Gemenele Ana si Maria Jula au cantat in fata reprezentantelor diplomatice din Ungaria.  Gemenele Ana si Maria Jula au reprezentat Romania (alaturi de Ansamblul Folcloric din Oradea) la un "spectacol si vin d'honeur" organizat, zilele trecute, la Budapesta, de catre Ambasadorul Romaniei in Ungaria, Ireny Comaroschi. Evenimentul a avut loc la Institutul Cultural Italian din Budapesta, la el fiind invitati sa participe ambasadori ai tuturor tarilor in Republica Ungara, precum si personalitati culturale din statele membre ale Uniunii Europene. Gemenele Jula au sustinut un recital in cadrul caruia au cantat piese in sapte limbi (maghiara, italiana, slovena, spaniola, engleza, germana si romana). Publicul a fost incantat de pretsatia artistica a romancelor, la finalul spectacolului felicitandu-le si solicitandu-le autografe. "Atat pentru noi, cat si pentru fete, participarea la acest spectacol a fost o experienta unica. A fost o oportunitate sa fie cunoscute de oameni de cultura din intreaga Europa, iar CD-urile pe care le-au daruit si le-au vandut acolo inseamna sansa ca muzica lor sa fie ascultata in atat de multe tari..." -Elena Jula, mama gemenelor. Ana si Maria Jula au 12 ani si sunt eleve in clasa a VI-a la Liceul de Arta "Sabin Dragoi" din Arad. Studiaza pianul, fac canto si teatru. S-au lansat in muzica de cand aveau sapte ani. Abordeaza diverse genuri muzicale, versurile cantecelor lor avand teme precum natura, oamenii, zilele de sarbatoare, timpul etc. "Cheia timpului", al treilea CD La patru ani de la lansarea ultimului lor CD, Ana si Maria Jula au decis ca este timpul sa iasa in fata publicului cu un nou album.  Cel de-al treilea CD al gemenelor Jula se numeste "Cheia timpului", iar lansarea oficiala a acestuia a avut loc tocmai la spectacolul de la Budapesta.  Fanii aradeni ai fetelor isi pot procura CD-ul de la ghereta din curtea Scolii Generale 5 din Arad. Adriana Barbu - Adevarul

Inainte de primul razboi mondial Cartierul Aradul Nou era ocupat in proportie foarte mare de nemtii veniti din partea Bavariei, existand atunci in zona circa 7.000 de svabi banateni.  Mari gospodari si omenosi svabii, mai de voie mai de nevoie, si-au refacut viata pe aceste meleaguri.  Cei mai multi, aflati la o varsta respectabila, spun ca nu le-a fost usor, dar au invatat sa traiasca si aici. Al Doilea Razboi Mondial a insemnat pentru aceasta comunitate numeroasa un alt declin.  Au mai ramas aproximativ 4.000 de oameni cu speranta ca lucrurile vor lua o intorsatura favorabila pentru situatia lor. "Se pleca foarte greu, iar nemtii intampinau numeroase dificultati si abia dupa asteptari foarte lungi reuseau totusi sa paraseasca tara", ne-a declarat Ana Maria Göckel, presedinte onorific al Forumului Democratic German. Dupa revolutie majoritatea svabilor nemti a inceput sa emigreze in Germania impreuna cu familiile lor.  De atunci si pana in prezent o mare parte dintre ei au reusit sa plece dincolo si sa se stabileasca in tara lor natala, iar in cartier au ramas aproximativ 350 nemti   , majoritatea batrani care s-au prea legat sufleteste de locurile acestea.  Nu mai vor sa plece. Pentru ei, locurile lor natale sunt doar o amintire vaga, de cele mai multe ori prea dureroasa. Ordine, disciplina si o curatenie care te lasa fara cuvinte Acestea sunt cateva din calitatile care ii caracterizeaza pe localnicii nemti din Cartierul Aradul Nou.  Casele mari si lungi, ingrijite, curtea plina de flori, iar gradina mereu bine intretinuta, un motiv de "fala" mai ales ca legumicultura reprezenta ocupatia de baza a nemtoaicelor.  Multi dintre cei care s-au stabilit aici aveau averi si erau cunoscuti pentru cinstea lor.  