Salariatii
din sistemul sanitar sunt din ce in ce mai nemultumiti.
Acestia asteapta un raspuns favorabil doleantelor
lor, precum si acordarea unor facilitati care sa fie
in deplin acord cu activitatea pe care o desfasoara.
Daca Ministerul
Sanatatii si Casa Nationala a Asigurarilor de
Sanatate nu var gasi o rezolvare cat mai rapida, federatia
SANITAS va iesi din nou in strada.
Asistentii medicali sunt hotarati sa utilizeze toate
mijloacele de lupta sindicala prevazute in statutul
organizatiei, inclusiv greva generala, daca solicitarile
sindicalistilor din sistemul sanitar nu vor fi solutionate.
Personalul sanitar solicita plata celui de-al treisprezecelea
salariu pana la data de 7 aprilie, care marcheaza
Ziua Mondiala a Sanatatii, alocarea unor sume suplimentare
la rectificarea bugetului, care sa permita acordarea
tichetelor de masa tuturor membrilor de sindicat.
Se doreste ca fiecare angajat sa primeasca un numar
de 21 de tichete, insa pentru realizarea acestui lucru
este necesar ca sistemului sanitar sa ii fie alocate
in plus cateva sute de miliarde de lei.
De asemenea, membri SANITAS cer elaborarea unui sistem
de salarizare specific retelei sanitare, avand in
vedere ca finantarea este asigurata aproape exclusiv
din fondul de asigurari de sanatate.
Sindicalisti din sector mai doresc acordarea unor
facilitati personalului medico-sanitar in concordanta
cu importanta si rolul activitatii acestuia in societate,
stabilirea unui normativ de personal clar, care sa
asigure o asistenta si o ingrijire de calitate.
In cazul in care nu se va da curs revendicarilor lor,
asistentii medicali sunt hotarati sa intrerupa activitatea
si sa iasa in strada pentru a protesta.
Razvan
Balaban - Ziarul Transilvania
Aradenii
vor flori, leagane si verdeata in Parcul Copiilor
Ieri
la amiaza, mamicile isi adusesera prichindeii la joaca,
in Parcul Copiilor. Intr-una din cele doua gropi,
un pitic era ajutat de mamica lui sa faca forme din
nisip. Putin mai incolo, doua bunicute isi dadeau
nepoteii in leagan, in timp ce pe alee, o tanara familie
isi scosesera bebelusul la plimbare, in carucior.
Desi se bucura de timpul frumos si de faptul ca au
la dispozitie un loc in care copiii se pot juca in
aer liber, parintii cred ca Parcul Copiilor ar trebui
sa fie ingrijit mai atent. Astfel, spatiile verzi
nu sunt, de fapt, oaze de verdeata, ci bucati de pamant
batucit, span. Ambalajele si orice fel de punga sunt
aruncate in voia vantului sau impaturite si indesate
intre scandurile bancii. Nisipul din bazine este plin
de crengute uscate, iar scarile de acces in parc sunt
roase de vreme. Daca te uiti mai atent la banci, in
loc de culoare vesela si vopsea proaspata se observa
inca cele patru, cinci straturi de vopsea veche. Cand
au fost ultima data vopsite, scandurile bancilor nu
au fost curatate de vechea vopsea. Asa ca s-au scorojit
si arata diform.
Iluminatul pe timp de noapte lasa de dorit. In nici
una dintre serile saptamanii trecute parcul nu a fost
iluminat, cum de altfel nici un neon nu a fost
aprins pe toata faleza.
