SPECIAL
Marturii ale revolutionarilor si ofiterilor din
Arad referitoare la activitatea generalului Eugen
Badalan din decembrie 1989 scot in evidenta un ofiter
dur, gata sa provoace un macel. Acum, presedintele
Ion Iliescu ii ia apararea noului sef al Armatei,
afirmand ca la Arad n-au existat victime. Mai mult,
generalul Badalan spune ca "nu se lasa intimidat".
Continuam in numarul de astazi sa va prezentam marturiile
aradenilor privind zelul antidemonstranti in decembrie
1989 al celui care astazi conduce Armata Romana, generalul
Eugen Badalan.
Amintirile aradenilor despre acesta ne arata un ofiter
dur, gata sa provoace un macel. Armata nu poate fi
comandata de un om ca el.
Asteptam ca in termen de 30 de zile generalul Eugen
Badalan sa aiba onoarea sa-si dea demisia. In caz
contrar, ne facem datoria fata de cititori de a merge
cu investigatiile noastre despre comportamentul sau
la Arad mai departe. Generale Badalan, da-ti demisia!
Examinand marturiile aradenilor si comparandu-le cu
"realitatea" vizibila azi pe epoletii
unora dintre militarii implicati in evenimentele din
decembrie ’89, rezulta o imagine tulburatoare, valabila,
in multe cazuri, si in restul centrelor revolutionare:
multi dintre ofiterii care au fost initial de cealalta
parte a "baricadei" au urcat, intre
timp, cea mai mare parte a "treptelor"
ierarhiei militare.
FENOMENUL.
Lozinca "Armata e cu noi" scandata,
in decembrie ’89, in cele mai multe dintre centrele
revolutionare din tara, si-a demonstrat in numeroase
cazuri realitatea.
Dar aceasta realitate s-a referit atunci mai ales
la "Armata" aflata in strada, fata
in fata cu demonstrantii.
In schimb, la "varf", precum si la
esaloanele de nivel mediu, au existat comandanti care
au trecut "de partea revolutiei"
abia cand fuga cuplului Ceausescu a demonstrat clar
ca situatia politica din tara va cunoaste o rasturnare
radicala.
Modul ciudat in care s-au "jucat"
atunci "cartile puterii" a iesit
la iveala ceva mai tarziu, dar intr-un mod cu totul
spectaculos.
Considerati niste adevarati eroi locali, militarii
care si-au asumat riscul de a "fraterniza"
cu demonstrantii pana in dupa-amiaza de 22 decembrie
au fost trecuti, cu timpul, "pe linie moarta".
In schimb, multi dintre ofiterii care au facut parte
din dispozitivele de represiune si au actionat concret
in acele locuri au fost "premiati"
cu avansari spectaculoase.
Asta probabil pentru ca au "prapadit"
trenuri intregi de munitie in "razboiul"
dus contra "teroristilor superinstruiti"
dintre care, cel putin pana acum, nu a fost descoperit
inca nici unul.
"POVARA"
TRECUTULUI.
Oricat ar fi de neplacut pentru actualul general Badalan,
descrierea situatiilor in care a actionat la Arad,
in decembrie ’89, nu este o noutate absoluta si nici
nu este ascunsa doar in amintirile unora dintre revolutionarii
de acolo.
Multe dintre declaratiile acestora sunt publice, fiind
incluse, ca niste marturii de "istorie orala",
in volumul "Intrebatorul din Agora",
aparut la Arad inca din anul 1999, la editura "Ioan
Slavici".
Nimeni, nici macar aradenii care l-au avut in fata
in decembrie ’89, nu-i contesta generalului Badalan
inalta calitate profesionala. Ceea ce scot la iveala
marturiile lor (inclusiv cele publicate in acest volum)
referitor la implicarea sa in evenimentele petrecute
in decembrie ’89 la Arad ii aduce insa "la
zi" o obligatie de natura morala: pentru
ca sa-si poata asuma prezentul, precum si viitorul
intr-o functie de o imensa raspundere, domnia sa trebuie
sa-si asume si episoadele unui trecut nu chiar atat
de indepartat incat sa fi devenit deja pagina de istorie.
IN AVION CU ILIE CEAUSESCU.
Si pentru ca, inchisa intre copertile unei carti,
marturia scrisa "traieste" mai mult
decat vorbele pe care le contine atunci cand sunt
doar rostite prin viu grai, vom rasfoi, spre aducere
aminte, acest volum, vechi deja de cinci ani.
