Vineri, 24 decembrie 2004

Stirile TVA aici

• Familia regala a primit cu colinda

Castelul Savarsin a fost ieri in sarbatoare. Familia regala a primit colindatori.  Zeci de localnici imbracati in straie populare au venit sa-i ureze regelui Craciun fericit.  Evenimentul a devenit deja o traditie pentru ca de trei ani, de cand castelul a revenit fostului suveran, familia regala petrece aici Craciunul. Regele Mihai i-a primit pe colindatori, ca in fiecare an, pe treptele din fata a castelului.  Dupa ce au cantat mai multe coruri de la liceele din Arad, colindatorii au fost cinstiti cu dulciuri si tuica.  "Suntem foarte impresionati de traditiile din Romania, ne place foarte mult aici", spune principesa Elena.  La fel si principele Radu, care era foarte incantat ca isi poate petrece sarbatorile aici. La Savarsin se afla pe langa regina Ana, principesele Margareta si Elena si principele Radu de Hohenzolern.  De altfel, Savarsinul a fost resedinta preferata a regelui Mihai de Romania si a reginei mama.  Veneau aici in fiecare vara, iar tanarul rege, pasionat de avioane, avea aici un aerodrom.  Castelul a fost o achizitie personala a regelui Mihai de la familia Mochony-Sturza.  Intins pe 20 de hactare, domeniul a fost confiscat de comunisti in 1948.  Atunci cand a fost fortat sa plece in exil, fostul suveran a oprit, inainte sa plece din tara cu trenul, la Savarsin, pentru a-si lua ramas bun de la localnici. Pana in 2001, cand castelul i-a fost retrocedat printr-o sentinta definitiva, regele Mihai a refuzat sa intre in castel, desi a vizitat de mai multe ori zona. Aproape o jumamate de secol, castelul a fost administrat de Domeniile statului, aici fiind cazati de-a lungul timpului mai multi sefi de stat. Batranii din comuna isi aduc si acum aminte, de parca ar fi fost ieri, cum era regele in tinerete.  Ieri, la Castel, au venit nenumarati localnici care spuneau ca parintii lor erau, in copilarie, prieteni buni cu regele si isi amintesc cu drag de povestile parintilor.  Mai multi batrani erau cu ochii in lacrimi, pentru ei regele fiind un sfant ce trebuie respectat.  Cei mai impresionati au fost copiii care au venit cu colindul.  Unii dintre ei l-au vazut pe rege pentru prima data in carne si oase.  O fetita era chiar foarte impresionanta pentru ca dupa cum spune ea, l-a vazut doar la televizor. Familia regala va ramane la Savarsin pana pe 30 decembrie. Monica I. Gaicean - Agenda zilei