Leaganele copiilor, desi mici, sunt ocupate de vanzatorii
rromi care comercializeaza jucarii. Dar culorile baloanelor
vandute de ei mai coloreaza un pic atmosfera plumburie,
ce nu ar trebui sa caracterizeze un parc destinat
copiilor. "Parcul nu ar arata rau deloc daca nu ar fi
un pic curatat si mai ingrijit. si spatiile verzi
udate, ca acum bate vantul si le intra copiilor praf
in ochi!" stefania Pahideanu, 67 de ani,
pensionara. "Cred ca acest parc trebuie sa fie bine curatat,
in primul rand, sa stam linistiti cand vin copiii
la joaca aici. Am vazut si o pisica moarta pe aici
pe undeva" Mihaela Salajeanu, 34 de ani. "Trebuie facuta mai multa curatenie si aduse
cosuri, ca nu prea sunt! si, daca se poate, sa mai
aduca niste leagane. Uneori vin copii multi in parc
si vor toti sa se joace!Vin din tot orasul. Eu imi
aduc nepotelul tocmai din Micalaca aici, pentru ca
acolo nu avem un astfel de parc!" Maria
Beligar, 74 de ani. "Sa aduca mai multe leagane si balansoare,
sa mai curete gropile de nisip, sa mai semene iarba
cam astea ar fi doleantele noastre, ale parintilor,
vizavi de acest parc" Mirela Bordu, 35
de ani "Leaganele astea vechi ar trebui vopsite,
sa arate mai bine si reparate, sa nu ne fie frica
sa ne urcam copiii in ele" Mioara Barbu,
37 de ani. "Ar trebui semanat gazon, sa nu fie numai
acesta, care l-a dat Domnul! si sa mai puna niste
flori, sa mai dea cu matura din cand in cand!"
Nicoleta Ruje, 27 de ani.
Lidia
Bucataru - Observator
Doua
zile pana la licitatia pentru gunoiul orasului
Societatea
castigatoare se va lupta zilnic cu 200 de tone de
deseuri Salubrizarea menajera a orasului intra pe linie
dreapta, in conditiile in care pe data de 24 martie
va avea loc licitatia pentru concesionarea acestui
serviciu.
Concurenta este una acerba, dat fiind faptul ca cel
putin trei firme de pe acum cunoscute in Arad - pentru
activitatile desfasurate pe tema gunoaielor din municipiu
si-au facut deja publica intentia de a participa la
licitatie, prin cumpararea caietului de sarcini.
Cert este ca indiferent cine va castiga licitatia
cu greutate de miercuri, acesta va trebui sa se puna
serios pe treaba si sa verse bugetului local indiferent
de castigurile realizate 200 de milioane de lei pe
an.
Societatea castigatoare va trebui sa faca curatenie
pe 343 de km de strazi din municipiu, va trebui sa
treaca la deratizarea, dezinfectia si dezinsectia
orasului, sa dezafecteze toate rampele de gunoi neautorizate
(carora Primaria nu le mai poate face fata), sa urmareasca
si sa depisteze persoanele care aruncl deseurile in
rampele neautorizate, sa monitorizeze zonele in care
se depoziteaza ilegal gunoiul, sa se doteze cu cele
mai moderne echipamente necesare asigurarii curateniei
orasului si transportului deseurilor la rampa ecologica,
sa elaboreze un proiect clar de precolectare selectiva
a deseurilor - ca sa amintim doar cateva din obligatiile
ce ii revin.
Cu alte cuvinte pe timp de opt ani, cat dureaza concesiunea
(cu posibilitatea de prelungire prin simplul acord
al partilor cu inca patru), societatea care isi va
adjudeca activitatea de salubrizare menajera orasului
va strange zilnic de pe strazi circa 200 de tone de
gunoi.
A.
Barbu - Agenda zilei
Manastirea
Maria Radna locas de cult si camin de batrani
Sus,
pe terasa fostei manastiri franciscane, pacientii
azilului iesisera la soare, pe bancile de sub
castani. Batranele stateau singuratice pe banci,
privind dealurile din departare. Degetele mainilor
aspre, cu piele ca de ceara, prin care se intrezaresc
serpuiri vinete, subtiri, se incovoie pe capul bastonului.
Se gandesc mai tot timpul la casa care si-au incropit-o
cu sudoarea fruntii si au parasit-o de buna voie sau
obligati.
Le este dor de gradina din spatele casei, de razoarele
de flori de langa alee, de bolta deasa de vie, de
animalele galagioase din curte si de convorbirile
de peste gard cu vecinii.
Acum, ca vine primavara, ar fi fost mare zarva prin
gospodarie de spalat, de curatat, de varuit.
In azilul manastirii sunt ingrijiti peste 150 de batrani
si tineri peste 18 ani care, dati afara din orfelinate,
au ales sa ramana in grija statului.
