Sambata, 16 octombrie 2004

Stirile TVA aici

• Patru sute de aradeni au trecut pragul bursei locurilor de munca

Ultima bursa a locurilor de munca organizata in acest an s-a adresat aradenilor de varsta a doua.  Ieri dimineata, la chemarea Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) au raspuns patru sute de persoane dornice sa-si gaseasca o slujba in pragul iernii grele ce se anunta.  Dupa scurta introducere facuta de directorul AJOFM, Stefan Pascu si purtatoarea de cuvant a aceleiasi institutii, Alexandra Lincar, "mana de lucru" a fost poftita sa studieze ofertele. Firmele ce au scos "pe piata" locuri de munca au fost in numar de 57, dar invitatiile s-au facut pe adresa a nu mai putin de 300.  Chiar si asa s-au adunat peste 800 de slujbe, cele mai multe pentru muncitori necalificati.  Multe cereri au mai fost si pentru lacatusi mecanici, tapiteri, confectioneri de imbracaminte si incaltaminte, dulgheri, instalatori sau zugravi.  Insa, in categoria celor mai "vanate" meserii au intrat soferii, electricienii sau agentii comerciali.  De la masutele Salii Bingo nu au lipsit reprezentantii firmelor de asigurari, in permanenta cautare de agenti.  Fie ca au primit o cerere tip sau o simpla coala alba, somerii au completat-o in graba, insa speranta ca vor obtine serviciul dorit nu era prea mare.  La ce 53 de ani ai sai, Viorel Prunar este chiar pesimist: "De o luna de zile am depus o mie si una de cereri de angajare, dar m-am ales doar cu promisiuni si bani cheltuiti pe drumuri. Desi am patru specializari: lacatus mecanic, conducator auto cu toate categoriile luate, operator chimist sau cinefoto-fotograf, faptul ca nu stau in municipiu, ci la Vinga si ca am 53 de ani, le taie orice elan angajatorilor. Eu o sa mai incerc, dar nu cred ca-mi voi gasi ceva acceptabil."  Cam pe aceeasi lungime de unda s-a gasit si Ovidiu Toma, de 51 de ani, din Turnu.  "Pana nu demult aveam o slujba buna ca sofer. Mi-am facut singur lichidarea, la cererea societatii respective care avea mari dificultati financiare. Acum, as dori sa ma angajez tot ca sofer, dar mi-e teama ca ma vor respinge cand vor afla ca nu locuiesc in Arad."  Pe un ton ceva mai optimist ne-a vorbit Dorel Spiridon: "Eu am un loc de munca, dar as vrea unul mai bine platit. Am si gasit un post de electrician pe santier, dar, fiind casatorit, nu voi accepta sa stau departe de sotie. Mai am si alte specializari, ca agent de paza si macaragiu, dar salariul nu e pe masura pretentiilor" - a concluzionat barbatul in varsta de 46 de ani.  In ciuda pesimismului afisat de unii participanti si ultima bursa a lui 2004 a fost un succes.  61 de persoane au fost incadrate pe loc, iar alte 260 au fost selectate in vederea angajarii.  Conform asteptarilor, agentii comerciali aradeni si-au gasit repede agenti de turism, ingineri mecanici, contabili, strungari, lacatusi sau instalatori. Alexandra Lincar ne aminteste ca in urma organizarii de catre AJOFM a celor zece burse, in acest an au fost angajate pe loc aproximativ 900 de persoane.  Bilantul este foarte bun, avand in vedere faptul ca in majoritatea cazurilor salariul nu este prea atractiv, iar pretentiile - vorba unui interlocutor de-al nostru - mari. Calin Mnerie - Adevarul

• Accidente de munca pe traseu

Un angajat care se accidenteaza pe drumul de la serviciu spre casa se incadreaza in aceeasi categorie. "Romania nu sta nici bine, nici rau intr-un top al accidentelor de munca la nivel european", a declarat Mariana Basuc, inspector general de stat in Inspectia Muncii, in cadrul unui simpozion international desfasurat la Arad.  Intrucat indicii de raportare difera de la o tara la alta, inca nu exista un top real in acest sens.  Un exemplu este accidentul de traseu, considerat la noi doar de cativa ani unul de munca. Este vorba de situatia in care un angajat pleaca de la serviciu spre casa pe drumul cel mai scurt si este accidentat.  In Germania, insa, la fel sunt tratate si accidentele suferite la jogging, pentru ca se considera ca acestea au avut loc atunci cind angajatul era in perioada de recuperare dupa stressul de la locul de munca. Siguranta lucrului in constructii a fost principala tema a simpozionului de la Arad.  In aceasta ramura, numarul accidentelor de munca este inca foarte mare nu numai in Romania, ci si in Europa.  Conform statisticilor, unul dintre judetele fruntase in domeniu este Hunedoara, urmat de cele unde exista mari exploatari forestiere.  "Peste 87 la suta din accidentele de munca se intampla din cauza executantului. De multe ori constatam ca victimele cunosteau regulile de protectie, si le insusisera, unii aveau chiar cursuri in domeniu, dar nu le-au aplicat", a explicat Mariana Basuc. Sorin Trocan - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)

