9
morti si 38 de raniti. Acesta este tributul de sange
platit de locuitorii Aradului in zilele Revolutiei
din decembrie 1989.
Victimele au aparut abia dupa fuga lui Ceausescu,
in luptele duse cu "teroristii".
Bilantul tragic este privit acum si cu alte conotatii
in urma numirii generalului Eugen Badalan la conducerea
Armatei, ofiterul participand, potrivit unor marturii,
la represiunea impotriva manifestantilor anti-ceausisti.
Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, a afirmat ieri
ca "la Arad nu au existat confruntari si pierderi
de vieti omenesti".
Realitatea, mult prea dramatica si complexa pentru
a putea fi descrisa in aceste cateva cuvinte, este
insa cu totul alta: la Revolutia din Decembrie 1989,
in Arad au murit 19 oameni si alti 38 au fost raniti.
Iar aceste victime au aparut acolo doar dupa fuga
Ceausestilor.
In "Raportul Comisiei Senatoriale privind
actiunile desfasurate in Revolutia din Decembrie 1989
in municipiul Arad", publicat in anul 1997,
se afirma ca maiorul Dumitru Marcu ar fi recunoscut
ca primele focuri de arma trase in Arad, dupa fuga
cuplului Ceausescu, s-au inregistrat in noaptea de
22/23 decembrie, putin dupa ora 23:00.
Fostul comandant al UM 01380 a sustinut ca primul
glont s-a tras, cu aprobarea sa, in Consiliul Judetean.
Fara a se gandi prea mult la consecinte, el a dispus
aceasta masura pentru a face liniste in sediul in
care toata lumea vorbea, dar nimeni nu mai asculta
pe nimeni.
Ca raspuns la acea prima salva, in scurt timp a inceput
sa se traga, din exterior, asupra cladirii.
In aceasta situatie, crezandu-se asediati de "teroristi",
cei din interior, militari, dar si civili care fusesera
inarmati la voia intamplarii au stins luminile si
au executat foc intens si prelungit asupra cladirilor
din zona. Din fericire, acest prim incident s-a incheiat
fara nici o victima.
AU EXISTAT "SIMULATOARE"?
Poate ca totusi ordinul de a se trage acea prima rafala
nu a fost dat chiar intamplator.
Actorul Valentin Voicila ne-a declarat ca dupa catva
timp, cand situatia s-a mai calmat, cativa dintre
oamenii care au participat la acel incident au observat
ca, desi in acea noapte avusesera impresia ca sunt
atacati cu foc sustinut, din exterior, in zidurile
cladirii nu exista nici o urma de glont.
O situatie oarecum asemanatoare cu cea inregistrata
in Capitala, la sediul CC, unde, in aceeasi noapte,
"teroristii superinstruiti" au tras
ca disperatii asupra cladirii, dar nu au reusit sa
tinteasca nu celebrul "balcon" iluminat
ca in miezul zilei, dar nici macar fatada imobilului.
Aceasta situatie ciudata i-a facut pe multi aradeni
sa creada ca si in orasul lor au existat "simulatoare",
al caror rol "tactic" a fost sa creeze
panica si sa provoace raspunsuri haotice, cu focuri
de arma reale.
Revolutionarul Pintea Mos afirma chiar ca "la
unitatea din Gai, pe copertinele de la intrare au
fost gasite simulatoare de tragere".
Nimeni nu mai stie insa ce s-a intamplat ulterior
cu aparatele. Oricum ar fi, la auzul rafalelor, in
tot orasul s-a instaurat panica.
Unii dintre oamenii aflati la fata locului s-au imprastiat
speriati, in timp ce altii au venit chiar si din cartiere
mai indepartate ca sa afle ce se intampla.
In cursul aceleiasi nopti, dinspre Hotelul "Parc",
unde erau cazati generalii Nuta si Mihalea, dar si
dinspre strandul din apropiere s-a deschis focul asupra
UM 01380-Cetate.
La randul lor, militarii de acolo au raspuns cu focuri
de arma intense. Insa nici de asta data nu s-au inregistrat
victime.
MOARTEA
REVOLUTIONARULUI GRUBER.
Primul om care si-a pierdut viata la Arad a fost in
noaptea de 23/24 decembrie revolutionarul Gheza Gruber.
Moartea lui este considerata si acum unul dintre misterele
Revolutiei de la Arad.
