In urma cu trei-patru ani, Piata "Soarelui" din cartierul Micalaca era principalul punct de atractie al aradenilor care doreau sa isi achizitioneze haine de calitate la preturi cat de cat rezonabile. Succesul "afacerii" a devenit insa intre timp un subiect de disputa intre pietari, reprezentati de catre un sindicat, proprietarul pietei (Arterm) si primarie. Rezultatul acelor scandaluri a fost indepartarea injusta a aradenilor si, in consecinta, fortarea comerciantilor ramasi fara clientela sa isi caute alte locuri pentru a-si desface marfa. Parcarea este plina, dar neingrijita Accesul cel mai cunoscut inspre piata este cel de pe strada Pasunei, de unde se poate intra cu masina in parcare.  Privelistea acolo nu este una incantatoare, panourile solare lasate in paragina imbinandu-se cu aglomeratia din parcare sau cu cea de la langoserie. Zona mai este populata si de un restaurant, iar catre cladirea Postei de cartier se pot vedea mesele pietei agroalimentare.  Insa, interesul nostru este legat strict de piata de haine, asa ca intram in hala. Aglomeratie sau iluzie? Dificultatea gasirii unui loc de parcare sau multimea de potentiali cumparatori care se plimba pe primele randuri ale pietei dau impresia ca Piata Soarelui este in continuare un loc extrem de popular printre aradeni.  Aglomeratia se sfarseste brusc insa pe masura ce se inainteaza spre randurile din spate, doua dintre ele fiind total parasite de comercianti.  Astfel, aradeanul obisnuit cu oferta bogata de pe vremuri si cu "prospectarea pietei" de pe toate randurile, ramane dezamagit de faptul ca trebuie sa se limiteze la cinci-sase randuri.  Indiferent de ofertele comerciantilor ramasi, jumatatea goala a pietei lasa o impresie usor dezolanta ce ii face pe multi aradeni sa creada ca in Piata Soarelui gasesc "mai nimic". Zvonuri si imagine proasta Cei mai afectati de situatia pietei sunt comerciantii, multi dintre ei avand ca unica sursa de venit activitatea desfasurata acolo.  Cuvantul ce ar descrie cel mai bine atmosfera din Piata Soarelui ar fi "nesiguranta".  In primul rand, situatia juridica a pietei nu este sigura, oamenii cu care am stat de vorba necunoscand prea multe detalii.  Din moment ce oamenii nu stiu sigur ce se va intampla, este normal sa apara tot felul de zvonuri privind desfiintarea pietei si alungarea comerciantilor. Dupa cum ne spunea Rodica Popescu, proprietarea unei tarabe, ar exista un proces pe rol care va clarifica situatia juridica a pietei.  In orice caz, incertitudinea planeaza asupra locului, inidiferent de sentinta oamenii manifestanu-si ingrijorarea fata de viitorul lor.  Principala lor doleanta este ca piata sa mai existe si astfel sa isi poata continua micile afaceri, nu prea infloritoare, dar care le asigura un venit decent. Odata piata desfiintata, multi dintre comercianti si-ar pierde locurile de munca pentru ca nu auzit nimic despre o eventuala relocare a pietei, iar la Obor locurile sunt mai toate ocupate.  De achizitionarea unor spatii in viitoarele malluri sau pe centru nici nu poate fi vorba, datorita chiriilor exorbitante. Referitor la imaginea pietei in oras, R.G. este de parere ca "din zece aradeni, opt spun ca nu mai exista piata Soarelui in Micalaca" , iar cei care inca mai stiu de existenta ei, cred ca este "cea mai scumpa piata".   Din pacate, imaginea aceasta este reala, ea fiind de fapt o nedreptate, preturile de acolo fiind cel putin la fel de accesibile ca si in alte locuri, in timp ce conditiile de comercializare sunt mult mai bune.  