Intentia unui grup de oameni de afaceri italieni de a investi in cel mai mare producator de seringi de unica folosinta din tara, fabrica Sanevit 2003 Arad, a ramas, cel putin deocamdata, in faza de proiect.  Conducerea grupului de firme Genko a sustinut, in urma cu cateva luni, ca a purtat discutii cu ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, pentru preluarea societatii, insa pana acum nu s-a concretizat nimic din cele promise de partea straina. Potrivit celor de la Sanevit, proiectul italienilor de a investi nu a ajuns la cunostinta actualei conduceri a fabricii.  "Eu nu stiu nimic despre acesti investitori, pentru ca, de cand sunt eu director general, la mine nu a venit nimeni cu nici o propunere. Au fost doar niste investitori mici, nesemnificativi, care au dorit sa cumpere fabrica pe nimic, ceea ce, totusi, nu se poate pentru ca Sanevit 2003 este un producator de calibru mare", a spus directorul Pavel Negru. Directorul a adaugat ca vanzarea fabricii catre Genko nu se poate face in mod direct, ci trebuie urmate niste proceduri legislative speciale.  "Ministerul Sanatatii, care detine in prezent pachetul majoritar de actiuni, ar trebui sa treaca fabrica in patrimoniul Autoritatii de Valorificare a Activelor Statului si abia apoi poate fi scoasa la vanzare", a adaugat Negru. Italienii de la Genko si-au anuntat, la inceputul acestui an, intentia de a investi masiv la fabrica de seringi, dupa ce, in urma mai multor vizite la Sanevit 2003, au ajuns la concluzia ca societatea e ramasa in urma in ceea ce priveste cerintele actuale de piata, dar cu potential pe piata de profil.  Nivelul investitiei pe care Genko si-a propus sa o faca in Sanevit 2003, se ridica la trei milioane de euro, suma neincluzand pretul de cumparare al societatii. Totodata, se dorea imbunatatirea nivelului dotarilor tehnice, sa le aduca la nivelul standardelor europene, sa lanseze noi produse tehnice de mare calitate si sa constituie in cadrul firmei un centru-pilot pentru formarea personalului medical si paramedical. Problema privatizarii Sanevit 2003 este, de multa vreme, in vizorul Ministerului Sanatatii, care detine 85 la suta din pachetul de actiuni, si AVAS, care se afla in posesia unui pachet de 15 la suta din actiuni.  Conducerile celor doua institutii nu au facut, insa, nimic concret pentru a atrage investitorii la fabrica de seringi.  Sanevit 2003 se confrunta in prezent cu o situatie critica, avand nevoie urgenta de o infuzie de capital pentru relansarea productiei. A. P. - Observator

La aproximativ o luna dupa cel mai grav accident rutier produs pe soselele aradene, in care opt tineri si-au pierdut viata, alta tragedie rutiera s-a soldat cu pierderea a patru vieti.  Vineri noaptea, la aproximativ trei kilometri de localitatea Zerind, pe soseaua Arad-Oradea, o Dacie cu numar de Bucuresti, condusa de un tanar de 23 ani din Toplita, a intrat intr-o curba intr-o depasire neregulamentara.  Masina s-a lovit frontal cu o alta Dacie cu numar de Arad, condusa regulamentar de un tanar de 22 ani din localitatea Tipari. In urma impactului, conducatorul Daciei de Bucuresti si o tanara de 16 ani, sotia soferului Daciei de Arad, au murit pe loc.  Alte cinci persoane au fost transportate in stare grava la Spitalul Judetean din Arad.  Doi tineri, ocupanti ai Daciei de Bucuresti, respectiv de Arad, au decedat la spital in urma leziunilor suferite.  Sorin Trocan - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)