Erau oameni muncitori si nu risipeau nici un banut. "Locuiesc in Aradul Nou inca de cand m-am nascut. Nu am vrut nici o clipa sa plec dincolo, fiindca aici m-am stabilit si aici este cu adevarat viata mea. In 1973 mi-am cumparat o casa veche, pe care impreuna cu sotia ne-am aranjat-o asa cum ne-a placut noua. Copiii sunt stabiliti in Germania, iar sotia mai merge in vizita. Eu  nu pot pleca pentru ca nu am pe cine sa imi bazez gospodaria si nici nu imi place sa calatoresc", ne-a spus Mihai Hermann, de 74 de ani, neamt din Aradul Nou. Sarbatorile sunt prilej de intalnire a enoriasilor nemti. Traditiile si sarbatorile religioase au fost preluate astazi si de tinerii nemti din zona, astfel porturile de odinioara a svabilor nu au devenit istorie.  Portul colorat este imbracat cu mandrie de orice tanar. Au invatat sa nu isi uite traditia. Sarbatoarea cea mai populara a svabilor banateni era Kirchweich-ul, in prima duminica a lunii septembrie.  Tineri imbracati in port popular merg in alai vesel la biserica, iar apoi prin comuna la degustare de vin.  Dupa-masa are loc licitarea pomului, ornat cu diferite panglici colorate.  Si astazi sarbatoarea este pastrata cu ajutorul forumului germanilor si al asociatiei Banat-Ja.  Biserica Catolica reprezinta un loc de rugaciune dar si un loc de intalnire a svabilor si nu numai.  Preotul, Carol Mattes Dirschl,  este aproape de comunitate, incercand sa-i ajute mereu pe cei care au nevoie, dar mai ales sa ii mentina uniti pe nemtii care au mai ramas in Cartierul Aradul Nou. O personalitate cu istorie in Aradul Nou "Nu aceia sunt oameni valorosi, despre care se vorbeste mult, ci cei care isi fac datoria data de Dumnezeu in liniste, in anonimat", spune Anton Peter Petri, autorul cartii "Neu Arad". Un astfel de om a fost si Franz Friedrich, una dintre cele mai marcante personalitati din Aradul Nou. El a renuntat la avere, familie si tot ce inseamna altceva in afara de religie si Dumnezeu.  Mai mult decat atat, in noiembrie 1910, a renuntat chiar si la tara lui, plecand in China pentru a vesti Cuvantul Domnului.  In drumul lui a ajuns si la Papa Pius al X-lea care i-a dat binecuvantarea pentru a porni sa-si urmeze drumul. Odata inceput Razboiul Civil in China, anii '30 au adus multe giji pentru populatia din Aradul Nou care, speriata, s-a strans la biserica zi de zi pentru a se ruga pentru viata lui. Dupa o viata dedicata lui Dumnezeu nimeni nu stie cum s-a stins din viata, ultima inregistrare a numelui sau fiind consemnata in 1946, la un spital din Peking unde a fost internat. Din pacate moartea lui Franz Friedrich nu a fost consemnata in nici un document istoric. Vechime impresionanta Casa parohiala din Aradul Nou reprezinta un punct de atractie maxima pentru turisti fiind cea mai veche casa din municipiul Arad. Casa este construita in anul 1821, la inceput fiind administrata de calugarii franciscani. Astazi, un monument istoric de valoare, casa este in patrimoniul Bisericii Catolice din Aradul Nou. Anca Barbura - Glasul Aradului

Agentia pentru Protectia Mediului Arad avertizeaza proprietarii de terenuri ca incendierea in scopul igienizarii de primavara este interzisa, daca nu se respecta conditiile legale.   "Miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa nu pot fi arse fara acceptul autoritatii de mediu si fara informarea, in prealabil, a serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta. Mai mult, arderea miristilor si a resturilor vegetale este strict interzisa daca nu se impune ca o masura de carantina fitosanitara, pentru prevenirea raspandirii unor boli sau daunatori specifici", precizeaza ing. Dana Danoiu, director executiv APM Arad. In cazul in care prevederile legale nu sunt respectate de fermieri, acestia risca amenzi de la 3000 lei la 6000 lei - in cazul persoanelor fizice, iar pesoanele juridice de la 25000 lei la 50000 lei. In plus, APM Arad a subliniat ca nu isi va da acceptul pentru incendierea terenurilor in scopul eliberarii acestora de resturile vegetale rezultate in urma recoltarii. A.P. - Adevarul