• Vin banii

300 de angajati disponibilizati din 10 spitale din municipiu si judet vor primi plati compensatorii.  Primii care si-au primit astazi drepturile salariale sunt disponibilizatii de la spitalul judetean, spitalul din Sebis si cel din Gurahont.  Ei vor primi bani in functie de vechimea lor in munca , in fiecare luna, timp de jumatate de an prin mandat postal.  Angajatii spitalelor care au fost dati afara pana la finele lunii ianuarie au primit atunci, conform legii, numai indemnizatii de somaj.  Venitul de completare este dat de diferenta dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni, anterioare disponibilizarii, dar nu mai mult decat salariul mediu net si indemnizatia de somaj.  Dupa spitalul judetean, cel din Gurahont si Sebis urmeaza alte 7 din judet.  Si asta pe masura ce situatiile lor vor ajunge la Agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca.  Prefectura crede ca situatia a fost rezolvata iar subprefectul Florin Remetan va monitoriza efectuarea platilor. Nicoleta Belean - Televiziunea Arad

• Brian Davies, presedinte "Romfilms" SRL:"La Arad putem lucra in stil occidental"

Cu dl. Davies m-am intalnit odata, din intamplare, pe aeroportul din Budapesta, unde ajungea de la Arad, ca si mine. Asteptand bagajele am aflat ca este din Anglia si are o fabrica in orasul nostru; vine in mod regulat aici, de ani de zile. In fiecare luna devine "un pic aradean". Pentru interviu ne-am intalnit din nou la barul hotelului "Continental", "casa sa" pe timpul vizitelor aradene; e evident ca se simte deconectat aici, personalul deja il cunoaste. – Cum si cand ai ajuns in Romania? – In 1996, datorita unui prieten din Oradea, care m-a invitat sa ajut la construirea unei biserici baptiste din Arad, eu avand o mica fabrica de geamuri. Sunt protestant, membru al bisericii libere. Am vazut orasul si  ne-am decis sa deschidem si aici o fabrica. – E singura din tara? – Da, dar mai avem una in Anglia, in Hereford. In ambele facem exact acelasi produs: folie termocontractibila pentru ambalat. Daca te duci intr-un supermarket si vezi sase sticle de apa sau sase conserve ambalate impreuna cu o folie, acesta este produsul nostru. – Unde o vindeti? – In toata Europa. Pentru tarile din zona - Ungaria, Republica Ceha, Bulgaria, Austria - producem la Arad, pentru restul continentului in Anglia. Am doi parteneri englezi de afaceri. Am cumparat firma din Anglia impreuna cu ei in 1999, dar lucram in societate din 1982. Inainte eram economist si un client m-a invitat sa particip la achizitionarea firmei cand ea a fost pusa la vanzare. – De ce ai ales sa studiezi economia? – Credeam ca e o pregatire buna pentru a intra in afaceri si am avut dreptate. – Si parintii tai lucrau in domeniu? – Nu. Tatal meu era ingrijitor intr-un spital pentru persoane cu handicap mental. – Cum ti se pare piata economica din Romania? – Pentru noi, si nu numai, este intr-o dezvoltare continua. Dupa cum se mareste numarul sticlelor de plastic si a supermarketurilor in care se vand aceste produse si noi avem din ce in ce mai multi clienti. – Colaborezi bine cu echipa de la Arad? – Excelent. E o echipa tanara, toti sub 34 de ani, cu studii superioare, talentati, imi place foarte mult sa-i invat lucruri noi, legate de meserie. Am vazut ca la Arad putem lucra in stil occidental. Toti colaboratorii mei - in afara directorului pentru vanzari, stabilit la Bucuresti - sunt din Arad. – Care e diferenta intre a lucra cu romani si a lucra cu englezi? – Britanicii au crescut intr-o tara cu o piata libera, aici aceasta nu are istorie, oamenii trebuie sa invete pe parcurs. – Cu autoritatile locale cum va intelegeti? – Am avut o relatie buna cu fostul primar, pe cel nou inca nu l-am intalnit, iar de Camera de Comert am fost premiati in categoria intreprinderilor mici (avem 45 de angajati). Dar, in general, nu prea avem treaba cu autoritatile. Cand ambasadorul a venit in vizita la noi la fabrica ne-a intrebat cu ce sa ne ajute? I-am raspuns: cu nimic. Iar autoritatile locale cu ce v-au ajutat?, a intrebat el. Cu nimic, i-am raspuns din nou. Am avut niste prieteni romani de la o firma locala care ne-au ajutat sa ne instalam. – Care a fost experienta cea mai neplacuta de-a lungul activitatii de la Arad? – Intreruperile de curent. Productia noastra e un proces continuu, de 24 de ore