Incepand din anul 1970, in fiecare an pe 22 aprilie se sarbatoreste "Ziua Pamantului", dorindu-se ca acest eveniment sa fie perceput si ca un semnal de alarma la degradarea accentuata a factorilor de mediu. Agentia pentru Protectia Mediului Arad a organizat, impreuna cu mai multe scoli aradene si o societate de salubrizare, mai multe de actiuni dedicate acestei zile. Sute de copii de la Scoala Generala Nr. 5, Scoala Generala Nr. 1 ,"Mihai Eminescu", Liceul cu Program Sportiv, Liceul German "A.M. Guttenbrunn", si Colegiul National "Elena Ghiba Birta", insotiti de cadrele didactice si de angajati ai agentiei au participat la o actiune de salubrizarea a albiei majore a Mures. De la Podul Traian pana la Sala Polivalenta au fost adunate in saci de plastic pet-urile, hartiile si pungile de plastic, de pe alei si spatiile verzi, cei mici predand ei de aceasta data o adevarata lectie de educatie ecologica. Tot cu ocazia "Zilei Pamantului" va avea loc un concurs de desene pe teme de mediu relizate de elevii de la Scoala Generala Nr. 1 ,"Mihai Eminescu", iar in  Piata Avram Iancu va fi vernisata o expozitie de obiecte din materiale reciclabile, realizata de elevii de la Centrul Scolar Arad. Florin Coita - Televiziunea Arad

Ministrul Apararii, Teodor Melescanu, crede ca batalionul din cetate trebuie sa ramana in Arad. Inca o lovitura administrata Aradului in problema reconversiei civile a Cetatii Aradului, dupa cea data de expertii UNESCO, care sunt de parere ca cetatea trebuie sa ramana a militarilor, pentru a- i da un plus de autenticitate. De aceasta data, lovitura vine din partea ministrului Apararii, Teodor Melescanu, care crede ca militarii nu trebuie mutati la Radna, ci ar fi bine sa ramana in Arad. Cum parerea ministrului e aproape litera de lege, militarii din Cetatea Aradului vor ramane pe mai departe in municipiu, si nu vor fi mutati in cazemata de la 30 de kilometri distanta de Arad, la Radna. "Dupa parerea mea, Lipova- Radna este o varianta total nerealista. In primul rand pentru ca, in acea zona, unitatile militare sunt intr- o stare avansata de degradare, iar, apoi, pentru ca sunt pline ochi de armament pe care nu l- am putut dezafecta", a sustinut la Arad, ministrul Apararii. Doar in Arad! Teodor Melescanu crede ca militarii trebuie sa ramana la Arad pentru ca oferta din oras este mult mai potrivita pentru acestia, iar, astfel, meseria lor devine mai atractiva. "Eu consider ca Aradul trebuie sa ramana o zona in care sa avem cativa militari, pentru ca, in materie de armata, ne confruntam cu probleme foarte mari legate de atractivitatea meseriei. Salariile sunt doar ceva mai bune fata de media pe economie, dar, daca doresti sa servesti tara, trebuie sa ti se ofere si ceva atractiv si posibilitatea sa- ti desfasori activitatea intr- un oras, unde sa ai o scoala pentru copii, unde sa te poti descurca mai bine".   Vestea vine dupa ce autoritatile locale s- au straduit ani de zile sa mute militarii din Cetatea Aradului pentru a putea reda obiectivul circuitului civil, si dupa ce s- a fixat chiar si un pret pe care Aradul ar trebui sa- l plateasca ministerului pentru eliberarea cetatii (200 de miliarde de lei vechi). Nici un termen In cele din urma, autoritatile au pus pe tava ministerului nu doar unitatea din Radna, ci si cazemata din Gai, varianta care ar fi putut fi pe placul oficialului bucurestean, tinand cont ca aceasta este situata in municipiu. Numai ca ministrul si- a spus succint parerea si despre aceasta unitate: "Cetatea nu se va putea muta decat daca reparam serios unitatea din Gai, iar armata se va muta acolo", a conchis Melescanu. Ministrul nu a dat, insa, nici un termen limita la care cetatea ar putea fi eliberata de militari.    