De astazi a inceput Postul Pastelor. Acesta  este postul dinaintea Invierii Domnului si este cel mai lung si mai aspru din timpul unui an bisericesc. Pe durata a sapte saptamani, acest post ne pregateste pentru intampinarea cu vrednicie a Invierii lui Hristos, dar ne aduce aminte si de postul pe care Mantuitorul l-a tinut 40 de zile inainte de inceperea activitatii Sale publice. In afara de acest argument, Postul Pastelui se intemeiaza si pe traditia Vechiului Testament: potopul, care a curatit pamantul de pacate, a tinut 40 de zile si 40 de nopti; inainte de a primi tablele Legii, Moise a stat pe munte 40 de zile; ninivitenii au postit 40 de zile in semn de pocainta s.a. Postul Mare, asa cum il stim noi, este rodul unei lungi si extrem de complexe evolutii istorice. In primele trei secole crestine, durata si felul postirii nu erau uniforme. Abia in secolul al IV-lea, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) s-au stabilit durata si asprimea postului, asa cum le recomanda si astazi Biserica. Ne aflam in prima saptamana a Postului Mare. Postul nu consta in asumarea unor constrangeri exterioare, ci in cutarea apropierii de Dumnezeu. Postul este, in primul rand, o abtinere de la pacate. In conduita crestinului el presupune imbinarea rugaciunii cu milostenia si cu abtinerea de la anumite mancaruri. Conform traditiei stabilite in Biserica de-a lungul timpului, in primele doua zile din Postul Mare se recomanda post complet sau ajunare spre seara; la fel si in Saptamana Patimilor (ultima saptamana a Postului Mare). In vechime, in fiecare miercuri se ajuna pana seara, cand se savarsea Liturghia Darurilor mai inainte sfintite. Pe langa rugaciune si milostenie, postul presupune si abtinerea de la anumite mancaruri. Desi multi spun ca astazi este foarte greu sa postesti, intrucat "noi mergem la munca si avem nevoie de o alimentatie sanatoasa si bogata", mancarea sanatoasa nu e in mod necesar pe baza de carne, oua si branza. "Omul va trai nu numai cu mancare ci si cu orice cuvant iesit din gura Domnului" Mai mult decat atat, oamenii de la tara spun ca Postul Pastelui este mai usor de tinut, pentru ca o data cu primavara apar urzicile, spanacul, stevia si alte plante si legume care pot asigura o alimentatie sanatoasa. In prima zi din Postul Mare pregatim cartofi fierti sau copti in staniol (pentru ca staniolul le pastreaza savoarea si gustul), plus o salata de varza murata si ceai sau compot. A doua zi, vom pregati o mancarica de cartofi cu zarzavat si ceapa, dar fara ulei, plus o salata de varza murata si compot si ceai. A treia zi, vom prepara o supa foarte simpla si fara ulei, eventual un cartof copt, dar nu mai mult. Mai punem si fructe si, ca un fel de desert, pregatim gris fiert cu zahar. Din a patra zi se va manca normal de post.   Claudia Untaru - Informatia Aradului

Relocarea unor fabrici transforma municipiul intr-un oras al mall-urilor si al hypermarket-urilor. Peste catava vreme, Aradul va fi impanzit cu mall-uri, supermarket-uri si hypermarket-uri. Pe langa cele care functioneaza deja, vor aparea si altele, care vor face din orasul nostru unul cu un comert de nivel european. Constructia multor asemenea magazine si centre comerciale nu se face insa fara scandal, fiindca ele iau locul unor imobile, private sau nu, care ajung sa fie demolate. Este cazul lui Kaufland si Plus, aflate in plina constructie pe fostul teren de fotbal ACU. Sau, deoarece in oras nu prea mai exista terenuri care s-ar preta la ridicarea unor spatii moderne de vanzare, lanturi comerciale ce tatoneaza piata locala, pentru deschiderea unor centre comerciale, recurg la urmatoarea solutie: cumpara spatii industriale - cladiri in care functionau fabrici aradene - pe care apoi le darama, construind pe terenul astfel gol. Mall la IMAR Aradenii au observat ca de cateva zile