din 24, asadar e foarte dificil daca se intrerupe curentul electric. – De ce ati ales Aradul? – Aici cunosteam niste oameni si e aproape de granita, fapt care ne ajuta mult la transport. – Vorbesti romaneste dupa atata timp? – Daca ma intreaba in Anglia spun: cunosc cateva cuvinte si aproape toate de pe meniu. De inteles, inteleg mai bine romana scrisa, dupa ce am studiat latina si franceza. – Evident, petreci mult timp in restaurant. Ai avut ocazia sa vezi si orasul? – Din pacate nu prea imi permite timpul, dar am observat totusi schimbarile din centru. Cand am inceput sa vin aici, in ’96, aproape ca n-au existat magazine bune dar acum tot aspectul e schimbat. Atunci vedeam aproape numai masini autohtone si am fost chiar “suspect” ca vizitator occidental iar acum tot orasul e plin de straini de peste tot. Exista mult mai multe investitii, hoteluri, restaurante, e o alta viata… – Unde mananci de obicei? – La “Continental”, unde si stau, fiindca e dotat cu aer conditionat, lucru foarte important pentru noi, britanicii, care nu suntem obisnuiti cu verile foarte calduroase de aici. Mi-a placut si originalul “Coandi” care acum s-a inchis, ma mai duc si la “Hong Kong”, restaurantul chinezesc. E interesant ca in Anglia majoritatea restaurantelor chinezesti sunt “take-away”, servesc la pachet. La “Csárdás” imi place bucataria maghiara si la strand am mancat la “Ratio Beach”. Bucataria romaneasca nu e prea diferita de a noastra; si aici si in Anglia se mananca multa friptura cu sosuri adaugate, multi cartofi, varza… – Care ar fi meniul tau preferat romanesc? – As incepe cu o supa de taitei, dupa aceea cotlet de porc cu sos de ciuperci si salata de varza – favorita mea de aici pentru ca in Anglia nu avem varza dulce, iar ca desert clatite cu ciocolata. – De baut? – De trei ani nu mai beau alcool, dar in trecut am gustat toate vinurile bune de la voi. Acum iau o pauza! – Acasa gatesti? – Da. Cand vreau sa slabesc fac o dieta vegetariana si imi prepar un ratatoville, un curry cu legume si cu spanac sau ardei umpluti. Dar fac si barbeque, gratar din carne marinata cu cartofi la cuptor. Stiu sa fac si mancaruri tipic englezesti din carne de vita sau pui. De obicei nu gatesc pentru prieteni, numai pentru mine si sotia mea. Insa reteta mea preferata e… sa mancam in oras. Acasa mancam foarte rar si destul de simplu, aproape tot timpul ma duc la restaurant, unde am mese de afaceri sau sunt invitat la receptii. – Iti place aspectul de reprezentare al carierei tale? – Foarte mult. Imi place sa particip la evenimente mondene, am ajuns in niste locuri memorabile: la castelul Warwick la o cina a bancii Regale din Scotia, la Savoy, la Wimbledon, am fost si in Belgia la meciul de fotbal dintre Anglia si Romania, cu directorul meu de vanzari. – Practici ceva sport? – Joc golf, imi place tare mult si am jucat pe cele mai bune terenuri din Anglia. Inainte jucam si squash. Imi place si rugby-ul, dar numai ca spectator. – Calatoresti foarte des, nu e greu pentru sotia ta ca stai prea putin timp acasa? – Ea lucreaza in administratia unui liceu din orasul unde locuim. Se duce la serviciu sa nu stea singura acasa, sa se intalneasca cu oameni… Ma sustine in carierea mea, iar eu incerc sa fiu plecat doar in cursul saptamanii; in week-end si in timpul vacantelor scolare cand si ea este libera imi place sa fiu acasa. In Anglia nu trebuie sa calatoresc foarte mult, pot sa ma intorc acasa in aceeasi zi de oriunde as fi plecat, iar in Europa plec numai o data pe luna. – Sotia ta nu te insoteste? – Nu o pasioneaza calatoriile de afaceri. – Copiii tai cu ce se ocupa? – Am o fiica de 24 de ani care este analist de informatii de management si un fiu de 27 de ani, care e inginer in domeniul electricitatii. – Oarecum sunt in domeniul tau, nu lucreaza cu tine? - Intotdeauna i-am incurajat sa fie independenti, sa-si faca si ei cariera lor; nu construiesc o dinastie. – N-ai dori sa preia fabrica in viitor? – Un prieten roman mi-a spus: “Nu exista succes fara succesor”. Cred ca si eu o sa am un succesor, dar nu-l va chema neaparat Davies. Sa incerci sa-i faci pe oameni sa faca ceea ce nu le place, e o strategie proasta. – Unde locuiesti in Anglia? – In Malvern, un orasel de 35.000 de locuitori, langa Birmingham. Eu sunt originar din Bristol, m-am mutat acolo in 1982 datorita serviciului