Sanse mici Cetatea Aradului, cu o suprafata construita de aproape 146.621 metri si un teren de 90 hectare, nu este extrem de atractiva nici pentru UNESCO, expertii acesteia sustinand faptul ca cetatea nu este unicat, astfel de obiective in stil Vauban existand in mai multe tari din Europa. Pentru a intra pe lista UNESCO, obiectivul ar trebui sa se bucure mai intai de propunerea venita din partea Romaniei (Ministerului Culturii), sanse existand doar daca autoritatile s- ar asocia cu cele din Franta si Germania, unde exista cetati construite in acest stil.  Adriana Barbu - Jurnal aradean

Nu exista om care in intreaga sa existenta sa nu fi trait la un moment dat o drama. Sunt insa oameni carora insasi existenta lor este o drama.  Cuvintele sunt prea putine pentru a descrie suferintele acestor oameni, pentru care viata a avut un alt inteles. Fiecare lacrima de pe obrazul unui batran de la Centrul de ingrijire pentru persoane varstnice de pe Calea Bodrogului, porneste dintr-o inima sincera, dar de cele mai multe ori zdrobita de vitregiile vietii. Cand te uiti in ochii lor, ai impresia ca isi cer iertare pentru ca traiesc. Poate tocmai de aceea au si ajuns intr-un astfel de loc. Oamenii cu constiinta curata nu au parte de un trai pe masura curatiei lor sufletesti. Batranetea are in aceste locuri adevarata ei albire. Faptul de a nu face rau la nimeni, de a te complace si de a avea deplina incredere in semenii tai, sunt doar cateva din caracteristicile sufletesti ale batranilor. Nu cer nimic de la nimeni, doar dreptul la viata, care, cred ei, i-l oferim tot noi. Ne respecta si ne iubesc pe noi, cei de afara, murdari si patati. Chiar daca ii parasim si incet, incet uitam cu totul de ei, nu ne poarta ranchiuna, nu ne judeca si asteapta sa revenim oricand ne aducem aminte de ei. Centrul de ingrijire pentru persoane varstnice are o capacitate de 165 de locuri si un efectiv de 90 de angajati. Azilul se afla in subordinea Primariei, care aloca un buget de 1.150 de lei pentru fiecare varstnic. Suma este derizorie avand in vedere ca acesti bani trebuie sa ajunga pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, hrana, haine, ingrijirea Centrului si multe altele. "Avem noroc insa ca multe din aceste cheltuieli sunt suportate din sponsorizarile pe care le avem din partea diverselor firme sau persoane private. Conditiile de aici sunt destul de bune, oamenii avand parte de trei mese pe zi. Intr-o camera stau de la minim doua pana la maxim opt persoane. Incercam sa-i grupam in functie de nevoile si tabieturile lor", ne spune directoarea Centrului, Fira Popa. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un batran pentru a ajunge in acest Centru sunt urmatoarele: sa aiba varsta minima de 58 de ani, sa fie dependent de ingrijiri medicale, insa cele mai multe cazuri sunt de ordin social. Exista insa si cazuri in care familia nu mai doreste pur si simplu sa fie "deranjata" de parintele care i-a dat viata si atunci il trimite la azil. "Noi incercam sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a-i face sa simta cat mai putin lipsa familiei, din pacate tristetea de pe fetele lor ne arata ca nu am reusit. Un batran e asemenea unui copac matur. Daca il smulgi din radacini si incerci sa il muti intr-un alt loc, se poate vesteji foarte usor. Am avut cazuri in care nu mult timp dupa ce au fost internati au decedat. Unii au reusit sa se obisnuiasca insa cu ideea si sa accepte soarta asa cum e. Noi nu ii judecam pe cei care isi