au fost bagate buldozerele in cateva cladiri ce tineau de IMAR. Multi s-au intrebat ce se intampla? Isi inceteaza activitatea fabrica aradeana de mobila? Raman oamenii pe drumuri? Directorul general al IMAR, Mario Frola, ne informeaza: "Actionarii au vandut o parte din terenul societatii, circa patru hectare, unei firme straine care va construi un mall. In cladirile care sunt acum demolate (foste sectii ale IMAR - n.r.) noi nu mai aveam activitate de doi ani. Fabrica nu se inchide, isi continua activitatea. Intr-un an insa ne vom muta intr-o alta locatie, exista un proiect pentru o fabrica noua, moderna, ce va fi construita in alta parte". In locul "Tricoului" O alta fabrica ce urmeaza sa fie rasa din temelii este Sabina&Co, fosta Tricoul Rosu. Societatea care a fost ani de zile un simbol al orasului, a fost nevoita sa isi vanda sediul la sfarsitul lui 2005, din cauza datoriilor mari acumulate in ultimii ani. Cumparatorul: o firma din Timisoara. Cu putinii oameni care au mai ramas, Sabina s-a mutat intr-o alta locatie. Imensele cladiri, in suprafata de peste 26.000 metri patrati, ramase goale de ceva vreme, asteapta sa fie demolate. Cum nimeni nu a depus la Agentia pentru Protectia Mediului observatii cu privire la proiectul de demolare a fostelor cladiri industriale, firma din Timisoara urmeaza sa primeasca de la APM Arad acordul de mediu, in baza caruia va solicita, Primariei, autorizatia de demolare. "Am inteles ca cladirile nu vor fi demolate prin implozie, ci pe rand, mecanic. Dupa ce terenul e curatat, firma trebuie sa obtina autorizatie de construire", spune directorul executiv al APM, Dana Danoiu. Ce va aparea in locul spatiilor industriale? Se spune ca un modern complex comercial. Gerlinde Knap - Adevarul

Cine vrea sa aiba parte de o nunta ca-n povesti, care se incadreaza si in cele mai noi tendinte din domeniu, trebuie neaparat sa treaca pe la Targul de nunti, care se desfasoara in holurile Teatrului Clasic "Ioan Slavici". Culoarea mov - una din preferate Targul de nunti si-a deschis portile pentru vizitatori sambata dimineata, la ora 10,00. Inca de la primele ore, in cladirea teatrului au intrat foarte multi tineri care vroiau sa-si faca o imagine despre cum trebuie sa fie o nunta si, mai ales, cat costa organizarea ei. Editia din acest an a targului – cea de a doua – prezinta o oferta foarte generoasa si, ceea ce este demn de subliniat – pentru toate buzunarele. Cu aceasta ocazie, mai multe firme specializate din Arad, dar si din alte orase ale tarii, si-au organizat standuri in care isi prezinta serviciile. Mesele festive, aranjate dupa ultima moda in materie, ocupa o mare parte a targului, atragand imediat atentia. Poate ca vi se va parea nefireasca expresia "ultima moda in domeniu", intrebandu-va ce moda poate fi in ceea ce priveste aranjarea unei mese festive? Dar, iata ca si aceasta moda exista. Una dintre reprezentantele unei firme specializate ne-a spus ca in acest an culoarea cea mai solicitata este movul. Nuantele de mov – de la cea mai pala, la cea mai puternica – sunt cele care imbraca acum mesele, fetele fiind lungi, pana la pamant. Si, bineinteles, un rol important in aranjarea meselor il au bucatile de materiale albe cu care sunt garnisite, acestea putand fi satin sau, pentru cei mai pretentiosi, organza. Daca anul trecut mesele festive prezentate la targ erau acoperite si in alte culori foarte puternice, in acest an, in afara de mov se mai folosesc nuantele calde de rosu, crem si auriu, albastrul, spre exemplu, disparand aproape cu desavarsire. Firmele de decoratiuni pentru evenimente speciale tin sa demonstreze acum ca decorarea unei mese este o adevarata arta. Astfel, la o nunta care se respecta, masa mirilor, dar si cele ale invitatilor, se impodobeste cu marturii dintre cele mai fanteziste. Marturiile sunt niste saculeti