meu, fabrica e la 30 de kilometri. – Cunosti toata Europa, unde iti place mai mult? – Imi plac marile capitale: Paris, Viena, Budapesta. La Budapesta imi place arhitectura, Dunarea, bucataria condimentata, si pentru noi, englezii, e foarte placut ca in timpul verii sa stai afara, la soare. – Esti obisnuit cu hoteluri si restaurante de pretutindeni. Cum gasesti serviciile de la noi? – Oamenii sunt prietenosi, te ajuta si au mult mai mult respect decat cei din Marea Britanie; chiar si copiii sunt mai politicosi. La Bucuresti oamenii sunt mai putin prietenosi, dar la Arad am fost intotdeauna bine servit. – Datorita faptului ca esti strain? – Asta nu pot sa stiu. – Unde ai fost in concediu anul acesta? – In Spania, cu sotia si cu fiica noastra. – De obicei va duceti impreuna cu copiii vostri? – Noua ne place sa ne plimbam mult in orase, lor nu. Cand ne ducem in nordul Italiei sau in Austria, ei nu vor sa vina. Acum ne-am dus pe plaja, asa ca a venit si fiica mea. – Ce-ti place sa faci cand vizitezi un oras? – Sa ma uit la oameni, mergand pe jos sau stand pe o terasa. – Romanii cum ti se par? – Au mult respect pentru varstnici, le place sa vorbeasca mult ca sa-si exprime parerile, in special despre politica. Ar trebui sa invete cum sa-si confrunte opiniile fara a se certa… – Care e trasatura cea mai buna a colaboratorilor tai locali? – Sunt foarte constiinciosi, au o atitudine sanatoasa in fata muncii, lucreaza din greu. – Iar cea mai rea? – Nimeni nu vrea sa-ti transmita vesti proaste. Daca ii intrebi cum merg treburile iti raspund ca totul e foarte bine. Trebuie sa intri in detalii, sa pui intrebari pe subiect, ca de exemplu: “S-a intamplat cutare lucru?”, “Ai facut asta si asta?” ca sa obtii informatii. – Familia ta a mai fost la Arad? – Sotia mea si fiul meu au fost deja de doua ori. O data am fost invitati la nunta unui colaborator roman iar sotia mea a fost foarte impresionata de aspectul traditional al ceremoniei. Fiul meu a venit prima data in 1997, in timpul iernii, si a putut vedea ce frig e aici si cat de greu traiesc oamenii. Iar cand a revenit in vara anului 2001 a observat si el schimbarile. A fost aici cu viitoarea sa sotie careia i-au placut mult pietele cu antichitati. – Ti-ai facut prieteni in Romania? – Am multi prieteni aici, in general colaboratorii mei. – Pregatiti un eveniment inedit in oras, o serata britanica, in prezenta ambasadorului… – Da, impreuna cu Camera de Comert Britanico-Romana din Londra organizam primul eveniment de acest gen la Arad, pe 16 noiembrie, la hotelul “Continental”. Dl. ambasador Quinton Quayle a fost foarte multumit de ideea de a promova  stilul de viata si valorile britanice in vestul tarii. El organizeaza in fiecare an o zi britanica la ambasada. Vor fi prezenti si consilieri de la ambasada si directoarea Camerei de Comert Britanico-Romane. O sa avem o cina cu un meniu special englezesc si muzica live de la Beatles pana la "Jesus Christ Superstar", "Cats"… – A cui a fost ideea si pe cine ati dori sa aveti ca invitati? – Un prieten de la Arad a venit cu propunerea, foarte bine primita si de noi si de Camera de Comert. Va fi o ocazie de a reuni membrii Camerei de Comert locale cu a celei din Londra, oficialitatile locale si oamenii de afaceri de toate nationalitatile pentru a petrece o seara placuta impreuna, cu mancaruri si vinuri alese, muzica buna si dans. Vom avea si o tombola iar donatiile pe care le vom primi se vor duce la Fundatia “Principesa Margareta”, care ajuta copii si tinerii din Romania. – Ai regretat vreodata ca ai ales sa te “instalezi” la Arad? – In februarie implinim 5 ani ca firma si n-am regretat alegerea nici macar 5 minute. O sa continuu sa vin aici tot timpul, in fiecare luna. – Cum vezi situatia economica a tarii? – Sunt mai optimist decat comisia Uniunii Europene. Cred ca Romania va intra in UE in 2007, desi va fi greu. – Ce schimbari ar trebui facute? – Cel mai mare dezavantaj e infrastructura, drumurile din tara sunt foarte rele, se circula greu intre localitati si ar mai trebui ameliorate sistemele de comunicare. Daca ma uit inapoi, in ’96, cand am venit prima data, vad ca Romania a progresat cu pasi mari si cred ca o sa continue sa faca pasi mari inainte. – Iar noi va dorim succes in continuare, atat in Romania cat si in toata Europa. Dorian Dittrich - Observator