Campania electorala e foarte aproape de startul oficial. Se pregatesc dosare, scrisori caragialesti semnate... anonim sau cu semnaturi indescifrabile, telefoane din partea unor cetateni "de bine" dintr-un sat sau o comuna satula de primarul si echipa sa care nu au facut nimic pentru localitate in acest mandat, primul, al doilea, al treilea... Unele sesizari relateaza exact situatia de la fata locului, altele sunt doar invidii si intentii de discreditare venite din partea contracandidatilor. Evident, nimeni nu e perfect, se fac greseli, dar, in ansamblu, cetatenii au ajuns deja la acea maturitate electorala incat sa poata distinge raul de bine. Primim o sesizare de la Pancota, adusa de un cetatean, care, pana la urma si-a dat numele, venita din partea "unei parti a locuitorilor din Pancota si Maderat". Nu am dat curs imediat acestei sesizari, cu atat mai mult cu cat am atras atentia celui care a venit cu ea la redactie ca nu este semnata. Intr-adevar, in josul paginii exista 3 semnaturi indescifrabile care puteau fi facute de oricine, nicidecum de aceia care au scris acele randuri. Incepe campania, se scot cartile din maneca, asii fiind lasati la urma. Am fost sunati insistent, totusi, sa mergem la Pancota si sa verificam cele scrise in sesizare. Reclamatiile impotriva primarului Retter se leaga de constructia extinderii grupului scolar, "s-au facut plati in avans de 5 miliarde lei", asfaltarea strazilor "care a costat 70 miliarde lei este nemultumitoare, deoarece s-a turnat asfalt direct pe pamant, latimea strazii asfaltate variaza intr 2,5-3m nicidecum 4m, asa cum figureaza in acte, fara sa se puna piatra de fundatie"; aleile pietonale sunt execuate la 600.000 lei/mp, foarte scump, fata de de firme care executa astfel de lucrari. Se reclama faptul ca toate lucrarile executate in Pancota "au fost concesionate numai la firme care au cumparat caramida de la SC Ceraxim SA, administratori fiind fiica si ginerele primarului, precum si baiatul unui consilier local". De asemenea, se mentioneaza faptul ca "in comisiile de licitatie este prezent un consilier din partidul primarului si baiatul acestuia care este administrator la firma de caramida, alaturi de fiica si ginerele primarului". Obsesiv... Totodata, se spune ca "primarul a concesionat un teren la iesirea din Pancota cu toate ca legea fondului funciar interzice acest lucru; hala agroalimentara si casa mortuara au fost executate cu caramida de la firma SC Ceraxim, lucrarile sunt la suprapret si nu au calitate". Retter este "acuzat" ca in acesti 8 ani de mandat a acumulat mai multe case in Arad si Pancota plus o vila la Casoaia, umbland cu masina primariei in interes personal. Pancota, la ora electorala Am luat imagini din oras, fara sa anuntam primaria ca suntem in zona; hala agroalimentara, moderna intr-adevar; o nota proasta legata de canalul mocirlos care strica imaginea orasului, plin de buruienis si mizerii; pozam strazile, toate asfaltate, trotuarele, sapaturile si lucrarile la aleile pietonale neterminate, spatiul aflat in constructie pentru extinderea liceului, si, ceva cu totul deosebit, casa mortuara executata dupa toate normele europene. Terasa din fata ofera 500 de locuri pentru desfasurarea pomenilor, in interior fiind camera de depunere a mortilor, camera frig, debara, toaleta si spatiu dus pentru medici, spatiu pentru efectuarea autopsiei. La iesirea din cimitir ne intalnim cu primarul si vicele, aflati "pe teren", acolo unde se lucreaza. Suntem invitati la gradinita cea noua. Intr-adevar, in fata acestei cladiri de un verde crud, vesel, ramai fara replica in momentul in care ai intrat inauntru. Totul nou, de la peretii albi, cu partea de jos vopsita intr-un galben placut, mese, scaune, mobilier nou-nout pentru cei mici; baile copiilor sunt o bijuterie! Gresia cu model, sclipeste intr-un roz pal-argintiu, toaletele copiilor stralucesc, sunt mici, pentru nivelul lor; sala de mese, bucataria, sala de spalat legume, pivnita in care se afla centrala termica, depozitul pentru alimente, etc. totul este ireprosabil, o adevarata bucurie si incantare pentru copii. Urmeaza, in curand, inaugurarea. Ne plimbam prin oras, apoi in localitatea Maderat. Peste tot asfalt. Dintre cele 