In cadrul primei editii a Zilelor Judetului Arad, concursul de frumusete si-a desemnat castigatoarea Miss Arad 2007. Ea este aradeanca Oana Maria Palcu, are doar 14 ani, va reprezenta Aradul la Miss Banat si Miss Transilvania si a fost incoronata de Miss Arad 2006, Antonia Sandru. Dintre cele opt concurente care au urcat pe podiumul teatrului "Ioan Slavici", locul unde s-a desfasurat cea de-a doua editie a concursului de Miss, Bianca Breabanu a reusit sa fure inimile reprezentantilor presei, care au ales-o "Miss Media", clasandu-se pe locul II, premiata pentru frumusete si atitudine. Pe locul III, a urcat Alexandra Tighian din Santana, numita si "Miss Oriflame".  In doar patru zile de cantonament, concurentele au invatat miscarea scenica si dansul coregrafic, antrenate de Tamango (Florin Ianc).  In afara de o intarzierea de aproape o ora, intreg spectacolul a curs de la sine. "Am fost impresionata de calitatea organizarii, am vazut tineri entuziasti (18-25 ani), cu suflet, care promit mult. Am sa ii sustin sa ajunga unde trebuie" a spus Eli Lasneanu, presedinta juriului.  Am fost introdusi in atmosfera, inca de la intrarea in teatru, pe acordurile muzicii simfonice intepretate de cvartetul "Adagio", care a interpretat elegant si pe scena.  Sorin Drache si Adela Raut, gazdele evenimentului, au dat dovada de o prezentare de tinuta.  In pauza dintre cele trei probe (costum de baie, rochie de seara si perspicacitate), am avut parte de suprize: prezentare de moda semanta Oana Seran, pe ritmurile interpretate pe scena de "Adagio". Reprezentantele Aradului la Megastar, Mara si Brighita, au incazit atmosfera, atat intre probe cat si la final, cand juriul "s-a batut" pe care dintre tinere sa o aleaga prima frumusete a Aradului. Castigatoare la Miss Romania International, Ramona Raut, una dintre organizatoarele evenimentului,  a spus: "suntem mandri de valorile judetului nostru si le multumesc tuturor celor ce au fost alaturi de noi."  Organizatorii si toate participantele au sarbatorit reusita intr-un after party la Club Soho. D.M. - Adevarul

Candva, unele dintre mandriile Aradului, erau fabrica de tricotaje Tricoul Rosu si cea de mobila, CPL. Acum au devenit istorie. Asta, cel putin daca ne raportam la locurile unde erau ele amplasate, devenind puncte de reper in ceea ce priveste orasul nostru. Buldozerele si-au facut datoria, au pus la pamant cladirile de pa Calea Aurel Vlaicu, lucrand in aceste zile sa rada de pe fata pamantului si ce a mai ramas din Tricoul Rosu. Privite de la oarecare distanta, resturile zidurilor de pe strada Penes Curcanul, par sa ne arate ca un adevarat "razboi" este in plina desfasurare. Si poate ca este un razboi in desfasurare, un razboi al noului impotriva vechiului. Adica a "eliberarii" zonelor centrale ale orasului de toate constructiile industriale si mutarea lor in zonele industriale constituite la marginea Aradului. Insa aceste imagini sunt in contradictie totala cu cele de pe Vlaicu. Acolo, pustietatea a pus stapanire pe locul unde acum cateva luni bune mai iesea din mainile unor mesteri mobilier de cea mai buna calitate. Acum, locul arata ca parasit de cand lumea, chiar daca se gaseste la doar o aruncatura de bat de zona centrala a Aradului. Buruienile au luat in absoluta stapanire zona, de parca ne-am afla la marginea unui catun de pe cine stie ce coclauri, nu la poarta de intrare dinspre vest in Romania. Locul a devenit o "zona verde" nedorita de nimeni. "Nu pot sa cred ca in mijlocul Aradului poate exista un asemenea loc. Daca ai veni acum prima data in Arad si ai vedea locul acesta nu ai stii ce sa crezi: te afli unde, in cine stie ce zona nepopulata