Sunt ingrijiti nu numai batranii fara locuinta, ci
si cei bolnavi, care nu pot fi ingrijiti de nimeni
pe perioada tratamentului, dar care se intorc la casele
lor dupa vindecare.
Batranii care mor sunt arareori inmormantati acasa
de familiile apartinatoare. Cei mai multi odihnesc
pentru vesnicie in cimitirul lacasului de cult. A ramas scrum... Pe o bancuta de lemn, rezemata de zidul vechi,
o batranica urmareste singuratica discutiile colegilor
de azil. "Am venit aici acum sapte ani. Sotul meu a
murit acum cinci ani, tot aici, pentru ca am venit
impreuna dupa ce am ramas fara casa. Nu avem copii
si sotul a adus in casa o nepoata de-a lui. Intr-o
zi, cand a facut de mancare, s-a aprins casa si a
luat foc toata averea noastra" se plange
Ana Muntean.
La cei 77 de ani ai sai, spune ca nu mai asteapta
nimic de la viata. Sotul i-a murit, agoniseala i-a
fost arsa, copii nu are.
Din pensia de 1.400.000 de lei nu-i mai ajung banii
si pentru altceva de mancare. "Mai sunt care
isi mai cumpara cate ceva de mancare, dar eu raman
cu 50.000 de lei pe luna, restul ii dau la azil, ca
trebuie sa ne intretina. As mai manca si eu ceva dulce,
cateodata, dar nu am bani indeajuns."
Ochii i se umezesc. Din sortul ponosit, scoate o batista
si-si sterge cearcanele umezite. Mototoleste bucata
crem de panza si-si intoarce privirea catre dealurile
Lipovei. Acolo, undeva, a fost casuta ei, in care
nu se va mai intoarce niciodata. Povesti despre vieti Matusa Maria are 92 de ani. In 1941, cu tot cu
sot, a plecat din Simleul Silvaniei. "Al meu
a vrut sa mergem la Bucuresti, dar eu m-am opus. I-am
spus ca si in Arad sunt combinate. Sa ramanem aici,
ca suntem mai aproape de casa. Sotul a murit si am
ramas batrana pe capul copiilor. Asa ca m-am decis
sa vin la azil. Mi-am facut actele fara sa stie ei
si am plecat de acasa. Cand au auzit, s-au suparat
pe mine, dar acum s-au obisnuit" spune
Maria Radu, cu un optimism molipsitor.
Batrana cocheteaza cu toti cei din jurul ei, dandu-le
binete si o vorba buna. Viata a invatat-o ca este
intotdeauna bine sa ia lucrurile asa cum sunt, sa
nu se opuna sortii si sa-si accepte cu zambetul pe
buze varsta.
Lui Teodor Suciu i-a fugit unicul baiat in strainatate
acum zece ani. De atunci nu l-a mai vazut, nu a mai
auzit nimic de el. "Nu stiu unde imi este
baiatul. A fugit de pe aici, sa castige mai bine.
Sotia nici de ea nu mai stiu! A imprumutat bani de
la un camatar sa-i bage la Caritas, la Cluj, si a
pierdut. A fugit apoi, ca a garantat cu locuinta.
Nu mai stiu nimic nici de ea."
Pe terasa apare Petrica, acordeonistul azilului.
"Sunt aici cu mama. Am venit din Naidorf.
Mama imi spune ca stau in crize cate o ora, doua si
nu mai stiu atunci de mine. Dar, asa bolnav cum sunt,
m-a lasat Dumnezeu cu un dar stiu sa cant frumos
la acordeon."
Marta Nedescu, din Mandruloc, este proaspat venita.
"In ianuarie m-a dat afara barbatul din curte.
Cat am muncit si l-am ajutat la agricultura, tare
am fost buna pentru el. Acum nu mai sunt. Ne-am dus
cu politia sa ma primeasca inapoi, dar nu a vrut.
Tipa ca nu mai am ce cauta la el in curte"
isi sfarseste tanti Marta povestea. Spera sa vina
cineva sa o scoata de aici.
Lasat singur pe o banca de vecinii sai, Iosca Comana,
un batran de 75 de ani, a intepenit aproape la soare.