Gruber s-a aflat pe strazile orasului, inca de la
inceput. Apoi, dupa fuga cuplului Ceausescu si ocuparea
sediului Consiliului Judetean de Partid a intrat si
el inauntru. Pana in momentul in care a fost impuscat,
a stat in biroul lui Oancea, fostul primar al Aradului,
la telefonul "TO", care asigura inca
legatura cu exteriorul, pe "firul scurt".
De acolo a "monitorizat" toate legaturile
telefonice si toate mesajele primite in acea perioada.
Revolutionarii care au fost impreuna cu el sustin
ca Gruber a avut un registru in care si-a notat continutul
tuturor convorbirilor, precum si numerele de la care
s-a sunat.
Valentin Voicila isi aminteste ca, la un moment dat,
Gruber l-a strigat spunandu-i ca are sa-i comunice
ceva deosebit de important. Ocupat, actorul a amanat
pentru mai tarziu acea discutie, care nu a mai apucat
sa aiba loc, pentru ca, peste doar cateva minute,
Gruber a fost impuscat.
Oficial s-a spus ca el ar fi fost impuscat mortal
in cap, cu un singur glont, in zona fetei. Cei care
au fost de fata contrazic insa aceasta "varianta"
si sunt convinsi ca, in realitate, moartea lui Gruber
a fost provocata de un al doilea glont, care l-a lovit
din spate, in zona inimii.
Revolutionarul Ofelia Calugaru afirma chiar ca ar
fi gasit in incapere tubul unui cartus de mic calibru,
care nu ar fi avut ce cauta acolo daca victima ar
fi fost impuscata din strada.
Dupa ce a fost impuscat, Gruber a fost intins pe o
saltea, cu fata in sus. Colegii lui afirma ca, atunci
cand a fost ridicat de pe saltea, aceasta era patata
cu sange exact in zona inimii.
Ei mai sustin ca, in acele momente, in camera in care
fusese impuscat Gruber s-au mai aflat inca doua persoane,
doi militari.
Ei sunt si acum convinsi ca glontul care le-a ucis
prietenul nu a venit pe geam, de pe strada, ci a pornit
chiar din interiorul acelei incaperi.
Misterul mortii lui Gruber este intarit de un fapt
ciudat, inca neelucidat: registrul in care acesta
isi notase toate convorbirile telefonice a disparut
in scurt timp, fara urma.
Revolutionarii cred ca informatia a carei aflare l-a
costat viata pe Geza Gruber – pe care voia sa o comunice
si celorlalti revolutionari – nu-i era destinata personal,
provenea de la Bucuresti de la un inalt esalon militar,
si se referea la faptul ca, pana dimineata, toti civilii
veniti in sediu din strada trebuia sa fie "curatati".
Acum, la 14 ani de la acea tragedie, nu se mai poate
sti cu precizie daca acea informatie a fost una adevarata
sau doar o alta diversiune menita sa aduca haosul
asupra orasului.
Cea de-a doua victima inregistrata in Arad a fost
Toth Sandor, soferul unui camion venit din Ungaria,
plin cu ajutoare aduse pentru locuitorii Aradului.
El a fost ucis in apropierea podului "Decebal".
"LANTUL" DIVERSIUNILOR CRIMINALE.
Multi aradeni cred si acum ca haosul existent in acea
perioada in toate zonele orasului ar fi fost provocat
de "teroristii" sositi in oras impreuna
cu generalii Nuta si Mihalea.
Pana acum nu s-a putut afla mare lucru despre activitatea
acelor "teroristi".
La fel cum nu s-a putut afla daca acest haos nu a
fost cumva provocat de incompetenta si lipsa de comunicare
ce a existat intre diversele componente ale fortelor
militare dislocate acolo.
Cert este ca, incepand cu noaptea de 22 decembrie,
Aradul a devenit un fel de "poligon"
in care zvonurile au venit de peste tot si au
fost imprastiate pe toate canalele posibile.
Unii martori afirma ca in noaptea de 22 decembrie,
in jurul orelor 21:00, dinspre Hotelul "Parc"
si din directia strandului s-a deschis focul asupra
UM 01380-Cetate.
La randul lor, militarii de acolo au deschis si ei
focul catre "obiective".
In noaptea de 22/23 decembrie, dupa orele unu, lt.
col. Nicolae Draghicescu (comandantul Regimentului
de Aviatie Timisoara) a ordonat ca pista de aterizare
a Aeroportului Arad sa fie blocata, pentru ca se prevedea
un atac masiv al teroristilor. In acest scop, un autobuz,
o cisterna si o masina de pompieri au fost scoase
din remiza auto, pentru a fi deplasate in capatul
pistei.