• Sarbatori in mijlocul satului

Se spune ca Sarbatorile de Iarna se simt cel mai bine la tara.  Satele noastre pastreaza inca vie atmosfera sarbatoreasca pentru ca taranii nu si-au uitat datinile invatate de la stramosi.  In ajunul Craciunului rasuna bataia tobelor, glasul colindelor sau muzica tarafului ce-i insoteste pe feciorii dubii.  Casele sunt pline de bucurie si oamenii au sufletul deschis, pregatiti sa primeasca mesagerii Nasterii Domnului si sa traiasca impreuna minunatia venirii Pruncului Iisus. Farmecul pregatirilor de sarbatoare Pregatirile pentru Sarbatorile de Iarna incep in satele de pe Valea Muresului inca de la prinderea Postului Craciunului.  Pe langa practicile religioase – post, rugaciune, fapte cat mai bune – menite sa-i ajute sa intampine cum se cuvine Nasterea Domnului, satenii infaptuiesc in aceasta perioada o multime de alte activitati traditionale. Este vremea cand tinerii se aduna in casa vreunui gospodar mai priceput si invata colindele sau jocurile dubii, avand loc o veritabila selectie pentru formarea grupului de colindatori ce va strabate satul in Seara de Ajun.  Aceste intalniri sunt adevarate lectii, primite cu drag si interes de catre cei tineri de la un satean a carui experienta si autoritate este unanim apreciata.  Aici are loc propagarea obiceiurilor locale de la o generatie la alta, preluarea bagajului de cunostinte si deprinderi necesar continuarii traditiei satului.  Tinerii invatacei dobandesc un mare respect pentru "mentorul" lor, ajungand sa-l pomeneasca toata viata, chiar si atunci cand, la randul lor, vor transmite cele invatate generatiilor viitoare.  Cu aceasta ocazie se asimileaza o intreaga experienta de viata si nu doar informatiile strict legate de un obicei sau altul, intalnirile avand o conotatie mult mai ampla. Tot in Postul Craciunului se taie porcul si se pregatesc preparatele ce vor fi consumate in zilele de sarbatoare. Fiind post, multi dintre tarani nici nu gusta din bucate pana in ziua de Craciun, cand carnatii, sangeretii, toba, maiasul si carnea fripta imbelsugheaza masa gospodarului.  Tuica de pruna facuta crampa – fiarta cu zahar si diverse mirodenii – este nelipsita la sarbatori, fiind scoasa din butoaiele pastrate inca din toamna pentru acest prilej. In trecut, pe parcursul postului gospodinele obisnuiau sa confectioneze hainele de iarna necesare familiei.  Se tesea panza pentru camasi, se pregatea lana si se facea suba – stofa taraneasca din care se lucrau apoi vesminte groase – ce era dusa la croitor unde se coseau cioarecii si burca.  Satenii se adunau la claca pentru a lucra impreuna, colindau, cantau si spuneau tot felul de povesti din batrani.  Cele mai gustate istorisiri erau si inca sunt legate de valve (oameni care se tranforma in animale salbatice si apoi le conduc sau spirite rele ce domina morile ori alte cladiri parasite) si moronite (femei care se transforma in broaste, pisici sau serpi si intra pe furis in grajduri pentru a suge tot laptele vacilor), menite sa bage spaima in oasele copiilor sau a celor mai speriosi. Zilele premergatoare Sarbatorilor de Iarna sunt rezervate exclusiv prepararii mancarii si amenajarii locuintei.  Daca barbatii au doar misiunea sa asigure lemnele pentru soba, fanul la vaci si sa scoata tuica din vas, femeile sunt deosebit de ocupate, atat cu bucataria cat si cu curatenia sau impodobirea bradului de Craciun. Acum se fac colacii, prajiturile, cozonacii, sarmalele, se spala dusumeaua, se curata geamurile si totul trebuie sa fie gata pana in Seara de Ajun cand vor sosi colindatorii. Bucuria primirii colindatorilor Cel mai cunoscut pe Valea Muresului este Obiceiul dubelor.  Dubasii sunt feciori din sat care se organizeaza in cete conduse de un primas sau voievod si colinda casele gospodarilor "din sara Ajunului pana-n-tra Craciunului" pentru a vesti Nasterea Domnului.  Imbracati in costume populare acestia sunt insotiti de muzicanti care le canta din torogoate si saxafoane "Marsul dubelor" iar ei sustin ritmul melodiei batand la unison pe tobele confectionate din piele si impodobite cu iedera sau crengute de brad. Dubasii sunt primiti de gospodarii satelor cu mare cinste si bucurie pentru a colinda si juca in fiecare casa.  Colindele acestora se refera in special la evenimentul Nasterii Pruncului Iisus, dar ating si alte zone de interes ale colectivitatii satesti.  Astfel ca feciorii nu scapa prilejul de a canta colinde cu versuri potrivite si sugestive pentru fetele de maritat, pentru vaduvele tinere si neconsolate, pentru nevestele cu barbatii plecati la moara sau la padure si chiar pentru satenii mai lenesi, carcotasi sau "negri in cerul gurii".  Prin intermediul colindelor sunt laudati de asemenea oamenii gospodari si se exprima satisfactia pentru roadele obtinute in anul care se incheie, precum si increderea ca anul urmator va fi si mai bun. De o mare diversitate sunt dansurile barbatesti executate cu maiestrie de catre dubasi, adevarate spectacole coregrafice.  Cele mai raspandite pe Valea Muresului sunt Jocul dubelor sau Incalcita, Caluseriul, Batuta, Ardeleana, Salcioara, Printre randuri.  Mesajul jocurilor este accentuat de strigaturile spuse de feciorii dubii, care sunt in general critice, necrutatoare si nu iarta pe nimeni,  fiind un bun prilej de a spune lucrurilor pe nume fara ca nimeni sa se supere. Gazda ii cinsteste pe feciorii dubii cu bani, colac sau prinos frumos impletit, carnati, tuica si placinte, pentru care acestia multumesc intr-un mod solemn si bine mestesugit.  Toate darurile sunt carate in sac de catre un fecior mai scapatat, numit iapa sau sluga. Mersul cu steaua este un alt obicei strict legat de Nasterea Domnului si de Magii de la Rasarit care in cautarea Pruncului Iisus il intalnesc pe Irod.  Un grup de cinci sau sase copii, intruchipandu-i pe Valtezar, Melchior si Gaspar, pe inger precum si pe Irod si pe un soldat de-al sau, merg din casa in casa purtand in maini o stea construita artizanal care semnifica steaua ce i-a calauzit pe Magi in drumul lor spre locul Nasterii lui Iisus.  Obiceiul se constituie intr-o veritabila piesa de teatru, jucata cu emotie si candoare de catre tinerii stelasi, care ilustreaza intamplarile traite de magi, incercarea lui Irod de a afla unde este Pruncul Iisus pentru a-l ucide spre a nu fi un alt imparat mai mare ca el si episodul dramatic al taierii de catre acesta a pruncilor nevinovati. De Craciun in unele sate se merge cu Turca sau cu Capra. Desi Capra sau Turca insoteste, de regula, cetele de dubasi, acest obicei are in unele sate propria lui identitate si este organizat separat de dubasi.  Capra sau Turca sunt de fapt niste masti de dimensiuni mai mari, confectionate de catre mesterii din sat, care pot fi efectiv imbracate de barbati, simbolizand un animal hazliu, ancestral, semanand cu o capra uriasa care canta si danseaza avand atat un rol moralizator cat mai ales comic. In ajunul Craciunului satele sunt strabatute si de numeroase grupuri de colindatori, uneori cu preotul in frunte, care colinda in fiecare casa in pragul acestui mare Praznic de Bucurie.  Daca celelalte obiceiuri sunt accesibile mai ales barbatilor sau copiilor, din aceste grupuri de colindatori fac parte si fetele sau nevestele, toata lumea putand astfel sa-si exprime bucuria Nasterii Domnului. In satele unde mai multe din aceste obiceiuri se practica simultan, toti participantii se intalnesc in Ajun la Biserica satului unde primesc binecuvantarea preotului si apoi pleaca la colindat.  Daca apoi se intampla sa intre in acelasi timp in vreo gospodarie din sat bucuria este si mai mare, declansandu-se o adevarata petrecere in care se cinstesc unii pe altii. Nelipsit este Mos Craciun care poarta barba de "calt" (canepa), caciula intoarsa de oaie, cioareci si burca din suba de lana, avand sacul plin de daruri. De Anul Nou se merge cu Sorcova si cu Plugusorul, obiceiuri lasate mai ales in grija copiilor.  Textele recitate si cantate de catre acestia sunt diferite chiar de la un sat la altul, in functie de specificul local. Cioroleasa este un obicei in mare parte uitat care se mai practica in extremitatea estica a judetului Arad cu ocazia Bobotezei.  Cioroleasa este o femeie care vine la casa omului pentru a indeparta vrajile, moronitele si valvele Tot un obicei aproape uitat este Vertepu care se practica atat la Craciun cat si la celelalte Sarbatori de Iarna. Un grup de sateni confectioneaza artistic o cutie speciala din lemn, semanand cu macheta unei biserici, si merg cu ea din casa in casa. In cutie se pot vedea patru sau cinci papusi, care sunt "jucate" de catre vertepi, intruchipandu-i pe cei Trei Crai de la Rasarit, pe Irod si, uneori, pe un papusar-povestitor.  Este o reprezentatie cu papusi care aduce multa veselie deoarece Irod este mereu ironizat. In unele sate toate aceste obiceiuri inca mai au fastul si amploarea de altadata, pastrandu-si nealterate farmecul si frumusetea.  Iar faptul ca tinerii sunt atrasi de datinile strabunilor si participa direct la perpetuarea lor este deosebit de incurajator, asigurand conservarea culturii populare de pe Valea Muresului. Lazar Faur - Observator