Vorbeste cu greu "Copilul este in Ungaria,
de doi - trei ani nu a mai venit pe la mine. Acum
saisprezece ani am venit singur la azil, nu m-a adus
nimeni." "Generalul" Manastirii Radna Incaperea bisericii forfotea ieri, la pranz. Covoarele
erau scoase la aerisit, pe balustrada de piatra a
scarilor, cteva femei maturau dalele de granit ale
pardoselii, altele stergeau de praf icoanele. Prin
toata zarva, ca o furnica, o femeie micuta, cu o bonetica
pe cap si un sirag de chei la brau, se invarte printre
gospodine. "Trebuie sa aiba si biserica asta
un general" spune Tincuta razand. Este cea
mai vesela fire dintre toti. In toata forfota, coada
unei mature se rupe. Pentru ea nu-i mare suparare:
"nu-i bai, acum avem doua!" si-si
continua plimbarea in mare graba prin biserica, in
timp ce cheile zdrangane la braul scund. "Zilnic,
sunt in biserica de 15 ani, dar de 30 de ani vin sa
am grija de Maria Radna" spune pe fuga Tincuta,
si pleaca spre alte treburi, iute. Renasterea Mariei Radna Noul preot, Andrei Reinholz, a venit in octombrie
de la Timisoara, dupa ce ultimii calugari franciscani
au parasit lacasul. "Au ramas doar doi si
ordinul lor nu le permitea sa tina slujbe mai
putin de trei calugari. Pe doamna Tincuta am mostenit-o.
Aici a fost cand am venit si mi-am capatat imediat
increderea in ea" spune preotul Reinholz.
Cand a vazut cum arata cladirea manastirii, in ciuda
farmecului si legendelor ei, clericul s-a decis sa
restaureze ce mai poate din ea. "Nu putem
lasa astfel parcul din spate, Calea Crucii. Pentru
ca fiecare popas reprezinta cate o biserica din Ungaria
si tot respectivele lacase le-au finantat, vom cere
fiecarui locas o anumita suma, pentru a restaura monumentele
respective. Poate vom reusi sa-i induplecam cumva."
Pana pe data de 1 octombrie, cand a fost invitat de
catre cardinali sa participe la o reuniune prezidata
de Papa insusi, clericul este decis sa scoata cateva
pliante de prezentare a manastirii. "Trebuie
sa ne prezentam frumos si sa atragem si alti credinciosi
in pelerinaj la noi. Mai ales ca ultima monografie
a manastirii a fost editata in 1930"
Lidia Bucataru
- Observator Plus
Satul
Dorobanti - pregatit sa se ridice la rangul de comuna
Subprefectul
Florin Remetan si Gheorghe Falca, vicepresedintele
Consiliului
Judetean Arad, s-au deplasat, in cursul saptamanii
trecute, in satul Dorobanti,
care va fi ridicat cat de curand la rangul de comuna.
Din discutiile purtate cu cetatenii, oficialitatile
judetene au constatat ca localnicii sunt pregatiti
din toate punctele de vedere pentru a face primii
pasi spre o noua organizare. "La Dorobanti, avem cel mai frumos sediu de
primarie din toate cele trei sate care se afla acum
in febra pregatirilor. Cetatenii si-au exprimat dorinta
ca functia de primar sa fie ocupata, pana la alegeri,
de catre viceprimarul Curticiului, dl. Vicentiu Almasi.
La fel ca si in cazul celorlalte sate - Zadareni si
Frumuseni - am prevazut si pentru Dorobanti suma de
600 de milioane de lei care le va folosi la cheltuielile
de organizare", a informat vicepresedintele
Consiliului Judetean.
Cat priveste investitiile, pe raza viitoarei comune
exista o ferma demna de toata lauda, iar pe viitor
investitorii sunt asteptati cu bratele deschise.
O sursa de venituri este si renumitul strand din localitate,
care atrage sute de vizitatori, in fiecare vara.
Singura nemultumire si doleanta a localnicilor a fost
rezolvata pe loc.
Acestia au solicitat un mijloc de transport care sa
faca zilnic traseul Dorobanti-Curtici. Oficialitatile
judetului au promis ca in decurs de o saptamana dorobantenii
vor avea la dispozitie un autobuz care va circula
zilnic pe aceasta ruta.