mici, umpluti cu bomboane, confectionati din tul sau din satin, legati cu un fir de matase si garnisiti cu o floare. De pe o masa de tinuta, nu trebuie sa lipseasca nici bucatile de sticla sau din plastic, ce imita pietrele pretioase si semipretioase, ele fiind aruncate intr-o aparenta dezordine. Foto, video si muzica Pana duminica, ultima zi a Targului de nunti – cei interesati pot gasi aici si o foarte bogata oferta in materie de filmari si fotografii. Firmele specializate isi prezinta serviciile in standuri speciale, iar albumele cu fotografii sunt o adevarata atractie pentru cei care vin sa vada targul. Se spune ca "nunta fara lautari nu se poate", astfel incat organizatorii targului au adus si numeroase oferte in materie de muzica, de la cea live, interpretata de orchestre si solisti profesionisti, pana la muzica inregistrata si difuzata cu ajutorul instalatiilor speciale de sonorizare. Iar cei care doresc ca pe ringul de dans sa aiba parte de un adevarat spectacol, pot inchiria inclusiv aparatura speciala pentru lumini si pentru fum. Rochiile de mireasa – atractia targului Un loc aparte al Targului de nunti il ocupa, dupa cum este firesc, cel dedicat rochiilor de mireasa. Firmele din Arad si din mai multe orase ale tarii prezinta cele mai noi modele create, iar rochiile sunt punctul principal de atractie. In acest an, majoritatea rochiilor sunt de culoare alba, din materiale ca satinul sau matasea, fiind folosita foarte putina dantela. Pe langa alb, o alta culoare folosita destul de des in crearea rochiilor de mireasa mai este si crem si nuantele delicate de bej. Iar cele care se vor a fi niste mirese mai excentrice, pot opta pentru colanti realizati din satin alb, purtati la o rochie scurta de mireasa, alba, cu fusta ampla, din tul, si cu un corsaj simplu, fara bretele. Dar ce nunta e aia, fara tortul miresei? Cum asa ceva nu se poate, la acest targ sunt prezentate si oferte dintre cele mai dulci, adica diferite feluri si modele de torturi. Modele, da, pentru ca si in aceasta materie exista deja o moda, care face referire in special la imaginea acestor produse de cofetarie, la culorile predominante si, bineinteles, la felul in care sunt ornate. Iar oferta de acum este atat de bogata, incat pofticiosii ar fi bine sa stea deoparte, pentru ca torturile pot fi doar vazute, nu si degustate! Si sa nu uitam: la acest targ ii asteapta pe cei interesati si o mare diversitate de bijuterii. Din aur, aur alb, placate cu aur, din argint, verighetele sunt in cele mai variate modele si pe toate gusturile. Pe langa verighete, aici mai puteti gasi si inele si toate accesoriile necesare unei mirese care se respecta. Sugestii pentru luna de miere Dar, ce urmeaza dupa o nunta? Luna de miere, bineinteles. Iar pentru ca cei care vin sa isi aleaga decoratiunile pentru sali, rochiile si torturile sa nu mai fie nevoiti sa caute in alte parti oferte pentru luna de miere, organizatorii targului au invitat si cateva agentii de turism. Oferta lor este, la randul ei, astfel realizata, incat sa fie accesibila unor categorii cat mai numeroase de tineri insuratei, cele mai multe voiaje de nunta propuse fiind in strainatate. Spre exemplu, o saptamana, cu toate serviciile incluse, in Grecia, ii poate costa pe cei mai modesti miri de la 200 de euro, la 400 de euro. In schimb, cei care isi permit mai mult, pot alege sapte zile si opt nopti de cazare in fascinantul Dubai, in cel mai luxos hotel din lume, pentru un astfel de voiaj de nunta trebuind a scoate din buzunar intre 7.000 si 8.000 de euro. * * * Asadar, cine vrea sa auda in acest an urarea "Casa de piatra!", ar fi bine sa viziteze Targul de nunti, prezentat in holurile teatrului aradean. Iar daca vreti sa vedeti un numar mare de rochii de mireasa, atunci nu trebuia saratati parada rochiilor de mireasa, care a avut loc duminica, de la ora 13,00, in foaierul de la etajul II al teatrului. Mihaela Cerna - Observator