Cert este ca batalia juridica asupra pietei a afectat foarte mult Piata Soarelui, cei mai vaduviti fiind pana la urma tot aradenii de rand care sunt pe cale sa piarda un loc foarte decent de unde si-ar putea achizitiona haine de calitate. Raportul calitate/pret Trecand peste probleme grave ale pietarilor, ne indreptam atentia inspre marfa pe care o pun la dispozitia aradenilor.  Din start, comerciantii ne-au spus ca au marfa pentru toate gusturile si buzunarele.  Desigur, marfa mai scumpa este mai calitativa, insa tot conform pietarilor, nu ar fi mari diferente intre hainele din magazine si cele comercializate acolo. Bluzele de tot felul pot porni de la 20 de lei, pana la 100 de lei, pe cand preturile tricourilor variaza intre 20 si 45 de lei noi.  O pereche de blugi se vinde incepand cu 80-100 de lei, depinzand de firma producatoare.  In ciuda dificultatilor pietarii spun ca au vanzari acceptabile, insa "nu mai este ca pe vremuri", din cauza scaderii puterii de cumparare aradenilor.  Cu toate acestea, putem observa ca magazinele sunt destul de pline, de  unde putem trage concluzia ca problema Pietei Soarelui este in principal una de imagine. Mai are Piata Soarelui un viitor? Depinde de foarte multe persoane. Va fi procesul, vom vedea cine vor fi proprietarii si ce vor dori sa faca din piata.  Pe viitor insa, va trebui sa se tina cont atat de soarta pietarilor, cat si de buzunarele aradenilor, iar noi speram ca cei care vor hotari soarta pietei sa fie constienti de aceste lucruri. Lucian Cozma - Observator

Muncitorii care executa lucrarile finantate atat de BERD cat si de Banca Mondiala nu isi vor intrerupe lucrarile chiar daca a venit frigul si ploile.  Se lucreaza in continuare la infrastructura din cartierele Subcetate, Gai si Gradiste cat si in zona UTA- Podgoria.  Conform celor declarate de catre Razvan Popa, director tehnic din cadrul Primariei Arad, conditiile meteo nu pun in dificultate lucrarile.  Doar cateva operatiuni sunt pretentioase, cum ar fi turnarea mixturii asfaltice.  "Se executa putin mai incet pe unele portiuni din cauza noroiului, insa muncitorii continua sa lucreze pentru a termina la termenele propuse. Lucrarile vor fi intrerupte doar pe perioada inghetului, pana atunci  modernizam in functie de vreme", afirma Razvan Popa.  Pentru ca lucrarile in zona Catedralei sunt in grafic este posibil sa fie terminate pana la vizita Patriarhului, de la sfarsitul lunii noimebrie.  Lucrarile din zona Caius Iacob au fost intrerupte la solicitarea Companiei de Apa care executa reparatii.  Amintim ca in Catierul Subcetate se lucreaza cu utilaje si muncitori din Ungaria. C. U. - Glasul aradului

Zeci de locuri de munca in domeniul imobiliar au fost scoase luni pe piata, insa, in ciuda castigurilor frumoase anuntate - intre 500 si 3.500 de euro -, candidatii nu s-au inghesuit. Primul targ de joburi in in imobiliare, organizat la Hotel Novotel din Capitala, de compania imobiliara Century 21 (care include peste 8.800 de agentii, cu peste 145.000 de brokeri si agenti imobiliari, ce activeaza in 60 de tari), a avut foarte putini vizitatori, pe fondul zvonurilor despre caderea pietei imobiliare si a inchiderii mai multor agentii. Cei care au venit, totusi, au avut la dispozitie joburi pentru care nu se cere deloc experienta (agent imobiliar), sau intre doi si patru ani vechime (consilier imobiliar) ori peste cinci ani de lucru in management si imobiliare (manager de agentie).  Locurile de munca scoase la concurs au fost pentru Bucuresti, Arad, Brasov, Constanta, Cluj, Craiova, Focsani, Galati, Iasi, Ploiesti, Sibiu si Timisoara. Mirabela Anghel - Evenimentul Zilei