din Africa, sau intr-un oras membru al Uniunii Europene? Sigur, se poate invoca faptul ca nu s-au demarat lucrarile de constructie a complexului comercial care se pare ca se va construi aici. Dar de ce s-a autorizat demolarea si nu si constructia? De ce se intarzie demararea constructiei?, bine ca oamenii au ramas fara loc de munca, dar nici nu se face nimic in loc", a fost parerea lui Petre Popa, un aradean nemultumit de cum arata orasul nostru. Aradul a devenit in aceste ultime zile un adevarat santier, demarandu-se proiectul de refacere a drumurilor, a retelei de incalzire, a canalizarii, etc. Acest lucru ar trebui sa fie in folosul cetateanului, de aceea asteptam si demararea lucrarilor in locuri care arata total diferit de cum ar trebui, iar confortul trecatorilor ar fi afectat la minimum. M.H. - Informatia Aradului

La Sala Clio de pe str. Horea 10  a fost deschisa o expozitie de fotografie documentara "Oameni si locuri. Tunisia. Egipt", a fotografului aradean Nicolae Turcin. Expozitia reuneste imagini din Africa de Nord, imagini ce surprind aspecte ale vietii cotidiene, dorinta artistului fiind de a prezenta realitatea asa cum este si in niciun fel retusata pe calculator. "Pentru multa lume Orientul si Nordul Africii sunt prea haotice, cu furnicare de oameni. In simplitatea lor, modul de a gandi si trai, face ca totul sa para mai colorat si de aici dragostea mea de a captura momentul in timp", a declarat Nicolae Turcin. Expozitia ramane deschisa pana in data de 16 septembrie. Alex Negru - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)

Despre localitatea Belotint, comuna Conop s-au publicat cateva articole care au atras atentia Consiliului Judetean, respectiv presedintelui Matula care s-a deplasat, in urma semnalelor, la fata locului. Satenii s-au adunat cu totii la caminul cultural, spiritele s-au incins, situatia urmand a fi analizata cu seriozitate, alaturi de cel care ar fi trebuit sa administreze competent (si) localitatile apartinatoare comunei de pe partea cealalta a Muresului, Chelmac si Belotint. Primarul a promis atunci ca isi va arunca privirea si spre aceste locuri despre care a jurat ca nu le va mai calca vreodata, pentru ca oamenii de aici nu l-au mai votat a doua oara! – spun vorbele satului. Ei, bine, am revenit dupa un an si nu s-a schimbat nimic, dimpotriva, situatia s-a inrautatit. Serpii, colegii copiilor din Scoala Belotint! Ne-am reamintit cum a fost documentarea de anul trecut; cele doua sate orfane, Chelmac si Belotint, in special, ne-au ingrozit si intristat prin saracia si intepenirea in evul mediu. La Belotint am ramas impietriti in fata ruinei Bisericii Greco-Catolice, un sfant lacas supus jafului si batjocurii, cu clopotele vandute pentru interese straine Bisericii Ortodoxe din sat, cu acoperisul spart, cazut in interior, cu icoanele si obiectele de cult furate. In curte, buruieni si scaieti cat casa, locul de joaca al copiilor din sat, pentru ca, spun ei, "unde sa ne jucam?! In vacanta nu suntem lasati in caminul cultural, nu avem un teren de sport desi loc este destul!" Ulterior am aflat ca inca din 30 august 2005, Consiliul local Conop "este de acord cu amenajarea unui teren de sport in localitatea Belotint, pe terenul inscris in CF 1006 Belotint, nr. Top 343-344/b-2, in suprafata de 2030 mp, proprietatea comunei" (n. red. satului) Belotint. Articolul 2 arata ca "ducerea la indeplinire a prezentei Hotarari se incredinteaza dl consilier Soimosan Ionel, presedintele comisiei de cultura, tineret si sport." Deci?! Dar asta este doar o infima parte din problemele cu care se confrunta comunitatea de aici. Despre scoala. Sa incepem articolul