Aici, primul contact cu maiorul Eugen Badalan il luam
prin declaratia data cu ani in urma presei de catre
col. Stan Ciocilteu, fost sef de sectie la MApN.
Vorbind despre venirea la Arad a generalului Ilie
Ceausescu, Ciocilteu afirma ca: "Potrivit
ordinului generalului-maior Stefan Guse, seful Marelui
Stat Major, care se afla in acele zile in fruntea
unei grupe largite de ofiteri superiori, la Comandamentul
Diviziei 18 Mecanizate din Timisoara, generalul-locotenent
Ilie Ceausescu a fost insotit, pana la Arad, de loctiitorul
diviziei Mecanizate din Oradea, maiorul Eugen Badalan,
care avea atunci in subordine Regimentul Mecanizat
de la Arad. In avion acesta a avut o discutie cu maiorul
Badalan, discutie care, in principal, a constat in
intrebari de cunoastere a acestuia".
"AM JURAT PE DRAPELUL CU STEMA".
Lider necontestat al revolutionarilor din Arad,
actorul Valentin Voicila declara ca, in noaptea de
21/22 decembrie ’89, a stat fata in fata cu maiorul
Eugen Badalan.
El relateaza: "In cursul noptii constatand
ca militarii nu-si mai respecta pozitia la care convenisem
in cursul dupa-amiezii si serii acelei zile, am luat
legatura cu maiorul Badalan, venit de la Divizia din
Oradea pentru a pune in aplicare planul de represiune
a revolutiei. Atunci noi inca nu aveam insa cunostinta
despre asta. Ulterior am aflat ca maiorul Eugen Badalan
a fost transferat de la Iasi la Oradea, ca sef de
stat major de Divizie, iar omologul sau de la Oradea
a fost trimis la Iasi. Dupa transferarea la Oradea,
acest maior a avut ca misiune sa efectueze drumuri
intre Oradea, Arad si Timisoara, numarandu-se printre
ofiterii care au condus planul de represiune a Revolutiei
in municipiul Arad. Apropiindu-ma de maiorul Badalan
i-am spus: "Domnule, va rog foarte mult, intrucat
noi ne respectam angajamentul, nu suntem violenti,
nu am atacat si nici nu vom ataca vreun soldat, sa
va respectati si dumneavoastra angajamentul luat in
dupa-amiaza de 21 decembrie, sa va respectati pozitiile
initiale, sa nu intram in conflict. Raspunsul lui
a venit imediat: "Mars din fata mea ca te impusc,
pentru ca eu am depus juramantul pe steagul cu stema"".
Maiorul facuse aceasta afirmatie din cauza ca cei
100-150 de tineri care ramasesera peste noapte in
piata aveau steaguri tricolore de pe care stema comunista
fusese smulsa.
Vazand indarjirea maiorului care, sub acoperirea intunericului,
ar fi putut sa duca la o escaladare a violentei, Voicila
le-a cerut revolutionarilor sa renunte momentan la
steagurile fara stema si sa le arboreze pe cele vechi.
Iar in tot acest timp, tinerii aflati acolo au continuat
sa scandeze "Armata e cu noi!".
Si asta era adevarat, dar nu si in privinta lui Badalan.
Dupa ani de zile de la acele evenimente, concluzia
lui Voicila a fost ca "acest maior Badalan
a fost clar impotriva noastra, avand totodata conflicte
cu mai multi ofiteri din Arad".
"TE
DUCI SI-I IMPUNGI, UITE ASA FACI CU BAIONETA!"
Cele mai multe contacte, dar si conflicte cu
maiorul Eugen Badalan, referitor la modul in care
trebuia actionat fata de manifestanti, le-a avut tot
maiorul Neculai Diaconescu.
Acesta descrie modul in care, imediat ce a facut cunostinta
cu seful de stat major al Diviziei Mecanizate din
Oradea, a fost "prelucrat" de acesta:
"Dl Mr. Badalan m-a dus apoi in sala 63 a
Consiliului, de unde puteam privi catre piata. Cand
am vazut de sus, de la etaj, cata lume se afla in
piata m-am speriat. "Esti o forta. Acum te duci
si-i impungi, uite asa faci cu baioneta, uite asa,
in fata si in spate, si dai si cu picioarele. Esti
moldovean, am inteles bine? Esti moldovean de-al meu.