In 16 septembrie, scoala din cartierul Podgoria a sarbatorit patru decenii de la infiintarea Scolii Generale nr. 31, devenita un an mai tarziu, Liceul nr. 5, prin venirea claselor de liceu din cladirea Teologiei, apoi Scoala Generala nr. 5.  Evocarea, ce a avut loc la Palatul Cultural, calatoria in timp, cum spunea directoarea scolii, prof. Maria Pascalau, a fost facuta cu mijloace multiple, tehnice si artistice.  O eleva, Andrea Matu, a fost vocea Scolii, pe un ecran s-au perindat tot timpul imagini ale activitatii institutiei sarabatorite, muzica si dansul, printr-un trio vocal, fratii Martin, fosti elevi si suita de dansuri moderne cu cei patru mici dar admirabili dansatori, au adus o nota de nostalgie si lumina sarbatoririi.  In prezenta reprezentantilor forurilor locale, a Inspectoratului Scolar, au fost inmanate diplome si medalii jubiliare: fostilor directori, ce mai vietuiesc, unor fosti si actuali dascali, unor fosti elevi.  A fost lansata si o monografie a scolii.  Cuvantul unui veteran emotionat  Eu am fost profesor de muzica la aceata scoala, timp de 34 de ani, incepand cu cladirea din str. Dobrogeanu Gherea, apoi pe Chopin si Udrea.  Evoc in cateva cuvinte figura profesorului de limba rusa, director si secretar de partid, Alexandru Popescu.  Era un om modest, poate prea modest pentru un oltean, cu vorba molcoma; in general, calm si chibzuit.  Se distanta discret de faptele reprobabile ale altora, ajutand pe cei in nevoie.  Refuzul meu, foarte diplomatic, de a intra in PCR, l-a tratat ca pe un fapt normal. Mai mult, mi-a imprumutat o carte care desemna clar una din tarele comunismului, desconsiderarea persoanei umane.  Pentru a creiona mai limpede caracterul omului Popescu, care si-a pastrat bunul simt si ratiunea treaza si in timpul sefiei, amintim ca la venirea (dupa doar un an) a noului director prim, Mistor, Popescu ar fi zis: "Hai, Petre, sa ne unim fortele si sa facem lucruri mari". Si asa a fost!  Petre Mistor, un exceptional profesor de geografie, unul dintre primii aradeni care si-au luat gradul I, era si un foarte bun organizator.  L-am gasit supraveghind pe muncitorii care montau un tavan dublu in sala festiva a cladirii unde se afla acum Teologia.  I-am cerut sa-mi acorde in continuare orele de muzica si cor de la clasele de liceu, pentru a-mi mentine norma, ceea ce a si facut.  La fel a procedat si la a doua noastra mutare, cand inspectorul sef, din motive doar de el cunoscute, mi-a creat probleme.  Mistor mi-a spus: "Una e prietenia mea cu sotul celeilalte profesoare si altceva dreptul ei de a preda la liceu." A finisat, pe tacute, noua sala profesorala cu cele necesare, inmanandu-ne si cate un carnetel si un creion pentru a nota sarcinile primite la sedinta care a durat doar 45 de minute, timp in care toate problemele momentului au fost rezolvate.  A realizat o noua fonoteca muzicala, a repus in functie bucataria si cantina de la subsol.  Directorul Petre Mistor era foarte exigent cu dascalii, cerandu-le seriozitate in munca, punctualitate, corectitudine.  El spunea: "Scoala fara corigenti si repetenti nu e o scoala serioasa".  Asta in vremea cand sefuletii cu mai putina pregatire scolara condamnau corigenta si repetenta.  Cu elevii de asemenea. Pentru fumat, de exemplu, se scadea nota la purtare, totodata se aplica o eliminare pentru trei zile, cu prezenta obligatorie la biblioteca scolii, unde elevul invata, primind si noile teme, avand pauze odata cu colegii sai.  Mi-a transmis odata sugestia Inspectorului sef sa trec un elev ce nu prea iubea cartea.  "Eu ti-am transmis. Faci cum crezi ca e mai bine."  Mi-a fost teama de reactia lui, cand la o sedinta UTM am spus ca nu vad rostul organizatiilor de pionieri si UTM, daca ele nu se implica real in ridicarea nivelului la invatatura, dar nu am avut cu el probleme.  