Aradul a depus cele mai multe proiecte pentru infiintarea si modernizarea spatiilor verzi. Suntem primii la proiecte pe spatii verzi. Primariile din tara au depus la Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile (MMDD) peste 360 de proiecte pentru infiintarea si modernizarea spatiilor verzi, iar Aradul a luat fata tuturor la acest capitol.  Cele mai multe proiecte pentru spatii verzi au provenit, potrivit ministerului, din judetele Arad, Iasi, Mures, Bihor si Giurgiu. Judetul Arad a venit la minister cu 26 de proiecte pe acest program, fiind urmat indeaproape de judetele Mures si Iasi (25 de proiecte).  Bihorul cu 22 de proiecte si Giurgiul cu 21 de proiecte ocupa locurile patru si cinci in acest clasament.  "Este cel mai mare numar de proiecte depuse in cadrul programului, de la demararea acestuia, in 2007", a precizat Lucia Ana Varga, secretar de stat in cadrul MMDD. Materiale ecologice Ministerul Mediului va acorda finantari pentru proiectele din localitatile cu putine spatii verzi si cu multi locuitori, care au propus o suprafata mare de plantare. Prioritate vor avea, totodata, proiectele prin care se creeaza noi spatii verzi, in care se vor planta un numar mare de copaci din flora autohtona si se vor utiliza materiale ecologice.  Pana in luna august 2008, in cadrul acestui program, au beneficiat de finantari nerambursabile din Fondul de mediu 199 de proiecte, in valoare totala de 120 milioane lei.  Nu ramane de vazut decat cate proiecte din Arad vor primi finantarea ceruta. In asteptarea banilor Programul prin care Aradul incearca acum sa obtina mare parte din fondurile de imbunatatire a calitatii mediului a fost initiat in 2007 si se va desfasura pe o perioada de 10 ani.  Suma alocata initial pentru 2008 a fost suplimentata cu 86 milioane lei, valoarea totala urcand la 146 milioane lei, banii provenind din Fondul de mediu. Adriana Barbu - Jurnal aradean

Toamna inseamna pentru oamenii strazii din Arad, inceputul chinului.  Temperaturile scazute din aceasta perioada au adus spaima in cei pe care ii vedem zi de zi cersind pe la colturi pentru o bucata de paine.  Sunt oameni loviti de soarta care dintr-un motiv sau altul au pierdut casa in care locuiau si sunt ani buni de zile de cand au uitat ce inseamna sa mai doarma in pat si sa faca o baie relaxanta.  Cel mai trist este ca in aceasta situatie sunt si foarte multi minori, pe care iarna ii va prinde dormind pe tevi.  Vremea urata de ieri ne-a inspirat sa plecam in cautarea lor, chiar daca afara ploua cu galeata.   Pe majoritatea i-am gasit adapostiti printre cartoane; cu ochii tristi si zgribuliti de frig ne-au povestit in cateva cuvinte viata lor. Am plecat in cautarea lor imediat dupa ora 12.00.  Ploaia se mai oprise putin si am sperat ca ii vom gasi pe la colturi, cersind ca de obicei.   Nu a fost sa fie asa. Frigul a venit pe nepregatite.  Hainele putine de vara care le au nu tin in aceste zile de toamna, de cald.  Asa ca singura solutie a lor a fost sa se retraga in adaposturile pe care si le-au construit singuri.  Cei mai multi si-au pus inca de pe acum nailoane si cartoane peste tevile de caldura sa aiba la iarna un loc ocupat.  Prima oprire pe care am facut-o a fost  Statia CFR Arad.  Afara incepea sa ploua din ce in ce mai tare.  La o prima privire nu am zarit decat trecatorii care mergeau grabiti prin zona respectiva si cativa calatori, care asteptau trenul. In rest nimic.  Cerul incepea sa se intunce din ce in ce mai tare, iar vantul s-a facut si el simtit. Am cautat prin toata gara si nu am gasit nimic.  Ne-am indreptat catre un impiegat de miscare care ne-a spus ca sunt la adaposturile din jurul Statiei CFR. Ne-am deplasat in locurile indicate.  Intr-adevar toti erau cuibariti acolo. De obicei sunt foarte primitori, dar de aceasta data o parte dintre ei s-au aratat foarte respingatori.  