• 15 octombrie - Ziua oamenilor care vad cu sufletul

Ziua Internationala a Nevazatorilor s-a sarbatorit, ieri, in toata tara si peste tot in lume, fiind strans legata de ziua de nastere a lui Louis Braille, nevazatorul care a inventat un sistem revolutionar pentru scriere si citire, care ii poarta, de fapt, si numele. Literele sunt alcatuite din combinatii de puncte in relief care pot fi detectate cu ajutorul simtului tactil prin folosirea degetelor. Sistemul permite un numar de 63 de combinatii posibile ale matricei fundamentale care este compusa din sase puncte asezate in cadrul unui dreptunghi pe trei randuri si doua coloane. Scurt istoric al scolii aradene La fel ca peste tot in lume, si in Arad exista o scoala care se ocupa de educarea si integrarea acestor persoane in societate. Inca din 1922, la Arad a functionat "Institutul de fete oarbe adulte". Desi se intentiona crearea unui post de ocrotire a fetelor nevazatoare adulte, pana in anul 1936 au fost asistate si fete nevazatoare minore, dupa care acestea au fost mutate la Buzau. In aceasta perioada, paralel cu invatamantul teoretic se desfasoara si o activitate practica. Dintre obiectele teoretice, de cultura generala ce se studiau, amintim de citit-scris in sistemul Braille, matematica, istorie, stiintele naturii, geografie, religie. Fetele oarbe din Arad invatau sa impleteasca scaune din trestie si alte obiecte din paie de orez sau din nuiele, mai invatau sa croseteze si sa toarca lana. In anul 1947 scoala functiona cu numele de "Asezamantul oarbelor majore din Arad". In 1959 ia fiinta o clasa de masaj la scoala profesionala pentru elevele nevazatoare; pe vremea aceea, durata de scolarizare era de cinci ani. Din 1960 s-a introdus cartonajul (confectionarea ambalajelor din hartie si carton - cutii), care dupa 1964 a luat o mare amploare si a fost dotat cu masini noi si moderne; aceasta a fost o meserie foarte buna pentru elevele nevazatoare care si-au gasit usor locuri de munca. De-a lungul timpului, scoala a suferit diferite transformari, astfel ca in anul scolar 1991-1992 scoala se mixteaza, iar incepand cu anul scolar 1994-1995 se trece la infiintarea unei grupe combinate de prescolari, a ciclului primar si gimnazial. In anul scolar 1991 scoala trece de sub tutela Ministerului Muncii sub cea a Secretariatului de Stat pentru Handicapati, iar din anul 1993 la Ministerul Invatamantului. Cu toate ca din acel moment fondurile scolii s-au redus considerabil, s-a reusit o extindere a paletei de meserii la invatamantul profesional, precum si o diversificare a profilelor de la liceu. Integrorea in soctetate, singura solutie Activitatea educa{io-nala se desfasoara in conformitate cu cerintele invatamantului modern, in sali de clasa dotate corespunzator cerintelor predarii-invatarii pentru elevii cu deficiente de vedere. Avand in vedere ca fiecare an de studiu are activitati didactice atat dimineata cat si dupa-amiaza (activitati de studiu si recuperatorii), fiecare clasa beneficiaza de sala proprie de curs. In scoala exista 28 de sali de clasa; doua laboratoare (fizica si chimie); zece cabinete pentru limba romana, limbi straine, biologie, informatica, educatie tehnologica (2), psihodiagnoza (2), deprinderi de viata, masaj; sase ateliere pentru meseriile de confectioner de obiecte impletite (maturi) si articole din carton; confectioner obiecte din par si