Mistor era directorul care te lasa sa lucrezi, te aprecia la justa valoare si, mai mult, te sprijinea moral si material.  Astfel am primit un nou magnetofon, chiar un pian, care mai tarziu, din cauza unui orar neadecvat si a lipsei de spatiu , a fost donat Liceului de muzica.  A pus la punct cu multa truda Cazinoul, ce urma sa fie Casa Corpului Didactic, dar n-a fost sa fie, nici cladirea, nici Mistor director, caci a fost maturat de un personaj care facuse facultatea la fara frecventa timp de opt ani, perioada in care era inspector, apoi director.  Erau vremurile cand unii isi luau licenta in doua veri, unii chiar la fara pic de frecventa, unele scoli fiind conduse de invatatori.  Oricum, comunistii, crezand ca il pot expropria si pe Dumnezeu de puteri, incepusera sa faca minuni de astea, reusind pe deplin sa fauresca omul nou.  Scoala noastra a fost apreciata pentru activitatile deosebite ale cercurilor de prieteni ai muzicii, pentru activitatea culturala a corurilor, mixt si la voci egale.  Aceste formatii, ca si orchestra care a functionat 29 de ani, au fost rasplatite cu premii pana la nivel de tara.  Aceeasi institutie pe care o sarbatorim azi a instruit aproape 800 de elevi la instrumentul numit Blockfloete, un fluier standardizat, incepand cu 1977.  La concertele Filarmonicii am insumat cu mult peste un milion de prezente, de-a lungul anilor.  Concertele-lectie concepute de noi insine pentru elevii nostri au ramas pana azi modele.  Am fost desemnati o data sa realizam un mic disc cu corul si orchestra scolii, dar cineva a zis ca pentru asa ceva nu scoatem elevii de la ore.  Pentru adunari insipide de pionieri, pentru munci agricole ineficiente se putea!  Cu discul acela ne puteam lauda toata viata, mai ales elevii, parintii, si nepotii nepotilor.  La cele doua televiziuni locale s-au transmis totusi inregistrari cu orchestra scolii.  Scoala noastra a dat Liceului de Arta: un flautist, un clarinetist, unul care a terminat pedagogia, un violoncelist, azi student, care a cantat recent la Radio Cultural.  Aici au crescut cantareti ca: Suteu, despre care stim doar ca a absolvit Conservatorul din Iasi, Wilhelmina Papp, solista la Opera Maghiara din Cluj, apoi la Debretin, unde si acum e profesoara de canto.  Scoala a mai dat patru profesori de muzica, un istoric de la Muzeul din Cluj, Wolf, un cercetator fizician, Ivan, un redactor si director de revista culturala, Mircea Mihaies de la "Orizont" din Timisoara, prof. Gh. Mocuta, poet si critic literar din Curtici, profesoarele Doina Deliman si Florica Ranta, un preot, Marcel Marcu, om de suflet, care ne-a imprumutat aparatura audio si CD-uri din fonoteca sa, dr. Eugen Selejan din Micalaca 300 si dr. Iosif Schmidt, fizioterapeut, apreciati de multi pacienti.   Episodic a trecut pe aici si dr. Sorin Suciu, cardiolog, fost director al Spitalului Municipal.  Liceul a mai dat Partidului si Guvernului si un ofiter de securitate, de la coada unui catalog.  Tot aici a frecventat noua clase un important si abil politician stangoid, Viorel Hrebenciuc, plecat apoi la Bacau cu media generala a baietilor destepti si descurcareti.  El si-a amintit mai anii trecuti de prezentele obligatorii la concertele din aceasta exceptionala sala.  Recent, un adversar politic l-a catalogat drept om de cuvant.  Cand liceul a fost lichidat, din cea mai buna clasa a VIII-a au intrat prin examen aproape toti la Liceul "I. Slavici".  Un ciuruc al acelei clase s-a ambitionat sa devina inginer, din dragoste pentru o colega.  Rodul acelei frumoase iubiri ne-a fost de asemenea elev.  