider ca decorul se convine sa "se
spuna" ca se integreaza organic viziunii
tocmai pentru a "servi" la maxim
ideea spectacolului, propunerea regizorala. Nu sunt
pentru un decor spectaculos in sine, dar paralel cu
viziunea regizorala. Cineva spunea ca cea mai buna
scenografie este cea care nu se vede, in sensul unei
optime integrari in organismul general. - Personal, sunteti un admirator al productiilor
aerisite, sarace in privinta elementelor de decor
sau dimpotriva? - Da, agreez foarte mult decorurile aerisite in
care prezenta obiectului spatial sa coexiste fericit
cu absenta expresiva, cu golul, asemenea tacerii expresive.
In cazul obiectului scenic tin mult la calitatea detaliului,
care in mod firesc traieste cu adevarat intr-un camp
generos cu minim de elemente perturbatoare. Asa ceva
s-a petrecut in cazul decorului la spectacolul "Castelul"
de Kafka. Dar se poate intampla ca viziunea si sensul
originar al unui text sa te trimita spre o aglomerare
a spatiului, spre o redundanta voit asumata si expresiva
tocmai prin exces. Nu mi s-a intamplat sa mai intalnesc
o asemenea conjunctura, dar este legitima si o astfel
de abordare. Despre un duh care trebuie sa pluteasca… - Cum ganditi decorul la un spectacol de teatru?
De ce elemente tineti cont?
- Dupa citirea textului primul lucru care ma intereseaza
este specificul propunerii regizorale, ineditul unghiului
de abordare a cutarui text, viziunea de ansamblu asupra
spectacolului. O discutie fericita cu regizorul te
poate transporta intr-o anumita "lume"
care-ti cere sa dai un anume trup formelor care vor
popula spatiul de joc. Asupra acestor lucruri trebuie
sa pluteasca un anume duh, cel al metaforei plastice,
care la randul sau sa rezoneze cu cel al regiei, cu
evantaiul de energii si vibratii launtrice ale actorului
ce impreuna umplu si in-sufletesc acest spatiu si
timp, dau viata, sens si mister lumii spectacolului. - Un decor poate avea valente plastice in sine?
- Un decor poate avea valente plastice in sine, dar
valoarea sa reala, viata este data de calitatea integrarii
in ansamblul general. Ce folos daca un decor arata
bine, dar nu rezoneaza cu propunerea regizorala?!
Aici am putea vorbi de doua tipuri mari de scenografie.
Prima ar fi scenografia deductiva, care are un caracter
mai exterior, mai ilustrativ, si ar mai fi si o scenogafie
inductiva, care presupune gasirea in inima textului
si a viziunii regizorale un ansamblu de forme, un
spatiu-metafora inedit care-si propune sa dea corp
unei idei fundamentale. As putea ilustra primul tip
cu decorul de la spectacolul „Matraguna” de Machiavelli,
iar pe al doilea cu decorul din "Castelul"
de Kafka, unde spatiul capata un aer glacial, vidat
de caldura umana, devenind un fel de labirint fara
iesire. Desigur, nici decorul de la "Matraguna"
nu e pur realist sau ilustrativ, isi are componenta
lui metaforica, dar intr-o mai mica masura, prin natura
textului decat, sa zicem, "Castelul"
kafkian. - Cand puteti spune ca ati realizat cel mai elaborat,
mai sofisticat decor? La ce spectacol si in ce a constat
dificultatea?
- Va referiti la un decor complex, complicat. Poate
nu am avut parte de intalniri cu asemenea gen de texte,
insa prin structura refuz variantele stufoase de decor.
Fiind o structura apolinica, imi place simplitatea,
limpezimea formei, pe principiul: mai putin=mai mult.
In 1986 am realizat decorul la "Vicleniile
lui Scapin" de Molière, in regia lui Radu
Dinulescu. Autorul indica locul actiunii intr-un port.
Daca optam pentru o varianta deductiva umpleam scena
de corpuri de arhitectura cu toate detaliile specifice
perioadei istorice. Alegand solutia inductiva, am
ajuns la un spatiu pe cat de simplu pe atat de bogat
in sugestii si trimiteri – plaja. Plaja ca domeniu
al intervalului, al spatiului dintre doua limite,
cel al uscatului si cel al apei. Loc al unui neintrerupt
schimb de obiecte si lucruri dintre cele doua lumi.
Pe un plan usor inclinat, din fundalul scenei, imbracat
intr-o panza nisipie, am sugerat, aparent aleatoriu,
diverse obiecte de recuzita: lazi ferecate, vase intregi
sau sparte de lut, detalii de arta veche, urme de
civilizatie si cultura care au fost candva duse de
corabii in cele patru zari si inghitite apoi de ape.