Chiar s-au ascuns ca sa nu le fac poze, crezand ca le fac ceva rau.  "Nu am facut nimic. De ce ne pozati? Nu am furat", au strigat cu disperare in glas.  Dupa ce le-am spus de ce ma aflam acolo au inceput sa povesteasca.  Si cerul plangea de mila lor, deoarece in acel moment a inceput sa ploua cu galeata.  Au dormit toata noaptea in frig, iar de dimineata au cautat  haine prin tomberoane.  "A venit prea repede frigul.  In afara de cateva tricouri si o pereche de pantaloni, nu am nimic. Am plecat de acasa de la 14 ani din cauza batailor luate de la tatal meu vitreg. Si el si mama au inceput sa bea mult. Nu am mai suportat. Nu imi dadeau nici sa mananc. Asa ca am ales sa stau pe strazi. Va spun sincer nu imi este rusine. Traiesc din mila oamenilor.  Iarna trecuta am stat sub un vagon de tren. Acum nu mai pot, ca nu ma mai lasa", afirma Amalia.  Chipul neingrijit si murdar, ascundea doi ochii mari negri si un zambet fortat pe care incerca sa il schiteze in timp ce vorbea cu mine.  Cand am plecat, m-a condus cu privirea pana am trecut liniile ferate parca pentru a se asigura ca am plecat. Vrea sa munceasca De la distanta am putut zari un barbat care se spala pe maini  cu apa dintr-un bidon de plastic.  M-am apropiat si l-am intrebat daca locuieste in acea baraca de tabla.  A vorbit frumos cu mine si mi-a marturisit ca aici de fapt stau nepotii lui. O parte din familie fiind plecata in strainatate.  "Acum cateva zile m-am eliberat din inchisoare. Nu aveam unde sa ma duc si am venit aici. Nu stau mult. O sa plec si eu la familia mea. In Romania nu am ce face", afirma Augustin I. Barbatul s-a eliberat dupa 10 ani de detentie.  Nu mi-a spus de ce a fost inchis, insa din vorbele si comportamentul lui a reiesit ca nu vrea sa locuiasca pe strazi si ca vrea sa mearga la lucru pentru a-si cumpara o casa.  Este mandru ca in acesti ani petrecuti dupa gratii a facut scoala.  Vrea sa plece pentru ca societatea in care traim nu ii ofera prea multe.  In timp ce vorbeam cu Augustin a iesit din baraca un barbat si o femeie care ne-au intrebat ce dorim de la ei.  Nici acestia nu au vrut sa fie fotografiati. Locuiesc in baraca, sapte persoane.  Nu au conditii, insa si-au improvizat o soba si-au adunat lemne si cateve paturi aruncate de altii.  Conditiile in care traiesc sunt inumane insa nu se plang, ba mai mult, barbatul declara ca va lucra toata iarna pentru a oferi familiei cele necesare.  "Lucrez in constructii. Azi nu am fost la lucru. Ploua si nu putem face nimic" spune barbatul.  Nu au lux, nu au haine si nici conturi in banca insa au inima. Spunem acest lucru deoarece inainte sa plec mi-au spus: "Sa stiti ca noi primim aici in fiecare seara pe cate cineva. In gara sunt multi oameni fara adapost. Daca ii vedem ca ingheata de frig ii chemam sa se incalzeasca. Le oferim si noi ce putem".  Cuvinte pe care nu le auzi in fiecare zi. Loviti de soarta intind o mana celor ca ei.  Nu se mai asteapta ca cineva sa ii ajute, asa ca se ajuta intre ei. Acum oamenilor strazii inca le este bine. Nu este chiar asa de frig, dar ce se vor face cand va da inghetul? Cum se vor incalzi ei?  Dupa cum stim din anii anteriori in fiecare iarna "boschetarii", cum sunt numiti, sfarsesc inghetati.  Se pare ca nimanui nu ii pasa deoarece la atatia ani dupa Revolutie nu s-a gasit o solutie pentru cei care an de an pierd lupta cu viata.   Cati vor mai pieri si in aceasta iarna doar Dumnezeu stie.  Daca nu autoritatile, macar oamenii cu suflet sa ii salveze, ducandu-le haine groase si ceva de mancare.  Ei nu sunt greu de gasit. Sunt peste tot, doar ca nu avem ochi sa ii vedem si urechi sa le ascultam suferinta. Claudia Untaru - Glasul aradului