• Pomul de Craciun

Obiceiul pomului de Craciun, care are o foarte mare putere de intiparire in mintile copiilor, este un imprumut din lumea Europei apusene.  Mai exact, acest obicei apartine lumii germane pagane sau chiar ariane, de la care treptat, treptat a patruns in sanul popoarelor crestine.  Astfel in secolul al XV-lea il gasim la Strasbourg, unde se practica obiceiul impodobirii caselor cu bradulet, in Alsacia si Lorena, dar nu la Craciun, ci de Anul Nou.  Din Alsacia patrunde in Franta la sfarsitul secolului al XlX-lea, ca si in Spania, Italia, Eelvetia.  Poate ca la origine este numai obiceiul popoarelor nordice de a impodobi casele la sarbatorile Craciunului, cu ramuri de brad si de visc, care cu timpul a devenit traditie, transfomandu-se in Pomul de Craciun. Pe calea protestantismului si a catolicismului a patruns si in Orient.  In unele parti ale Rusiei se obisnuia ca ajunul Cracinului sa fie serbat in mijlocul unei paduri de brazi, unde - cel mai frumos dintre ei - era impodobit.  Ornamentarea se facea cu lumanari aprinse si era incarcat cu daruri: fructe, flori, panerase sau cutii cu bomboane, jucarii, dantele, etc. La noi gasim acest obicei al impodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi numai la nunta (bradul de nunta) sau la moartea unui flacau sau a unei fete mari.  Ca datina de Craciun, se pare ca pana la sfarsitul secolului XIX se intalnea numai in casele nemjilor ce locuiau in orase.  Dupa primul razboi mondial insa acest obicei s-a raspandit pe tot teritoriul tarii.  In zilele noastre este cel mai indragit obicei practicat la oras la fel ca si la sat Buletinul de Arad

• Mos Craciun a aterizat pe aeroportul aradean!