ca pe o stire SF-horror? Daca da, atunci ascultati. Biata "unitate de invatamant" cu tablia scorojita va primi si in acest an, spre iluminare, copiii localitatii. Am vrut sa vedem cum arata Scoala Generala din Belotint in noul an de invatamant. Poarta ne-a fost deschisa de fata invatatoarei care locuieste chiar in aceasta hruba educationala. Invatatoarea, Margareta Chiuz, un caz de care ziarul s-a ocupat in urma cu cativa ani, a dovedit ca efortul nostru a fost rasplatit pe deplin de sarguinta acestei femei care iubeste enorm scoala si copiii. Pacat, insa, ca invatatoarea n-are parte de un cadru normal, decent macar, in care sa-si desfasoare activitatea pedagogica pe care intr-atat si-a dorit-o. "Scoala" are parte de o incapere mica, joasa, podita cu ciment, cu doua sobe care fumega ca o locomotiva, pereti nezugraviti, lipsa apei potabile si curente. Aici, in acest spatiu inghesuit, invata copiii claselor I-IV. O imagine trista, aproape depresiva... Cum sa faci un copil, in astfel de conditii, sa-i placa la scoala?! O cutie de carton adaposteste carti vechi, prafuite. Fata ne spune ca sunt cartile mamei. "Le-a adus mami de acasa pentru elevi, sa citeasca si ei ceva, asa, ca o mica biblioteca..." In cealalta incapere, la fel de dezastruoasa si intunecata e... gradinita! Curtea e un fel de gospodarie buna pentru ciugulitul ratelor si gastelor in timp ce hidroforul e intepenit demult desi aici s-au bagat ceva bani... In plus, ca o cireasa pe tort, intreaga scoala se lupta cu... serpii. Nu e nicio gluma, sunt serpi cu duiumul asa cum spune si fata care se scutura de fiecare data cand vorbeste de ei. "Sunt multi! Numai mami a omorat cativa din aia urati, negri si aurii...". Serpii ies dintre crapaturile podelelor, a marginilor peretilor sau a pragurilor de la intrare, ba chiar sunt intalniti si in curte. Copiii au un motiv puternic de a refuza mersul la scoala sau gradinita: nu vor sa fie muscati! Am sesizat problema presedintelui CJ si asteptam o reactie pe masura. Suntem extrem de curiosi sa stim cat a costat renovarea scolii, mai ales ca fosta conducere a ISJ are un deviz de zeci de mii de euro aprobati pentru reabilitarea acestei scoli. Ce s-a facut, efectiv, cu banii, pentru ca la scoala, dupa cum se vede, nu au ajuns?! Cum este posibil ca o tara europeana cu atatea posibilitati de accesare a fondurilor europene sa se prezinte in noul an scolar cu o asemenea oribilitate?! Cat priveste microbuzul scolar primit din partea CJ, acesta se afla sub directa administrare a primarului – spun oamenii. Copiii sunt rai si distrug, cica - asa ca mai bine sa circule cu duba, ca puscariasii, decat cu microbuzul destinat numai lor! Oameni lacustri "In anul 2000 aveam transport auto de calatori pe ruta Lipova-Chelmac- Belotint-Lalasint. In anul 2003 a disparut transportul in comun din cauza drumului comunal 83 impracticabil." S-a scris si despre asta, si, la interventia presedintelui CJ s-a pietruit, cat de cat, dar transportul a ramas in continuare inexistent. Stam de vorba cu cativa navetisti din Belotint, de fapt, toti cei care au sansa unui loc de munca, indiferent cat de amarat ar fi. "Ne trezim cu noaptea-n cap si o pornim la drum prin campie, pana la bac. Cand ploua si drumul e acoperit de apa, intram cu cizme de cauciuc inalte si cu nailone legate de brau pana jos... Apoi mai avem de mers inca 5 km pana la halta de tren!" Oamenii fac naveta in conditiile evului mediu timpuriu, iar de promisiuni le vine greata. "Noi, locuitorii satului Belotint ne vom da toate voturile acelui partid care ne va rezolva transportul auto!" Ce s-ar mai putea adauga?! O oglinda extrem de sumbra a activitatii administratiei locale a comunei, in special, a primarului Moldovan. Vom continua articolele despre aceste localitati batute de soarta de pe partea cealalta a Muresului, respectiv Belotint si Chelmac, zone inundabile pentru care nu s-a facut nimic, lasand lumea intr-o ceata preistorica, data deoparte, din 4 in 4 ani... Felicia R.Gheorghe - Observator