aduc parintii aici pentru a se scapa de ei, nu e treaba noastra. Nici macar batranii nu ii judeca. Ei sunt parinti si nu spun nimic rau despre copiii lor. Singura lor arma este tacerea", spune directoarea. Batranii incearca totusi sa isi traiasca ultimii lor ani din viata la adapostul unui azil, traind de cele mai multe ori rusinea pe care ar trebui sa o poarte cei care i-au parasit acolo, uitati de lume. Pensia pe care o au trebuie sa o predea in proportie de 90% catre Primarie, bani care se folosesc pentru cheltuielile unei persoane. Tatal sau a infiintat "Aradeanca" In azil, fiecare persoana isi are istoria sa cutremuratoare. Daca ai avea timp sa-l asculti pe fiecare batran cum iti povesteste drama sa, atunci cu siguranta ai ramane marcat pe toata viata. Nici o poveste nu este de neglijat sau neinteresanta dar iti vine sa te gandesti ca repovestind-o nu ii poti reda adevarata valoare pe care ti-o lasa in adancul inimii. Ori inima nu poate fi povestita ci doar traita. Povestea lui Albert Gheorghe este numai unul din multele cazuri care te lasa pe ganduri... Tatal sau a fost cel care a infiintat singura fabrica de papusi din Romania - "Aradeanca". Pe atunci era cunoscuta sub numele de "Gravura" si se ocupa cu fabricarea de insigne, medalioane sportive si cupe. Odata cu venirea colectivizarii insa, comunistii i-au luat totul si acesta a devenit un simplu muncitor in propria sa fabrica. Nu dupa mult timp fiind dat afara chiar si din functia de muncitor, pe motiv ca a fost un exploatator. Din cauza necazurilor si vazandu-si agoniseala de o viata distrusa, nu dupa mult timp a murit. A ramas in urma sa doi copii, dintre care si Albert Gheorghe, a carui viata se aseamana intrucatva cu cea a tatalui sau. A jucat tenis la nivelul lui Ilie Nastase Nascut in anul 1945, nu a apucat sa se bucure prea mult de faima tatalui sau, prinzand doar decaderea acestuia. "De pe urma tatalui meu nu am ramas cu nimic. Tot ce castiga investea in masini si dadea salarii la oameni", ne spune Albert Gheorghe. El a incercat sa dea in judecata statul roman si Banca Nationala, cerand doar contravaloarea aurului si a argintului cu care a inceput tatal sau afacerea. Evident, nu a obtinut absolut nimic. In urma decesului tatalui sau, a ramas cu mama sa, care era verisoara cu marele tenor roman de talie mondiala Ion Piso. Aceasta inrudire nu avea insa sa il ajute cu nimic. La fel cum nu l-a ajutat nici faptul ca bunicul sau a fost consilierul regal al Regelui Ferdinand si in acelasi timp directorul general silvic pe tot Ardealul. Fiind un bun atlet, s-a apucat sa joace tenis. Si nu a jucat oricum, ci ajungand in scurt timp in lotul national de juniori. In acest timp a avut o gramada de meciuri impotriva lui Ilie Nastase, nu de putine ori reusind chiar sa castige. S-a si casatorit iar viata incepea sa ii surada. Zambetul a fost din pacate pentru scurta durata. A fost dat afara de la scoala, din cauza a ceea ce a fost tatal sau, iar cand a fost chemat sa reprezinte Romania in Cupa Davis alaturi de Ilie Nastase sau Ion Ţiriac, a fost intors din drum de catre cei de la partid. Acest lucru nu l-a putut opri sa nu joace in continuare tenis. L-a oprit insa altceva. La 26 de ani, fiinta pe care o iubea cel mai mult a murit. Era vorba despre sotia sa. Oricat a fost de puternic, acest soc la traumatizat. Ce l-a tinut in lupta a fost baiatul sau de doar patru anisori care a ramas in urma iubirii celor doi. Baiat care se va dovedi ca a uitat foarte usor de sacrificiile tatalui sau. Insa dragostea unui parinte iarta totul... Furat de sotie si de frate Vazandu-se in aceasta