Nu au mai apucat sa ajunga acolo, pentru ca dintr-un
TAB inclus in dispozitivul de aparare al aeroportului
a inceput sa se traga asupra lor. Apoi, focul s-a
generalizat si a inceput sa se traga din toate directiile,
fara nici un fel de coordonare.
In urma acelor canonade, avionul ROMBAC 111, care
ii adusese in oras pe generalii Nuta si Mihalea, a
fost avariat destul de grav.
De asemenea, au fost grav avariate vehiculele trimise
sa blocheze pista. Acolo au fost grav raniti soferul
de pe masina pompierilor si unul din soldatii aflati
in zona.
Cam tot in acelasi timp, din strandul despre care
se spunea ca este ocupat de "teroristi"
si dinspre Hotelul "Parc" s-a
tras asupra unei autospeciale sanitare care apartinea
UM 01380-Cetate.
Aflat in acea masina, capitanul Nicolae Prodan a deschis
focul asupra agresorilor nevazuti. Gestul sau a declansat
o adevarata reactie in lant: observand ca se trage
din acea masina pe care nu au recunoscut-o ca fiind
a lor, militarii UM 01380 au deschis focul asupra
ei.
In acele imprejurari a fost ucis soldatul Adrian Victor
Pascau, iar cpt. Niculae Prodan si mr. Victor Adrian
au fos raniti.
In aceeasi noapte, in jurul orei 2:45 s-a constatat
ca revolutionarii din sediul Consiliului sunt pe punctul
de a-si termina munitia.
In aceasta situatie s-a luat decizia ca "stocul
de munitie de lupta" sa fie completat cu
alta, adusa de la UM 01380, cu o basculanta RABA de
16 tone, condusa de soferul Danut Ciumendean.
Impreuna cu el au mai plecat maistrul militar Gheorghe
Dupta si civilii Ovidiu Paius si Miclea Doru si tanarul
Andrei Safaleru.
La plecarea din incinta Consiliului, "echipajul"
a fost asigurat ca vor fi bine primiti la UM 01380,
ai carei militari ar fi fost anuntati anterior de
sosirea basculantei.
In ciuda acestor asigurari, in mod cu totul neasteptat,
militarii de la "Cetate" au deschis
focul asupra masinii care venea dupa munitie.
Primul ranit a fost soferul Ciumendean, apoi toti
ceilalti. Ciuruit de gloante, tanarul Andrei Safaleru
a murit in scurt timp.
Un alt episod dramatic a fost pe 24 decembrie cand
s-a decis formarea unor patrule mixte, compuse din
revolutionari, militari si militieni, care sa circule
cu blindate (ABI sau TAB-uri) in zonele in care se
afirma ca exista "teroristi".
Pe Calea Aurel Vlaicu, asupra unui astfel de echipaj
s-a deschis focul dintr-un automobil "Dacia
1300".
S-a ripostat si in schimbul de focuri a fost ucis
plt. de Militie Gheorghe Clepe, iar alte trei persoane
au fost ranite.
In scurt timp, un ABI, condus de capitanul de Militie
Liviu Ursu, a fost chemat in zona pentru a da ajutor.
A sosit insa prea tarziu, cand tragedia era deja consumata.
La intoarcere, ABI-ul a fost ajuns din urma de TAB-ul
condus de cpt. Dumitru Oprea de la UM 01191 care,
crezand ca are in fata niste "teroristi",
a deschis foc de nimicire asupra ABI-ului. In acele
imprejurari a fost ucis capitanul Pavel Duma, iar
cpt. Ursu si revolutionarul Romeo Popa au fost raniti
grav. Ranitii din ABI au fost totusi dusi la spital,
unde au fost tinuti sub paza, "crezandu-se
ca sunt teroristi".
Iar aceste cazuri nu sunt singurele.
In urma unor actiuni asemanatoare si-au pierdut viata
sau au fost ranite celelalte victime de la Arad. In
anii care au trecut de la aceste drame, justitia nu
a putut sa descopere nici la Arad, la fel ca in restul
tarii, vreun "terorist" adevarat,
care sa fie judecat si condamnat sub aceasta acuzatie.
CIUDATENII PE CERUL BANATULUI.