Considera Ion Micurescu, fiu al comunei Bata Valea Muresului se bucura de un farmec deosebit si parca cu cat distanta de zona urbana este mai mare cu atat frumusetea locurilor este mai pregnanta… Oameni simpli, majoritatea lor saraci, cu case lipite cu pamant, in cazul carora lipsurile ii determina sa renunte la ceea ce au ei mai drag… munca la camp si animalele. Despre aceste aspecte de care se loveste taranul din Bata odata cu integrarea in UE si despre posibilitatea de relansare a zonei am stat de vorba cu un fiu al satului, mai cu seama cu „Bade Ion”  - adica Ioan Micurescu, devenit si consilier judetean. - Pentru ca vorbim despre Bata, satul pe care il elogiati in toate discutiile, permiteti-mi sa va numesc si eu Bade Ion… Vorbiti-ne despre ce a fost si ceea ce este satul Bata, vazut prin ochii unui fiu al satului… - Bata este pentru mine cel mai minunat loc de pe pamant si pe cat imi sta in putinta, incerc sa transmit si celorlalti starea mea. E adevarat ca ma incearca un sentiment mai deosebit pentru ca e locul in care m-am nascut, in care am crescut si in care traiesc, insa pe de alta parte, chiar se poate observa ca aceste meleaguri au ceva aparte. Vorbind despre ceea ce este Bata, trebuie spus cu durere ca avem de-a face cu o populatie imbatranita... Pana la venirea bistritenilor in zona existau multe case goale. Abia dupa venirea lor s-a reusit deschiderea unei scoli cu opt clase… In rest, toata lumea, indiferent de conditie sociala, de statut, se ocupa cu cresterea animalelor si cu agricultura. Sau poate ar fi mai bine sa spun ca se ocupau pentru ca parca cu fiecare an ce trece e tot mai greu sa se ocupe de astfel de activitati. Şi dascalu si preotu... isi intregesc veniturile din agricultura. - Venind vorba de greutati, nu pot sa nu ma gandesc la Uniunea Europeana si la noile norme impuse odata cu aderarea. - Asa este. Acum trebuie sa ne acomodam cu normele Uniunii Europene. Aici a fost un mare bazin de crestere a animalelor. Inainte de colectivizare, venea italianul si cumpara vaca Himental din targ de la Bata. Acum, bietii oameni daca mai pot sa isi tina animale macar pentru ei, sunt fericiti. Vorbind despre colectivizare, nu pot sa nu spun ca si ea a fost o greseala. Eu sunt in general impotriva ei, dar mai ales in aceasta zona nu avea nici un rost. Dupa revolutie aveam speranta ca va fi bine la Bata. Orasenii au venit aici sa lucreze pamantul si ma gandeam ca satul va inflori.  Pana in 95 se castiga in agricultura. Ierbicidele erau la preturi mai bune, nu erau bine stabilite ias-urile, recolta se valorifica prin animalele comercializate, Comtim-ul reprezenta o piata buna de desfacere a carnii. Insa dupa aceea a fost si este din ce in ce mai rau. - Terenul este productiv in zona? - Este productiv insa avem si o zona, numita Lacoviste care este mai tot timpul afectata de apa, cunoscute fiind desele iesiri ale Muresului in zona noastra. Cum se umfla Muresul, cum inunda intreaga zona si gata e cu cultura din acea perioada… Ar trebui dragat insa nu s-a mai facut asa ceva de pe vremea  Mariei Tereza. Daca nu stim noi romanii sa facem asta, ar fi americanii, ungurii care ar fi interesati de un asemenea proiect. In privinta unei regularizari nu putem vorbi intrucat daca s-ar regulariza aici ar inunda Aradul. Şi nici asta nu este normal. Asa ca, la viitura,  el este gatuit la Batuta si se revarsa pe 10000 de hectare..  E firesc ca nu putem sa salvam zona asta in defavoarea Aradului insa nici nu ii putem sacrifica pe acesti oameni la infinit. In functie de perioada inundatiilor, sunt ani in care este compromisa toata cultura de pe perioada anului. - Cum vedeti recolta din acest an, in conditiile in care mai ca vara a ajuns sa fie  aproape ca iarna?  - Toate gradinile sunt la primul strat freatic… asa ca si in perioada normala sunt probleme cu apa din fantani. Dar daca e si seceta. Daca timpul va fi tot asa si vom avea de a face cu seceta, va trebui dusa apa din Mures pentru adapatul animalelor, pentru irigatul in gradina… Doamne fereste-ne si de asa ceva… La noi este o vorba…cand il intrebi pe unu ce valoare are un anumit lucru, el iti raspunde ca e asa de scump ca o ploaie de mai. Adica si ploaia e foarte importanta, insa in anumite perioade cand culturile au nevoie de apa. Odata am fost in Olanda si afara ploua si am vazut un om udand gradina. Iar prof. Munteanu cu care eram in acea vizita l-a intrebat pe olandez de ce mai uda in gradina daca afara ploua. Şi acela a raspuns ca ploua, dar nu ploua destul… - Revenind la UE si la normele impuse, ce spun satenii, cum vad ei aceste schimbari. Accepta situatia? - Cu greu. Pensiile sunt cum sunt... de exemplu, mama mea are un venit de 80 de lei… Nici macar pentru medicamente nu ii ajunge suma asta. Ea ne are pe noi, insa din pacate, sunt oameni care chiar sunt nevoiti sa se descurce din pensia asta. Pana acum se gospodareau cum stiau.. Cresteau unul sau doi porci pentru ei ca sa le asigure mancarea pentru un an iar pe ceilalti porci  ii vindeau. Acum, nici macar asta nu mai pot sa faca. Pe de o parte, pretul este o bataie de joc… 25.000 de lei kilogramul de porc, iar pe de alta parte normele UE nu iti mai dau voie sa vinzi porc decat in localitate. - Credeti ca taranul din Bata va renunta la taiatul porcului? - Sincer sa fiu nu cred. Pentru noi taiatul porcului este o sarbatoare. Ţin minte ca parintii mei nu taiau porcii pana cand nu ajungeam eu cu sora mea acasa. Era un moment deosebit de care ne bucuram impreuna. Şi asa se intampla si in celelalte familii. Deci nu cred ca se va renunta prea curand la aceasta traditie.  - Apropo de traditie, de ce credeti ca noi ca romani, nu avem ceva al nostru, o marca reprezentativa? - Avem multe lucruri care ar putea sa devina un brand national, incepand de la branza, la carnati sau mai stiu eu ce. In primul rand insa e nevoie de o politica bancara prin care omul sa fie sprijinit sa inceapa o afacere. Mai departe trebuie o  politica fiscala prin care sa nu i se ia capul micului afacerist pentru ca astfel sa mai aiba un timp de respiro, in care sa se puna pe picioare. - Care credeti ca este sansa oamenilor de la tara se devina o forta sa se poata relansa din punct de vedere economic? - Pentru a fi o forta si pentru a atrage fonduri e nevoie de unitate. Atata timp cat avem de-a face cu mentalitatea asta a romanului care vrea sa fie numai el… nu va merge bine. Nu vedeti ca doi frati nu vor sa isi faca o casa duplex, dar atunci doi straini?! Asa ar trebui sa se intample si cu administratiile locale… daca s-ar uni ar putea atrage mult mai multi bani la buget. Zona ar putea fi relansata. Am adus aici multi oameni, romani si straini are sunt satui de trei farfurii puse una peste alta… de modernism. Mai vor si  mancaruri traditionale.. Sa ii vedeti cum le place sa mearga desculti prin iarba, cum au pescuit in lac, au dormit in fan… Asta este adevarata viata de la tara. Daca taranul roman nu va fi ajutat, vom ajunge sa avem copii rahitici care in loc de lapte vor bea pepsi, care vor manca doar supa concentrat… Nu vedeti,  toate bolile s-au abatut asupra noastrai anemia infectioasa, vaca nebuna, gripa aviara... numai oaia a ramas neatinsa. - Va multumim! Madiana Mican - Informatia Aradului