situatie dramatica, omul a inceput sa munceasca in meseria pe care a invatat-o de la tatal sau,  aceea de gravor bijutier. "Castigam foarte mult, chiar mai bine decat fratele meu care era ditamai inginerul. Adevarul este ca munceam si foarte mult. Nu aveam sambata si duminica libera, iar de multe ori eram nevoit sa muncesc si noaptea", ne spune A. Gheorghe. Avand de crescut un copil si gandindu-se ca i-ar fi mai usor sa aiba o mama, s-a recasatorit. "Consider ca asta a fost greseala vietii mele", sustine omul. Fiind un suflet curat si asteptand acelasi lucru de la oamenii din preajma sa, toti banii pe care ii castiga, ii lasa sotiei sale. Nu dupa mult timp, au facut si o fetita impreuna, ceea ce ii dadea din nou sperante la o viata normala. Imbolnavindu-se, a fost nevoit sa stea cateva saptamani in spital. Ajungand acasa a avut parte de o mare surpriza: tot ce a strans de-a lungul vietii-televizor, frigider, mobila, absolut tot, disparuse. Sotia sa ii luase absolut tot si a plecat cu altcineva, lasandu-i doar tablourile pe care le avea mostenire de la tatal sau. Vazandu-se bolnav si fara nimic, s-a hotarat sa o ia din nou de la inceput. Il avea pe baiatul sau, care nu ii dadea voie sa renunte. Singura lui avere materiala ramaneau acum tablourile de o mare valoare, fiind inscrise in patrimoniul national. Imbolnavindu-se din nou, a fost nevoit sa reintre in spital. La intoarcerea acasa, i-au disparut si tablourile. Le luase de aceasta data fratele sau. "A fost ultima data cand am auzit de fratele meu", spune A. Gheorghe. "Mi-a promis ca imi cumpara o casa, dar m-a bagat aici"  Fiind parasit de toata lumea in care credea cel mai mult, a ramas doar cu baiatul sau. Pana l-a parasit si acesta... A plecat in Ungaria fara sa ii spuna nimic parintelui sau. Nici macar nu i-a pasat ca era bolnav si singur. In cele din urma, dupa mult timp, probabil avand un usor sentiment de vinovatie si remuscare, s-a intors sa vada in ce situatie se afla tatal sau. Ca sa se spele pe maini si sa duca o viata "fara prea multa bataie de cap", ceea ce probabil reprezenta acum tatal sau pentru el, l-a bagat in acest azil, in care este si acum. "Mie mi-a promis ca imi cumpara o casa, dar m-a bagat aici. Speram sa putem locui impreuna dar asta e...", spune omul. Nu il viziteaza nimeni De 14 ani este la azilul de batrani. Fiica sa nu a mai trecut pe la el de 18 ani, iar de baiat nu mai stie nimic de cinci ani. "Nu a mai trecut pe la mine. Nu m-a contactat in nici un fel", spune cu lacrimi in ochi omul. Cu toate astea, pastreaza cu sfintenie fotografia baiatului la capataiul sau. In legatura cu fiica sa, acesta crede ca datorita mamei sale, nu a mai dorit sa stie de el. Este destul de multumit de conditiile pe care i le ofera azilul in care traieste acum, cu toate ca "80 de lei cat imi mai ramane din pensie sunt foarte putini. Trebuie sa iti mai cumperi zahar, sapun, pasta de dinti si multe altele. Mancare ne dau ei, dar la 160 de oameni plus personalul trebuie sa ai si tu ceva in plus. Dar e destul de bine si asa. Eu nu am cerut decat sa fiu lasat in pace", spune batranul. Pictura... singura alinare Nefiind vizitat de nimeni de cinci ani de zile, s-a apucat sa-si aline durerea in pictura. Ar fi vrut sa citeasca, dar cartile pe care le gaseste la azil sunt de proasta calitate. Despre viata la azil ne spune ca "e buna asa cum e...", dupa care cu un oftat isi lasa privirea in jos si izbucneste in plans: "adica nici cum". In incheiere, ne-a spus printre lacrimi: "Departe de copiii mei, pictura ma mai tine cumva. De la viata nu mai astept nimic... Mi-a oferit destule... din pacate". Adrian Cotuna - Glasul Aradului