Un fost ofiter de radiolocatie, care, desi a fost
trecut de mult timp in rezerva, se teme si acum sa
vorbeasca asumandu-si identitatea reala, ne-a declarat
ca in timpul Revolutiei, in zona sa de competenta
au existat cateva situatii in care s-a manifestat
"razboiul radioelectronic".
"Pe ecranele uneia dintre statiile radar apareau
grupuri de impulsuri care pareau sa apartina unor
avioane sau elicoptere aflate in zbor. Erau grupuri
care se repetau dand impresia unei invazii in valuri.
Aparent, ele pareau ca vin din Ungaria, perpendicular
pe granita si apoi dispareau undeva pe directia Deva
– Timisoara, Muntii Poiana Rusca – Timisoara si apoi
pareau ca se indreapta catre granita cu sarbii".
Ciudatenia relatarii fostului ofiter a aparut abia
cand ne-a povestit ca aceleasi tipuri de semnale radar,
cu aceeasi viteza si pe aceleasi traiectorii, au fost
observate si in lunile septembrie si octombrie, in
general, noaptea, intre orele 21:00 si 23:00.
Ofiterul are si acum impresia ca acele aparitii au
fost un fel de "repetitii", un fel
de antrenamente pentru aparitiile identice observate
pe cerul Banatului in zilele si mai ales in noptile
Revolutiei.
El mai afirma ca, desi le-a raportat esaloanelor superioare,
nimeni nu s-a interesat in mod real de natura acelor
aparitii.
Abia dupa 1990 li s-au cerut informatii despre acele
"tinte".
Atunci s-a intocmit un intreg dosar legat de acele
aspecte. Dosarul a fost inaintat la Divizia de Timisoara,
dar de atunci nu s-a mai auzit absolut nimic despre
soarta lui. Astfel ca, la aproape 15 ani de la intocmirea
lui, nimeni nu pare curios sa afle cine s-a "jucat"
in toamna anului 1989 cu "OZU-uri radioelectronice"
pe cerul unei mari parti a Banatului.
CE
STIAU RUSII DE LA AMBASADA URSS?
Acum, la 15 ani de la Revolutia din decembrie
’89, nu mai mira aproape pe nimeni faptul ca, la fel
ca in alte cateva zone ale tarii, si la Arad au aparut
o multime de "turisti" rusi care
s-au plimbat nestingheriti, pe unde au vrut. Sau poate,
pe unde au avut ordin.
De altfel, rusii au mai aparut la Arad, intr-un mod
ciudat, cel putin inca odata.
Actorul Valentin Voicila ne-a relatat ca, in primavara
anului 1990, pe cand indeplinea functia de primar
interimar al Aradului, a avut mai multe contacte oficiale
cu Eric Borger, un norvegian care locuia in California,
om de afaceri specializat in instalatii de filtrare
a apei.
Intr-o buna zi, cand acesta se afla in biroul lui
Voicila, acolo au venit doi membri ai Ambasadei URSS,
intr-o vizita oficiala. La scurt timp de la venirea
lor, Botger a plecat. Dupa iesirea lui din birou,
unul dintre rusi l-a intrebat curios pe Voicila:
"Dar ce cauta americanul aici?".
De altfel inca de la inceput actorul isi daduse seama,
din comportamentul lor ca, desi straini unul de celalalt,
musafirii sai se cunosteau. Ceva mai tarziu, in cursul
discutiilor, rusii care vorbeau foarte bine romaneste
i-au spus ca unul dintre colegii lor a fost impuscat
in mana pe cand se afla la Bucuresti. Ceea ce-si mai
aminteste Voicila este ca la un moment dat, in cursul
discutiilor, unul dintre oaspeti i-a spus pe neasteptate
"Vreti Basarabia, pierdeti Transilvania".
Dupa aceasta afirmatie, despre care Voicila afirma
ca l-a inspaimantat, discutia lor nu a mai atins absolut
deloc acest subiect.
Stiau ceva acei rusi ciudati? Nu vom sti niciodata.
Vasile
Surcel - Jurnalul National
Jurnalul
National initiaza un demers publicistic menit sa reconstituie,
cat mai fidel, istoria Revolutiei din Decembrie 1989.
In afara tuturor marturiilor evocate pana acum, dorim
sa punem in valoare si orice fel de imagine legata
de acele evenimente. In acest scop, solicitam sprijinul
tuturor celor care detin astfel de fotografii istorice.
Acestia ne pot contacta la Departamentul Foto al cotidianului
Jurnalul National, la tel. 224.40.42, int. 333 sau
318; e-mail: foto@jurnalul.ro |