Incepi sa mi-i imprastii, pe unii ii inghesui pe bulevardul
acesta din fata, pe altii ii inghesui pe cele trei
strazi, pe Horia, pe Closca, pe Crisan".
"UITATI-VA, ISI FACE DE CAP!".
Acelasi maior Diaconescu povesteste ca, intrand
intr-un conflict deschis cu reprezentantii autoritatilor,
acesta a inceput sa fie supravegheat, pas cu pas,
de un capitan pe care nu-l cunostea.
Acesta avea asupra lui un pistol mitraliera pe care
il tinea la spate si un pistolet la brau.
Observandu-l, Diaconescu l-a abordat direct: "Cine
esti dumneata?" – iar acesta i-a raspuns:
"Nu te intereseaza, m-a trimis maiorul Badalan
sa te urmaresc".
Diaconescu mai afirma: "Ulterior am aflat
ca era unul dintre ofiterii de la contrainformatii
de la Oradea. Dupa 22 decembrie nu l-am mai vazut
langa mine".
In aceeasi noapte de 21/22 decembrie, Diaconescu a
mai avut o intalnire si cu secretarul CC al PCR Ilie
Matei.
Intalnirea a avut loc in sediul comitetului judetean
de partid si la ea au participat maiorul Girgar, seful
Casei Armatei din Arad, colonelul Stranski, comandantul
garzilor patriotice din oras, maiorul Badalan si alte
cadre militare pe care el nu le cunostea.
Ajuns in fata "stabului" de la Bucuresti,
maiorul Badalan a devenit brusc "paracios",
mai ceva ca un copil de gradinita care plange in poala
educatoarei: "Tovarase secretar Ilie Matei,
el este de la Lipova. Uitati-va, isi face de cap!".
"ESTI UN TRADATOR".
Conform relatarilor lui Diaconescu, nici dupa
fuga Ceusestilor nu s-a putut intelege cu maiorul
Badalan.
In acest sens, el isi aminteste: "Eu am aflat
despre fuga lui Ceausescu de la revolutionari. Noi
nu aveam nici radio si nici televizor la dispozitie,
iar dupa cearta cu Ilie Matei si cu maiorul Badalan
nu am mai fost chemat sus, la comandament, si nu am
putut sa aflu ce s-a intamplat la Bucuresti".
In jurul pranzului, seful sau de la Lipova i-a cerut
lui Diaconescu sa se intoarca in unitate cu trupele
pe care le avea sub comanda.
Socotind ca "defilarea" militarilor
sai cu tot cu tancuri si TAB-uri ar putea provoca
deruta populatiei, el i-a cerut maiorului Badalan
aprobarea de a intra in UM 01380-Cetate, de unde ar
fi putut sa-si organizeze plecarea in liniste.
In acest scop l-a contactat telefonic, dar raspunsul
a fost un refuz categoric, strigat in telefon: "Esti
un tradator, vii acum sa-mi propui sa te iau in Cetate,
sub protectie?".
Diaconescu relateaza ca, incercand sa-l aduca pe Badalan
la sentimente mai bune, i-ar fi replicat:
"Tovarase maior, ce a fost a fost, revolutia
a invins, nu a murit nimeni".
Raspunsul sec, urmat de receptorul trantit in
furca a fost: "Nu ma intereseaza".
"ASCULTA LA MINE, ELEMENTE TERORISTE AU
ATACAT STRANDUL!"
Cei doi ofiteri s-a reintalnit pe 23 decembrie,
in plin razboi cu "teroristii".
Rechemat de la Lipova cu oamenii sai, Diaconescu s-a
prezentat la ordin tot la "esalonul superior",
adica la maiorul Badalan.
Acesta, uitand ca numai cu o zi inainte nu-l interesase
faptul ca "Revolutia a "invins",
ramasese pe pozitie, pregatit sa-i infrunte pe
"teroristii" despre care aflase tot
ce au de gand sa faca.
Diaconescu isi aminteste ca intalnirea lor a fost
deosebit de rece.
Badalan era "la odihna", motiv pentru
care si-a primit subordonatul "echipat"
in pijama:
"Ne intalnim iarasi, stimabile! De data asta
sper sa nu mai faci gafe! Gata, dam cu buretele peste
tot ce a fost. Fii atent la mine, elemente teroriste
au atacat strandul, podurile sunt pregatite pentru
a fi distruse!"