Granitele vor fi luate cu asalt, incepand de maine, atat de euronavetistii care se intorc in tara pentru a-si petrece Pastele alaturi de familie, cat si de cei care au ales sa mearga in vacanta in Europa de Vest sau pe litoralul bulgaresc. Cel putin asa estimeaza politistii de frontiera care, pentru a evita ambuteiajele in vami, au luat masuri speciale, in special pe frontiera de Vest, cu Ungaria, si pe cea de Sud, cu Bulgaria. "Avand in vedere experienta anului trecut, cand, in saptamana Pastelui, traficul la frontiera a crescut cu 30 la suta fata de o saptamana obisnuita (de la circa 550.000 la 800.000 de persoane) am decis ca 4.300 de politisti sa supravegheze, zilnic, granitele. Ei vor fi ajutati de 200 de ofiteri de la Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, care, pe langa control, ii vor ajuta si indruma pe turisti. La nevoie, vom suplimenta si numarul arterelor de control, atat pe sensul de intrare, cat si pe cel de iesire din tara", au precizat oficialii Politiei de Frontiera. Acestia le recomanda romanilor sa foloseasca toate punctele de trecere de pe granita romano-ungara (Cenad - judetul Timis; Nadlac, Turnu, Varsand - judetul Arad; Salonta, Bors, Valea lui Mihai, Sacuieni - judetul Bihor; Urziceni si Petea - judetul Satu-Mare) si de pe cea romano-bulgara (Giurgiu - judetul Giurgiu; Vama Veche Ostrov si Negru Voda - judetul Constanta; Bechet si Calafat - judetul Dolj) Raluca Dan - Evenimentul Zilei

In prezent, 30% din lucrari au fost deja efectuate, procentul fiind nesperat de bun in opinia oficialilor Primariei, avand in vedere ca termenul de executie este de doi ani Lucrarile de reasfaltare a strazilor din cartierul Gradiste cuprinse in programul de "Reabilitare a strazilor fara imbracaminti moderne" se desfasoara intr-un ritm nesperat de rapid, in opinia directorului tehnic al Primariei Arad, Razvan Popa. Dintre cele 53 de strazi din Gradiste cuprinse in programul de reabilitare, in momentul de fata 16 se afla in diferite stadii de lucru, aproximativ 30 % din lucrari fiind realizate in mai putin de doua luni de la demararea proiectului, in conditiile in care lucrarea a fost contractata pentru doi ani. Dintre strazile aflate in lucru in acest cartier, noua sunt reamenajate de RADM, iar sapte de ICIM, firma care se ocupa de 26 de strazi din numarul total. Chiar daca RADM are mai multe strazi in care au fost demarate lucrarile, pe cele sapte strazi reabilitate de ICIM; lucrarile sunt mult mai avansate. Costul total al lucrarilor de reabilitare a strazilor din cartierul Gradiste se ridica la peste 17.000.000 de lei, finantarea lucrarilor tuturor strazilor cuprinse in proiect, inclusiv din cartierele Micalaca si Subcetate, facandu-se din doua surse: bugetul local si un imprumut realizat de Primarie in valoare de zece milioane de euro, banii imprumutati fiind folositi si pentru alte lucrari. Pe langa partea carosabila si trotuarele reamenajate, pe aceste strazi sunt montate borduri, se realizeaza racordarea la case si in ultimul stagiu se reamenajeaza spatiile verzi. Conductele de gaz si de apa, situate la un nivel subteran mult prea mic au creat unele probleme muncitorilor, dar care au fost rezolvate prin colaborarea cu companiile de care apartin. Strada "Orient" se afla in stadiul cel mai avansat al lucrarilor, fiind prima strada asfaltata, urmata in deaproape de strada "Randunicii" si strada "Oradea". In paralel, lucrarile de reabilitare a strazilor au inceput si in cartierul Subcetate, acestea fiind realizate de o firma maghiara. Ana Maria Cantea - Observator