Valurile in miscarea lor arunca pe plaja bogatiile
capturate… Scapin iesea din mare la inceputul spectacolului,
incepea actiunea, se desfasura punand in joc o parte
din obiectele aduse de apa, se incheia spectacolul
si Scapin se reintorcea in mare odata cu cateva obiecte,
lasandu-ne sa intelegem ca va reveni, iar existenta
spectacolului isi va relua sirul ciclicitatilor. Fundalul
era o panza imensa, de 180m2, iar deasupra un nesfarsit
cer albastru deschis cu cativa nori albi.
De regula, un decor simplificat, epurat de balast
cere un grad mai mare de elaborare, un efect mai mare
de gandire, de meditatie plastica. Saracia din teatru mi-a dezvoltat imaginatia - Ati lucrat cu regizori diferiti pe scena
aradeana de teatru. Care a fost cel mai pretentios,
cerandu-va sa modificati elemente din decorul propus
de dumneavoastra?
- In general am lucrat bine cu toti regizorii pentru
ca nefiind vanitos imi era mai usor sa accept o anume
viziune fara sa-mi simt zgariat orgoliul artistic.
Cred ca decorul trebuie sa se integreze spectacolului,
nu sa se impuna ostentativ. - Cel mai costisitor proiect care a fost?
- Nu-mi amintesc sa fi lucrat vre-un decor scump,
tocmai pentru ca fiecare director de teatru imi cerea
sa inteleg limitele financiare ale momentului, asa
ca nu de putine ori a trebuit sa fac bici din marmelada.
Si uneori a si pocnit. Cei din Est sunt recunoscuti
pentru capacitatea de a gasi solutii extreme. Tot
practicand acest tip de exercitiu am ajuns sa realizez
ca artist plastic o lume de forme si obiecte din materiale
pe care altii n-au dat doi bani. In teatru m-am confruntat
cu momente de paupertate iesite din comun si asta
mi-a dezvoltat, paradoxal, imaginatia creatoare, mobilitatea
mintii in a gasi solutii. - Cand moare un spectacol de teatru, cand nu se
mai joaca, ce se intampla cu decorul?
- Daca elementele de decor sunt pastrate cu grija
vine peste cativa ani pe lista de repertoriu
un spectacol care presupune niste costuri care depasesc
potentialul teatrului, iar ele sunt transformate si
integrate organic intr-un nou decor. Asa s-a intamplat
la "Matraguna", cand o parte din
decorul de la "Galcevile din Chioggia"
a fost transformat si asimilat de ansamblul arhitectonic
al pietii in care si-a dorit regizorul Dinulescu sa
se petreaca actiunea piesei. Important e efectul, ce percepe ochiul, nu ce e
de fapt pe scena - Exista trucuri in aceasta profesie? Ce sa
nu faca, doamne fereste, un scenograf in privinta
decorului?
- Desigur, exista foarte multe trucuri, in sensul
cel mai bun al cuvantului. Important intr-un decor
e efectul, ce percepe ochiul, nu ce e de fapt pe scena.
La "Castelul", padurea de rafturi
era umpluta cu sute de pseudo dosare din carton de
cutie de ambalaj, material care rezolva atat cromatica,
genul de textura de hartie, cat si evitarea greutatii
rafturilor care urmau sa urce sau sa coboare de la
pod. Cred ca scenograful trebuie sa evite cu orice
pret kitsch-ul si decorul buruienos. - Dumneavoastra va imaginati/concepeti un spectacol
fara pic de decor?
- Da. Regizorul Laurian Oniga a pus in scena "O
rugaciune de prisos" de George astalos, cu
Angela Amecke, in Germania, fara pic de decor. Personajul
avea o valijoara si atat, si a functionat. E o problema
de concepere. Dar aceasta solutie nu se confirma la
toate spectacolele, nu poate fi o regula. - O ultima intrebare. Va amintiti intreaga discutie
care s-a consumat acum cativa ani, in care un regizor
a imaginat scena intalnirii dintre Romeo si Julieta
intr-o vana, renuntand la balconul sub care statea,
in textul shakespearian, Romeo. Dupa dumneavoastra,
in ce decor s-ar consuma cu un efect emotional maxim
pentru spectator o scena a marturisirii iubirii intre
un EL si o EA?
- Ideea cu vana, mie mi s-a parut o ideea superba.
Vana era un fel de cavitate, de vas al purificarii
si puritatii. Candoarea neinceputului era minunat
exprimata, sunt sigur ca s-a ajuns la aceasta varianta
meditand asupra textului. Ca sa va raspund la intrebare,
as indrazni sa-mi imaginez scena marturisirii iubirii
intr-un ungher al unei catedrale in care fie se aude
corul, fie preotul tocmai isi rosteste predica. Imi
imaginez tensiunea pe care ar trai-o Julieta, a carei
fiinta ar fi prinsa intre doua atractii majore: una
spre inaltarea spirituala, si alta spre coincidentia
opositorum, tensiune emotionala transmisa printr-un
joc magistral si spectatorului.