60 de strazi ale comunei, 58 sunt asfaltate, pe doua strazi se pune piatra de consolidare, urmand asfaltul. La fel, iluminatul este prezent peste tot. Sigur, mai sunt multe de facut, dar se vede ca orasul incepe sa primeasca un adevarat aer... citadin. Se lucreaza, se fac schimbari, se modernizeaza, se reabiliteaza. Intram in primarie, pentru discutii. "Sunt cativa oameni pusi de adversarii mei la inaintare!" Primarul Iosif Retter si vicele Monel Pancotan au facut o echipa excelenta in acest mandat. Ne raspund cu actele in fata privitor la "acuzele" din scrisoarea nesemnata adusa la redactie. Scoala. "S-au primit 4 miliarde lei din partea ministerului invatamantului, iar licitatia a avut loc la sfarsitul lunii august 2007. In septembrie, ARCONS, firma executanta a inaintat prima factura pentru materiale. Plata am inceput-o in octombrie. Conform legii, la orice inceput de lucrare, executantul are drept la un avans de 30 la suta din partea beneficiarului. Investitia privind extinderea constructiei liceului este de 22 miliarde lei. Oricum, devizele sunt facute de dirigintele de santier. Interesul nostru este ca totul sa se termine cat mai repede, pentru ca pe 1 iunie 2008 Biserica Catolica va evacua actuala scoala." Strazi. "Sunt tehnician constructor si stiu cum se fac drumurile! – spune primarul Retter. In 8 ani de mandat am asfaltat 99 la suta din Pancota si Maderat, lucru care, pe unii, ii doare! Contractarea lucrarilor s-a facut prin licitatie, fiind publicate, conform legii pe SEAP; s-au prezentat 3-4 ofertanti, iar licitatia nu s-a facut pe latimea strazilor ci pe metru patrat. Oricine poate controla asfaltul, oriunde, si va vedea ca s-a executat asa cum trebuie. La fel s-a intamplat si cu aleile pietonale, castigand firma cu pretul de executie cel mai mic. Eu nu pot face parte din comisia de licitatie, si, atat pentru drumuri cat si pentru trotuare exista proiecte de executie realizate cu avizul proiectantului. Banii, evident, provin din bugetul local." Vicele Pancotan adauga ca "firmele care au lucrat in Pancota la realizarea tuturor lucrarilor sunt SC Constructii Rutiere, Drumuri Municipale, SC International Utilaje, Fininvest". Firma proprie a primarului, SC Ceraxim Retter ne-a explicat, cu documentele in fata, ca nu mai este director al firmei ci actionar majoritar, in timp ce director este un consilier local. In privinta lucrarilor executate, "toate au fost scoase la licitatie prin Hotarare de consiliu local!, nominalizandu-se comisia de licitatie. E vreo infractiune daca la firma in care sunt actionar am pus administratori pe fiica si ginerele meu, plus fiul directorului?!" Concesionare teren. Aici a fost hazliu, deoarece am citit Hotararea de Consiliu Local unde s-a aprobat concesionarea fostei gropi de gunoi. "Aici se va face o statie de betoane si vor fi si locuri de munca!" – spune vicele, initiatorul proiectului. Casele... sunt prea multe de spus, am vazut fiecare act de provenienta si cumparare a caselor primarului care nu sunt nici doua in Arad, nici 3 la Pancota, iar "vila" de la Casoaia e neterminata de ani intregi. Ni s-a aratat bilantul si beneficiul firmei la care este actionar primarul, suma care permitea, spune el, oricui sa inceapa constructia unei case de vacanta sau achizitionarea unui apartament (modest). "La Casoaia am fost vazut cu masina primariei, avand dese probleme cu Directia Silvica, in sensul ca s-au facut exploatari nejustificate din padurea noastra" – mentioneaza Retter. Felicia R.Gheorghe - Observator