Inutil sa mai precizam ca podurile stau si acum in
picioare, neclintite.
Iar despre atacul strandului, acolo au avut intr-adevar
loc schimburi intense de focuri, dar "elementele
teroriste" nu au fost niciodata identificate.
Asa cum spuneam, maiorul Neculae Diaconescu a ramas
in armata doar pana la gradul de colonel.
Raspunzand intrebarilor unui ziarist, in cadrul unui
interviu dat la cativa ani de la Revolutie, el a afirmat
impacat cu sine si cu istoria: "Daca Dumnezeu
ma lumina sa trec baricada de partea revolutionarilor,
poate astazi eram general. (…) Nu, sigur nu eram general.
Poate as fi ajuns general daca as fi executat ordinul
sa bag baioneta in oameni! Intrucat nu am executat
ordinul, nu am ajuns general, iar noi vorbim acum
detasat. Personal sunt foarte mandru ca nu am executat
ordinele lui Ilie Matei si insistentele maiorului
Badalan de a executa dispozitiile fostului secretar
cu propaganda din CC al PCR si ca nu sunt general
ca am constiinta curata, ca nu am omorat nici un om!
Si apoi, hai sa fim seriosi, nu ajungeam general nici
daca treceam de partea revolutionarilor in acea noapte.
Exista deja exemplul lui Grecu, la Timisoara, care
a trecut de partea revolutiei si pana la urma tot
a fost trecut in rezerva".
Si totusi, chiar! Pana la urma, cum s-o ajunge general
in Romania postrevolutionara?
PLOAIE CU "STELE" DE AUR.
In ultimii 15 ani, fortele armate romanesti s-au imbogatit
cu un mare numar de generali, numar neobisnuit de
mare in timp de pace.
In "momentul" decembrie ’89, majoritatea
acestor generali erau maiori sau, cel mult, colonei.
Calitate in care au si participat la "activitatile
specifice" in diferite zone ale tarii.
Cazurile cele mai evidente sunt cele din Capitala,
unde fostii ofiteri aflati "in linia intai"
inainte de fuga Ceausestilor au ajuns intre timp "capetenii
militare" de rang foarte inalt.
Iar cazurile lor merita sa fie reamintite.
Mircea Muresan. Fost maior in cadrul Diviziei
Mecanizate Oltenita, unitate ale carei tancuri si
TAB-uri au bagat groaza in bucuresteni pe 21 si 22
decembrie ’89.
In ultimii 15 ani a facut "naveta"
intre MApN si MI, iar acum este general de armata.
A fost, rand pe rand, prim-adjunct al lui Dudu Ionescu,
pe timpul cand acesta era ministru de Interne, apoi
prim-adjunct al sefului Marelui Stat Major General.
Stan Stingaciu. Fost comandant al Brigazii
11 din Comandamentul Trupelor de Securitate, cu grad
de colonel.
In decembrie ’89, oamenii de sub comanda lui au constituit
o componenta de baza a dispozitivului de represiune
din Bucuresti.
A devenit general dupa 1990 si timp de cativa ani
a fost comandantul Jandarmeriei romane.
A parasit aceasta functie in 1999, cand a fost transferat,
in asteptarea unor vremuri mai bune, la Academia de
Politie.
Toma Zaharia. In 1989 era seful unei sectii
de militie din Capitala, sectie mentionata printre
cele in care au fost maltratati manifestantii retinuti
inainte de fuga lui Ceausescu.
Devenit general, a fost promovat in Ministerul de
Interne, la Directia de Resurse Umane.
Dupa anul 2000 a fost numit prim-adjunct al ministrului.
Teodor Cearapin.
Fost colonel in cadrul Comandamentului Trupelor de
Securitate, calitate in care a contribuit si el, mai
mult sau mai putin direct, la reprimarea demonstrantilor
din Capitala. Dupa avansarea la gradul de general
a fost inclus in nucleul de comanda al Jandarmeriei,
a carei comanda o exercita in prezent, cand detine
gradul de general de corp de armata.
UITATII "FRATI AI REVOLUTIEI".
Toate aceste cazuri, de altfel bine cunoscute, nu
sunt singurele.
La fel s-a intamplat si la Sibiu, Cluj, Arad, Timisoara,
precum si in majoritatea celor mai importante centre
revolutionare.