Andrea Liptac se lauda la televiziunea unde lucreaza cu scoala buna pe care a facut-o la noi.  In randurile reprezentantilor Inspectoratului Scolar se afla, chiar aici, fosta noastra eleva, profesoara si directoare, d-na Sorina Gavrilescu.  Isi aminteste de scoala noastra si Ronela Mateoc din SUA si Doina Dracsineanu din Israel, intalnita la concertul de alaltaieri.  Doina, la cei 58 de ani ai sai, e studenta la geografie la Universitatea din Tel Aviv.  Incheiem pesimist cu unul dintre cei plecati dincolo.  La inmormantarea profesorului Gheorghe Ciobanu, palit in ultimii ani de ceata uitarii, au participat 12 persoane, numarand si pe popa cu diacul. Semnificativ, erau momentele cand incepea un nou an scolar.  Daca pentru unii dl. Ciobanu a fost o persoana mai ciudata ca om, ca profesor de romana a fost totusi in frunte. Deci putem spune: Acesta poate fi finalul "luminos" al unui dascal, dupa o lunga si anevoioasa truda, prost platita.  Urez Scolii nr. 5, scolii romanesti in general, succese in formarea unor oameni stapani pe o limba materna frumoasa, bogata si expresiva, cu profunde cunostinte de limbi straine, de limbaje precum matematica, muzica, artele plastice, pe un bogat bagaj de cunostinte stiintifice si nu in ultimul rand, pe deprinderi sanatoase.  Numai un creier bine dotat si ordonat poate dirigui cu mare folos aparaturi precum computerul, telefoane mobile multifunctionale si altele asemenea.  Hugo Hauptmann- Virtual Arad

Cu doar o luna inainte de eliminarea incorporarii fortate, un incident tragic aduce in atentie problemele actualului sistem de recrutare. Un soldat in termen a fost impuscat mortal la o unitate militara din Lipova, judetul Arad. Cel care l-a impuscat este chiar un coleg aflat intr-un post de santinela. Barbatul a descarcat un cartus intreg care i-a atins soldatului o zona vitala. Victima are 21 de ani si este din Arad. Mai avea o luna pana la terminarea stagiului militar. Procurorii militari ancheteaza la aceasta ora imprejurarile in care s-a produs incidentul. Deocamdata nu au putut stabili daca arma s-a descarcat din greseala sau intentionat Televiziunea "Antena 3"

Conform traditiei, in prima duminica, dupa sarbatoarea Sfintei Fecioare Maria, care are loc pe data de 8 septembrie comunitatea germana din Aradul Nou sarbatoreste Kerwei-ul. Anul acesta s-a sarbatorit insa cu o duminica mai tarziu.  Organizatorii manifestarii sunt Centrul Cultural Banat-Ja si Forumul Democrat German. Kerwei-ul a inceput, ieri dimineata, la ora 09.00. Este sarbatoarea tuturor membrilor comunitatii germane. "Este si sarbatoarea Bisericii care poarta numele Sfintei Fecioare Maria. Aceasta sarbatoare a luat fiinta in anul 1683.  Iar la Arad se sarbatoreste din anul 1824", a declarat Dirschl Mates, preot paroh. Evenimentul a fost  pigmentat de prezensa mai multor perechi de dansatori, tineri din comunitatea germana, imbracati in port popular. Portul dansatoarelor si a tinerelor necasatorite este imbracat doar la Kerwei si la sarbatori speciale. De asemenea, fiecare zona are portul specific. Culoarea predominanta in Aradul Nou este roz. Costumele sunt mostenite din generatie in generatie, comunitatea din Aradul Nou avand chiar si un costum cu o vechime de 100 de ani. Dupa ora 11.00 cei prezenti au putut admira, pe strazile din Aradul Nou defilarea perechilor imbracate in port popular. Nu a lipsit nici de aceasta data cea mai mare atractie a Kerwei-ului si anume: licitarea buchetului. Sarbatoarea a luat sfarsit cu Balul de Kerwei, unde invitatii s-au simtit foarte bine. Claudia Untaru -- Informatia Aradului