In acelasi timp cu desfasurarea celei de-a XVIII-a editie a Festivalului si Concursului George Enescu, Aradului i-a adus luna septembrie un eveniment tot din fera muzicii. Este vorba de organizarea unei gale de muzica de opera italiana si canzonete, in aer liber.  Sub egida Primariei, a Consiliului Local, a Filarmonicii si a Musikforum-ului Europa Arad, formatia sezoniera "Europasymphony" aflata, ca de obicei, sub bagheta maestrului Wolfgang Groess (Austria), insotita de o trupa de solisti internationali, a sustinut un bogat program in Piata Reconcilierii. Orchestra a facut introducerea cu "Boda de Luis Alonso" a lui G. Gimenez, ca mai la sfarsit sa incante auditorii cu "Intermezzo" din Cavaleria rusticana de Pietro Mascagni. Formatia instrumentala l-a acompaniat pe tenorul Maurizio Graziani (Italia) in cunoscuta "Granada" de A. Lara, apoi in "Ingemisco" din Recviemul lui Giuseppe Verdi, si in aria ducelui "La donna e mobile" din opera Rigoletto a aceluiasi celebru autor si in fine, in aria "Nessun dorma" din Turandot de Giacomo Puccini, entuziasmand publicul prezent. Soprana Gabriella Morigi (Italia) ne-a amintit de interprete celebre cu redarea trairilor din "Casta Diva" (Norma) de Vincenzo Bellini, Aria Abigailei din Nabucco de Verdi, minunata "Vissi d’arte" din Tosca de Puccini.  Aceesi solista a realizat impreuna cu Paolo Ruggiero duet din Trubadurul de Verdi, iar cu M. Graziani, duetul final "Vicino a te" din opera "Andrea Chenier" a lui Umberto Giordano. Mai sus amintitul bariton Paolo Ruggiero (Italia) ne-a transportat in lumea sonora a lui Gioachino Rossini cu arhicunoscuta "Cavatina a lui Figaro" din Barbierul din Sevilla, ceea ce presupune asumarea riscului comparatiei cu alte celebre interpretari, apoi in cea verdiana cu Aria lui Renato din Bal mascat si in lumea reinviata de Giordano in Andrea Chenier (Aria "Nemico della patria").  De "Don Pasquale" a lui Gaetano Donizetti ne-a amintit baritonul Florian  Groehs (Austria) cu aria "Bella siccome und angelo", transpunandu-ne apoi in lumea mozartiana cu Aria contelui din Nunta lui Figaro. Mezzosoprana Ilse Persy (Austria) a redat zbuciumul Santuzzei din Cavaleria rusticana, ca si trairile Ariei "condotta" din Trubadurul lui Verdi. Soprana Carmen Gurban nu si-a dezmintit statura de solista de seama, trecand de la Madam Butterfly (Aria "un bel di") a lui Puccini la framantarile Leonorei din Forta destinului a lui Verdi. Foloasele materiale realizate cu ajutorul sponsorilor, pe care ii asteptam si la multiplele actiuni ale Filarmonicii, au trecut in contul Catedralei Episcopale Ortodoxe. Din pacate locul ales pentru aceasta frumoasa actiune nu a fost bine ales. Zona este foate circulata si haita de motociclisti ai caror motoare active si mult prea sonore tuseau nervos, creand o atmosfera de balci. Politistii erau grupati exact in partea opusa pentru a nu avea probleme. Calea muzicii bune, a marei muzici, este deschisa, splendida sala a Filarmonicii, ca si cele ale teatrelor aradene, ii astepta pe cei 200.000 de aradeni, in frunte cu Primarul, Prefectul si celelalte notabilitati (modelele noastre intru toate aspectele vietii), in lumea purificatoare a artei, lume in care vor uita truda lucrului de zi cu zi, de micile si marile zbateri si necazuri. Hugo Hauptmann – Virtual Arad