In schimb, de atunci si pana acum, ofiterii din strada,
cei care au avut curajul ori superba "inconstienta"
de a nesocoti ordinele superiorilor, ordine care
incalcau chiar si legislatia regimului comunist, au
cam disparut de pe "firmament".
Este foarte posibil ca, in tara, numarul "fratilor
Revolutiei" care nu au reusit sa supravietuiasca
profesional in ultimii 15 ani sa fie cu mult mai mare
decat cel despre care s-a mai putut afla cate ceva.
Adus la Bucuresti, in structurile superioare ale Politiei,
fostul colonel de Militie Viorel Oancea, cel care
a fraternizat cu manifestantii Timisoarei, s-a intors
acasa dupa foarte putin timp petrecut in Capitala.
Apoi a trecut in rezerva.
La Arad, fostul maior Neculae Diaconescu a mai stat
in armata atata timp cat sa ajunga la gradul de colonel.
Dupa asta a fost si el trecut in rezerva.
La fel s-a intamplat si cu maiorul Ioan Micu, fostul
sef de stat major al UM 01380- Cetate, care a fost
trecut tot cu gradul de colonel.
BADALAN, APARAT DE ILIESCU
Presedintele Ion Iliescu a declarat ieri, la Palatul
Parlamentului, ca informatiile aparute in legatura
cu Eugen Badalan, noul sef al Statului Major General,
nu sunt corecte.
"Nu sunt corecte informatiile care au aparut,
in ceea ce il priveste, pentru ca in asemenea situatii
se fac verificari foarte atente. Atunci cand a fost
numit s-au verificat toate datele in ceea ce il priveste",
a afirmat Ion Iliescu.
Intrebat daca in acest moment exista un "caz
Badalan", seful statului a spus ca nu crede.
"Se poate verifica, dar nu cred. N-am avut,
spre exemplu, la Arad confruntari si pierderi de vieti
omenesti", a explicat Ion Iliescu.
Reamintim domnului presedinte ca, in cursul Revolutiei
din decembrie 1989, la Arad au murit 19 oameni, iar
alti 38 au fost raniti.
BADALAN PRECIZEAZA
"Acuzatiile privind " intentiile
reprimarii in sange a revolutiei de la Arad"
– publicate aproape identic in cateva cotidiane centrale
– nu sunt reale. Ele se bazeaza exclusiv pe declaratii
care, daca au fost rostite in fata justitiei si nu
au fost retinute de aceasta, probabil ca nu au putut
fi probate. De altfel, in toti acesti ani, in care
s-au deschis si s-au derulat numeroase procese privind
rolul armatei in Revolutia din decembrie 1989, nu
am fost citat nici macar in calitate de martor. Or,
pe baza condamnarilor severe dispuse cu aceste prilejuri,
sunt sigur ca, daca as fi fost implicat, as fi fost
judecat si condamnat. Chiar si titlurile mentioneaza
asa-zisele "intentii" ale mele referitoare
la situatia evocata.
Or procesele de intentie, inacceptabile ca principiu,
ii incrimineaza mai degraba pe cei ce le initiaza
decat pe cei incriminati.
Nu ma voi lasa intimidat de aceasta campanie denigratoare,
aflata probabil abia la inceput, si imi voi continua
activitatea pentru indeplinirea misiunii de mare raspundere
incredintata de CSAT."
"LE-AM SPUS SA SCHIMBE STEAGUL"
Nestiind ce va urma in ziua urmatoare, cum vor
evolua lucrurile in 22 decembrie, m-am dus la demonstranti
si le-am spus sa schimbe steagul fara stema cu cel
cu stema, ca sa nu traga in noi.
Acest maior Badalan a fost clar impotriva noastra,
avand totodata conflicte cu mai multi ofiteri din
Arad in zilele urmatoare" - Valentin Voicila,
revolutionar
Jurnalul National initiaza un demers publicistic
menit sa reconstituie, cat mai fidel, istoria Revolutiei
din Decembrie 1989. In afara tuturor marturiilor evocate
pana acum, dorim sa punem in valoare si orice fel
de imagine legata de acele evenimente. In acest scop,
solicitam sprijinul tuturor celor care detin astfel
de fotografii istorice. Acestia ne pot contacta la
Departamentul Foto al cotidianului Jurnalul National,
la tel. 224.40.42, int. 333 sau 318; e-mail:
foto@jurnalul.ro
|