Ieri dimineata, conducerea Aeroportului International Arad (AIA) a tinut sa organizeze o serbare a pomului de Craciun, destinata copiilor.  Nu a fost insa o serbare oarecare, deoarece evenimentul l-a avut ca protagonist principal pe insusi Mos Craciun.  Dupa ce a dat o raita deasupra aeroportului, Mosul a aterizat, cu un avion ultra usor, sub privirile pline de satisfactie si uimire, ale copiilor si parintilor deopotriva, direct pe platoul central al aerogarii aradene. Dan Balacel, directorul general al Aeroportului International Arad, spune ca manifestarea a fost organizata in colaborare cu Sindicatul liber din AIA. "Pot sa spun cu satisfactie ca aceasta serbare a ajuns la numarul ...23, deci, avem deja, o frumoasa traditie. Ne bucuram , alaturi de copiii angajatilor nostri, ca Mos Craciun aterizeaza, din nou, pe aeroportul nostru", declara Dan Balacel. Toti copiii prezenti ieri la aeroport au primit din partea Mosului cβte un cadou! C.T. Adevarul

• Aradenii pastreaza traditia

Sorici, carnati, caltabosi si slaninuta, deliciul unei zile la taiatul porcului Zilele acestea, mai ales la sate, sunt recunoscute ca fiind cele mai potrivite pentru taiatul porcilor. Guitatul godacilor care isi vad sfarsitul rasund in primele ceasuri ale zilei in aproape toate gospodariile care pastreaza traditia. Sorici, caltabosi, carnati sau slanina pusa cu sare sunt doar cateva dintre produsele care fac deliciul acestor zile, dar si a sezonului rece. Camarile se umplu cu produse proaspete sau afumate, iar sarbatorile de Craciun si Anul Nou pot fi asteptate, astfel, in bunastare Taiatul porcului ne-a dus, iarna aceasta, tocmai la Capalnas, acolo unde subprefectul Florin Remetan ne-a asigurat ca putem vedea respectata traditia in pregatirea carnatilor. Operatiunea a inceput dis-de dimineata, la mijitul zorilor, pentru ca, spuneau macelarii, pregatirea porcului nu se face asa, cu una cu doua, ci se intinde pe durata intregii zile sau chiar si a doua zi. In timp ce afara barbatii lucrau de zor la macinatul carnii pentru umplerea matelor, in casa femeile pregateau mancarea. Retetele specifice, pastrate din mama in fiica, s-au dovedit a fi un deliciu. Malaiul cu borandau, o mancare facuta din sange strans de la injunghierea porcului a tinut capul de afis, fiind analizata, comentata si apoi gustata de toti cei prezenti. Soriciul "a trecut" si el ca vantul, fiind exact cum trebuie sa fie: nici prea crud, nici prea ars, semn ca cei care au parjolit godacul au avut mana buna si experienta pe masura. Varza cu carne, pomana porcului, a fost asortata cu muraturi pe masura, iar cornuletele cu osanza au incheiat o masa ce s-a intins pe parcursul a mai multe ore. Un pic cu lucrul, un pic cu mancatul, dar mai presus de toate, cu buna-dispozitie si multumirea ca si anul acesta a fost unul bun. "Ca la noi la tara, asa ne ducem traiul. Daca avem porc, musai este si de lucru, nu ne dam la o parte", a incheiat tanti Budinka. Cu porcul la examen Aradenii care doresc sa pastreze traditia si cumpara un porc viu trebuie sa o faca doar din targurile autorizate, unde exista intotdeauna un medic veterinar. Cei care aleg insa sa cumpere din gospodarii, direct de la crescator, pot, face propriile verificari ale acesteia in laboratoarele autorizate. Examenul trichineloscopic se face dintr-o bucata de muschi intercostal , iar costul se ridica la 36,600 de lei la laboratoarele din orase, iar la sate este gratuit, fiind subventionat pana la 1 ianuarie 2005. In conditiile in care se dovedeste infestarea carnii, crescatorii trebuie sa se pregateasca sa ramana fara porc, deoarece animalul este dus la incinerare, iar proprietarul nu primeste despagubiri. Mihaela Ozarchevici - Observator

Publicitate

  Imobil de vanzare

Colectivul de redactie: Draghi Puterity, Gheorghe Puterity, Trutiu Florin.

O parte din stirile Virtual Arad News au fost preluate si din urmatoarele surse: Agentia Mediafax, Ziarul Adevarul, Ziarul Observator, Agenda Zilei - editie de Arad, Ziua de Vest, Evenimentul Zilei (Editia deVest), Romania Libera, Ziarul in limba maghiara Nyugati Jelen, Saptamanalul Buletinul de Arad, TV Arad, TV RCS.