Construita in anul 1803 de slovacii veniti sa colonizeze Nadlacul, Biserica Evanghelica Lutherana din oras pastreaza, peste secole, o traditie umbrita numai de anii dinaintea Revolutiei din 1989.  Pe vremuri, clopotarul bisericii iesea in balconul turnului  la ora fixa , apoi la fiecare sfert de ora trecut, sa anunte momentul din zi sau noapte sufland in goarna. Plata se facea, pe atunci, in natura. Gornasul primea in schimbul muncii lui alimente si, timp de mai multe generatii, dreptul de a locui in turnul bisericii.  Obiceiul suflatului in goarna se regaseste si acum la Nadlac, insa plata nu se mai face de ani buni in natura.  Responsabili de suflatul in goarna sunt patru angajati ai Primariei si doi paracliseri ai bisericii, acestia din urma fiind recompensati financiar direct de catre Ministerul Cultelor.  Cei sase angajati lucreaza pe patru schimburi si primesc sume modice de bani si, de o luna incoace, bonuri de masa din partea bisericii. Mandria orasului nu mai e locuita Localnicii spun ca sunt mandri de obiceiul unic din orasul lor. E zi de targ joia si nadlacanii se aduna in piata de langa vestita Biserica a slovacilor. "Trebuie sa apara gornasul imediat. E 10 fara trei minute. O sa mai iasa si la jumate. Sa auziti numai ce tare suna goarna, de se aude in tot orasul. Obiceiul asta e mandria noastra", spune un localnic venit la cumparaturi.  La fix, gornasul nu-si face simtita prezenta.  "Trebuie sa vina sa ma schimbe pe mine. Ajunge el imediat. Ia uite-l, ca vine", atrage atentia omul care tocmai si-a incheiat tura.  Dusan Kochan e un om tanar, croitor de felul lui. Lucreaza si la Primarie dar ajuta, de trei ani, la suflatul in goarna de dragul traditiei.  Omul spune ca in turn au locuit, peste vreme, doua familii.  Ultimul batran al Nadlacului, care a stat impreuna cu sotia lui multi ani, zi si noapte, la 40 de metri inaltime s-a intors de cativa ani in oras, macinat de batranete si boala.  De atunci, nimeni n-a mai locuit in turnul bisericii, dar gornasii angajati spun ca locul este superb, mai ales pe timp de furtuna, cand traznetele se aduna din toate directiile spre paratraznetul turnului. 653 de trepte care duc spre cer Interiorul este in curs de renovare. Totusi, scara care duce spre turn e veche, de cand s-a construit lacasul de cult.  Urcusul incepe cu un rand de trepte curbate, din lemn. Sunt 653 de trepte in total, care duc la 40 de metri inaltime, in turn.  Traseul se ingusteaza pe masura ce inaintam, iar urcusul devine din ce in ce mai anevoios.  In clopotnita, vantul suiera printre stinghiile de lemn: "Nu e niciun pericol, turnul are o structura construita pe bile de plumb si nu se poate intampla nimic de la vant. Au fost vanturi mult mai mari in 200 de ani si a rezistat la toate. E foarte elastica structura. La vant mare, turnul se clatina, dar nu cade. Batranii care au stat aici, sus, spun ca verificau daca se misca atarnand un bec fara dulie de tavanul turnului", explica Dusan. Urcusul continua si, cand nu mai speram, gornasul deschide o trapa metalica: "Am ajuns. Aici e. Acum stam la 40 de metri de pamant. Daca ma scuzati, trebuie sa anunt sfertul".  De o scara care duce mai sus, stau atarnate doua goarne de metal.  Omul ia una si iese pe balcon, sufland ora de pe fiecare dintre cele patru laturi ale balconului care incadreaza turnul.  Apoi, vine cu lamuriri: "Avem doua goarne, pentru ca, la fix sunam din cea mare iar la sfert si la jumate din cea mica, sa faca lumea diferenta. Asta mare suna mai grav. A, scara rosie duce la mecanismul ceasurilor. Hai sa-l mai tragem, sa nu se opreasca".   Din camera turnului, dotata cu masa, pat, televizor si telefon, un ceas vechi arata ora celor patru de afara, iar Dusan, inarmat cu o manivela potrivita, le fixeaza pe toate de la mecanismul cu roti dintate. Goarna sau clopotele Gornasii nu anunta ora 12 la amiaza. E momentul clopotelor. La fel se intampla si la ora 4 dimineata sau cand moare cineva in oras.  "La morti, clopotele bat din doua in doua ore, la ora 10 dimineata, de zece ori, iar la amiaza, la ora 13, o singura data", explica Dusan.  El mai spune ca, de obicei, cand moare un om, dintre cele patru clopote bate doar unul.  Goarna mai are, pe langa anuntarea orei, sarcina de a anunta incendiile: "De sus se vede tot, asa ca avem si sarcina de pompieri daca vedem ca arde undeva", marturiseste omul si iese pe balcon cu goarna cea mare : este ora 11. Monica Tulcan - Glasul Aradului