Camelia Lazdrescu este - mai mult ca sigur, cazul cel mai grav din judet - in sensul ca viata acestei femei se apropie vertiginos de final. Un final tragic dupa 51 de operatii...  Ziarul "Observator" a mai publicat un articol la sfarsitul lui noiembrie despre acest caz de o gravitate extrema, dar, daca toti aradenii s-ar fi mobilizat, astazi, Camelia ar fi fost deja operata... O viata se stinge langa noi: Camelia din Siria. Are 38 de ani dar nu pare mai mult de 25. Este un fel de fata fara varsta pentru care viata s-a oprit in plina imbobocire, la doar 16 ani. "Fetele de varsta mea mergeau la intalniri, erau indragostite, pline de viata. Eu am primit prima si cea mai grea lovitura din partea destinului!". E greu sa accepti ca la 16 ani viata ta a intrat definitiv pe ultima panta, ca tineretea care se scurge e inutila si dureroasa, ca soarele, viata, dragostea, viitorul te-au taiat de la portia de fericire.  Camelia nu a avut parte de o copilarie linistita.  "Am muncit de la 6 ani la camp, tata nu m-a putut suferi pentru ca si-a dorit baiat, astfel incat, daca voiam sa mananc, trebuia sa si lucrez... Veneam de la scoala imi lasam geanta si o porneam la camp... Asa am racit la rinichi, iar boala a izbucnit la 16 ani. De atunci bat spitalele, de 22 de ani!" - timp in care s-a ales cu... 51 de operatii! Carne de bisturiu In mod cu totul meritat, cazul acestei femei ar fi trebuit mediatizat in toata tara - poate atunci si-ar fi rezolvat mult mai repede si cu mai putine chinuri problemele grave de sanatate.  Sta pe patul spitalului si ne priveste senin.  "Mereu am fost in mana Domnului. Daca mi-e scris sa fiu ajutata, voi trai, daca nu, eu nu pot decat sa ma supun vointei divine. Au trecut multi ani de chin, am 51 de operatii pe corp, nu mai am loc de taieri si totusi trebuie sa fiu operata acum, de maxima urgenta, la Bucuresti, pentru ca unicul rinichi e plin de pietre..." Din cauza situatiei precare de acasa, Camelia a racit de mai multe ori la rinichi, boala debutand violent la 16 ani.  O sacosa plina de acte medicale, internari, analize, externari! - insumeaza tineretea pierduta sub bisturiu.  Precizam doar cateva dintre diagnostice : neovezica ileala (cancer de vezica) cu cistita interstitiala recidivata.  Rinich unic chirurgical drept. Ureterostetomie dr; operatie de amigdale, apendicita, hernii, etc.  Sufera de diabet zaharat, ulcer gastro-duodenal, iar vezica scoasa a fost inlocuita cu o bucata de intestin pe care nu-l poate inca folosi.  Ca sa poata urina, Camelia poarta cu ea un tub si o punga pe care trebuie sa le schimbe lunar. (1,5 milioane lei).  "Acest tub mi-a produs enorm de mult rau. Nu trebuia sa mi se puna, multi medici mi-au spus asta, dar iata ca merg pe 8 ani de cand il tot duc cu mine! Nu-l mai pot suporta, din cauza lui fac mereu stari septice, sunt aproape de septicemie tot timpul!". Femeia a facut doi ani de cursuri de Cruce Rosie, tocmai pentru a se putea ajuta singura, in conditiile in care mama a facut trei preinfarcte, iar fratele este cu handicap grav...  "As fi vrut sa fiu inginer viticol, mi-a placut mult cartea, dar n-am avut parte de ea, din cauza spitalelor..." APEL in Pasti Camelia trebuie sa se opereze de urgenta la Bucuresti pentru a scapa de pietrele unicului rinichi, altfel il va pierde si pe acesta si va ajunge la dializa!  Traieste dintr-o pensie de boala, impreuna cu mama si fratele bolnav!  Costul operajiei este de 1000 de euro!  Este greu de crezut ca aceasta suma nu se poate strange in Arad!  Este si mai greu de crezut ca un suflet este lasat sa se stinga datorita indiferentei noastre!  Este imposibil de crezut ca acest caz nu impresioneaza si nu misca impietrirea inimii noastre!  Camelia s-a pregatit de Moarte, si-a cumparat toate cele necesare in afara sicriului ("nu vreau s-o impovarez pe mama, atunci cand voi muri!")  Noi trebuie, insa, sa o pregatiin pentru Viata!  Este raspunsul nostru de omenic in acest inceput de sfant post al Pastilor. Raiffeisen Bank: IBAN RO 96RZBR - 00000.6000.7204989 RON RO 72RZBR - 00000.6000. 7493802 EUR RO 28RZBR - 00000. 6000. 7493818 USD pe numele de Lazarescu Camelia Mariana. Felicia R.Gheorghe - Observator