articole din carton; operator la fabricarea cauciucului si prelucrarea maselor plastice; tapiter, plapumar, saltelar; lacatus mecanic; biblioteca; sala de lectura; un club pentru activitati artistice si recreative; sala de sport; sala pentru gradinita, cu anexe corespunzatoare. Tehnici de recuperare moderne Activitatile de recuperare se desfasoara in cele doua cabinete de psihodiagnoza si educate ortoptica, sub indrumarea profesorilor cu specialitate psiho-defectologie. Activitatea de recuperare este foarte importanta in scoala, ajutand elevii sa depaseasca problemele psihice legate de deficienta de vedere, cat si invatandu-i sa-si foloseasca optim resturile de vedere. Activitatile de recuperare se organizeaza individual sau in grupe de cate 3-4 elevi, in functie de gradul de deficienta si de compatibilitatea deficientelor fizice in cazul (C.F.M.). C.F.M.-ul este condus de profesorul de educatie fizica, cel care si testeaza toti elevii pentru a stabili atitudinile deficitare si diverse deficiente ale coloanei vertebrale, intervenind pentru corectarea si ameliorarea acestora. Medicamente necesare nevazatorilor, etichetate in Braille Indiscutabil, de Ziua Internationala a Nevazatorilor, trebuie sa se traga un semnal de alarma in ceea ce priveste situatia nevazatorilor la nivel mondial. Si asta pentru ca multe dintre serviciile de care beneficiaza oamenii considerati fara deficiente nu se regasesc la nevazatori. De la accesul la informare, pana la cumpararea banalului algocalmin. Tocmai in acest sens, una dintre cele mai puternice farmacii din tara a initiat un program de intrajutorare a acestei categorii defavorizate. Astfel, s-a reusit etichetarea in Braille a medicamentelor folosite de catre nevazatori. Zilnic, in Romania, 200.000 de nevazatori se confrunta cu aceasta problema: nu pot citi simple indicatii pe care le intalnesc la tot pasul. Unu la suta din populatia Romaniei sufera de pe urma acestui handicap. Unii se bucura de insotitor, pentru unii dintre acestia fiind poate singura modalitate de a iesi din casa, de a merge singuri la cumparaturi sau de a se descurca pe strazile circulate de masini. Dar ce se intampla cand nevazatorii se imbolnavesc si au nevoie de tratament? Au intotdeauna pe cineva alaturi care sa le administreze in mod corect medicamentele? Ce se intampla cu acele cupluri de nevazatori care incearca sa duca o viata normala facand abstractie de handicapul lor? Pot ei cumpara medicamente singuri? Incepand cu 1 octombrie, nevazatorii sau insotitorii acestora vor avea posibilitatea de a cumpara medicamente etichetate in Braille de la farmaciile Sensiblu situate in apropierea centrelor pentru nevazatoti din Bucuresti, Timisoara, Brasov, Pitesti si Baia Mare. Chiar daca firma in cauza nu a inclus in cadrul programului si municipiul Arad, speram ca, in viitorul apropiat, aceste medicamente inscriptionate in Braille sa se regaseasca si in orasul nostru. Dacian Don - Agenda zilei

Publicitate

  Imobil de vanzare

Colectivul de redactie: Draghi Puterity, Gheorghe Puterity, Trutiu Florin.

O parte din stirile Virtual Arad News au fost preluate si din urmatoarele surse: Agentia Mediafax, Ziarul Adevarul, Ziarul Observator, Agenda Zilei - editie de Arad, Ziua de Vest, Evenimentul Zilei (Editia deVest), Romania Libera, Ziarul in limba maghiara Nyugati Jelen, Saptamanalul Buletinul de Arad, TV Arad, TV RCS.