Miercuri, 24 decembrie 2008

IUBITI FRATI SI SURORI IN HRISTOS DOMNUL Cu un prilej sarbatoresc ca cel de astazi, cugetul fiecarui crestin se opreste asupra cuvintelor Crezului si anume cele privind venirea in lume a Fiului lui Dumnezeu: „Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire s-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om”. Iubitului cler, cinului monahal si drept credinciosilor crestini, binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu - Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos. Cinstiti credinciosi si credincioase In sirul anilor veacului in care traim, Craciunul de acum se inscrie ca fiind al optulea, sub acest numar, ca dealtfel si al altora de care in parte s-a amintit la vremea cuvenita, intalnindu-se referinte nu doar la aspecte simbolice, ci si corespunzatoare diferitelor lucrari sau stari concrete reprezentand intregul, plenitudinea, innoirea, vesnicia. Pe verticala si orizontala, poate chiar intersectate in forma crucii florale cifra arata lumea si nemarginitul, infinitul. Iata si pricina pentru care este socotit numar sfant, evocand prezenta divina in lume, iar in chip aparte persoana Mantuitorului. Intre altele de amintit ca el rezulta din dublul lui patru, care este numarul lumii, indicand si una in afara celei materiale. De asemenea, sugereaza punctele cardinale, cu cele intermediare sau roza vanturilor. Este superior lui sapte, ca numar desavarsit, indicand taina si ceea ce este mai presus decat cele obisnuite. In legatura cu saptamana, ziua a opta este considerata ca cea fara de sfarsit, recapitulativa a celorlalte anterioare si incununarea tuturor, in ea facandu-se obisnuit odovania unei sarbatori. In mod aparte arata si inceputul vietii spirituale, privind de pilda ritualul Circumciziunii sau taierii imprejur in ziua a opta dupa nastere, conform Legii Vechi, semn al consacrarii aliantei dintre Dumnezeu si om, preinchipuire a botezului crestin. De adaos si faptul ca in cultul Bisericii sunt folosite de catre imnografie opt glasuri sau tonalitati pentru cantarea rugaciunilor, iar iconografia ortodoxa foloseste forma octangulara pentru steaua magilor veniti sa se inchine Pruncului de la Betleem. Toate poarta gandul mai departe, la tot ce inseamna venirea Fiului lui Dumnezeu in lume, Nasterea Domnului, intemeierea Bisericii si lucrarea mantuirii. Dar, Intruparea Domnului ne face sa gandim la Biserica, atat ca Trup tainic al Domnului, cat si ca locas sfant al lui Dumnezeu, subliniind faptul ca oamenii insisi trebuie sa fie locasuri alese ale Duhului Sfant, ridicand biserici in multitudinea intelesurilor cuvantului. Desi primit intru smerenie in mijlocul oamenilor, Mantuitorul lasa a se intelege ca asteapta de la fiecare sa fie primit macar ca pestera de odinioara ori de cate ori bate la poarta sufletului. El a luat conditia noastra umila pentru a o inalta la cele ceresti. Pentru aceasta si-a impropriat integral firea omeneasca, nu ca pe un invelis aparent, exterior. Intruparea pentru noi oamenii dovedeste pe Dumnezeul adevarat si Omul deplin in unitatea desavarsita a celor doua firi intr-o singura persoana. Si daca Biserica reprezinta Trupul cel tainic al Mantuitorului pentru care El s-a jertfit, atunci fiecare in parte dintre crestinii care o alcatuiesc devin locasuri de salasluire pamanteasca a lui Dumnezeu. Apoi imaginea templului Ierusalimului ceresc, potrivit viziunii ucenicului iubit al Mantuitorului, sa se contureze avand ochii atintiti la Cel ce de acum este Arhiereul veacurilor Iisus Hristos, inceputul si sfarsitul, Alfa si Omega. De altfel Sfanta Evanghelie dupa Ioan spune: „Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intru noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar... Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har” . Deci, prin cuvantul „S-a intrupat”, Sfintii Parinti au tinut sa arate hotarat ca Fiul lui Dumnezeu si-a alcatuit Trup adevarat, nu numai unul parut cum sustineau unii si de aceea nu a venit cu El din cer, ci L-a luat din Sfanta Fecioara Maria. Adaugand si cuvintele „s-a facut om” ei au tinut sa sublinieze ca n-a luat numai un trup fara suflet sau minte cum incercau sa arate altii, ci, s-a facut om deplin cu trup si suflet cuvantator sau rational. Fiul lui Dumnezeu n-a parasit cerul prin coborarea Sa, deci nu a lasat firea Sa cea dumnezeiasca. Prin firea noastra se afla pogorat din cer dar prin cea dumnezeiasca era unit cu Tatal si cu Duhul Sfant. In aceasta privinta unul dintre marii teologi arata urmatoarele: „Ce minune, ce coborare de negrait a iubirii fata de noi, a iubitorului de oameni Dumnezeu! Unirea pe care o are prin fire cu Tatal Sau fagaduieste sa o aiba prin har si cu noi, daca vrem; iar noi o vom avea cu El la fel, daca vom lucra poruncile Lui. Caci ceea ce are El prin fire cu Tatal, aceea ne da si noua sa avem cu El prin vointa si prin har... Slava pe care a dat-o Tatal Fiului ne-o da si noua Fiul prin harul dumnezeiesc. Si lucrul si mai mare e ca, precum El este intru Tatal si Tatal este intru El, asa Fiul lui Dumnezeu este intru noi si noi, daca voim, vom fi intru Fiul, prin har. Ce har nepatruns! Iubirea cu care Dumnezeu si Tatal a iubit pe Unul-Nascut Fiul Lui, aceasi, spune va fi intru noi si Insusi Fiul lui Dumnezeu va fi intru noi. Si pe drept cuvant! Caci odata ce s-a facut rudenie cu noi prin trup si ne-a facut pe noi impreuna - partasi ai dumnezeirii Sale ne-a facut pe toti rudenii ale Lui”. Un altul adanceste taina astfel: „Caci cele doua firi s-au impreunat intr-un ipostas, dar nu intr-o singura fire. Iar aceasta ca sa se arate prin unire atat unitatea ipostasului rezultata din adunarea laolalta a firilor, cat si deosebirea firilor ce s-au intalnit intr-o unitate nedespartita, fiecare din ele ramanand in ce priveste insusirea naturala, in afara de orice schimbare si contopire. Caci daca impreunarea firilor s-ar fi facut ca sa dea nastere uneia singure, taina mantuirii ar fi ramas cu totul necunoscuta, neavand de unde sau cum sa putem afla coborarea lui Dumnezeu la noi. Pentru ca in asemenea caz, sau ca s-ar fi schimbat trupul in firea dumnezeiasca din pricina firii dumnezeiesti sau s-ar fi schimbat fiinta dumnezeiasca in firea trupului, sau s-ar fi contopit amandoua prin cine stie ce amestec, producand vreo alta deosebita de ele, nemaipastrand niciuna din firile din care consta ratiunea lui nestirbita. O lamurire amanuntita in privinta unirii ipostatice a firilor dumnezeiasca si omeneasca in persoana Mantuitorului, este aceea ca numai fiindca a fost o persoana in doua firi Iisus Hristos Domnul ne-a putut mantui. Daca ar fi fost doua persoane, adica pentru fiecare fire o persoana desosebita, cu alte cuvinte daca firile ar fi fost despartite, moartea pe cruce ar fi fost numai moartea unui om si n-ar fi avut puterea sa ne rascumpere. De asemenea firea omeneasca nu s-ar fi unit cu Fiul lui Dumnezeu, ca si cu persoana ei proprie, deci n-ar fi avut cine sa omoare moartea din aceasta fire si cine sa o indumnezeiasca. Iar noi, stand in legatura cu Iisus Hristos am sta in legatura cu o persoana omeneasca, nu cu una dumnezeiasca... numai daca unul si acelasi a fost si Dumnezeu si Om, adica, a fost o singura persoana cu fire dumnezeiasca si omeneasca a mantuit firea noastra, deci si pe noi pe toti cati vrem sa ne mantuim. Numai daca a fost cu adevarat om, a putut patimi pentru noi si numai daca a fost tot acelasi si Dumnezeu adevarat, patima Lui a fost mantuitoare si El a inaltat firea noastra”. Cat de mari sunt pentru oameni foloasele unirii reale a firilor in persoana Mantuitorului se vede prin urmatoarea lamurire: „Cel ce s-a ridicat peste firea cugetatoare a celor de fata si a trecut dincolo de poftirea celor trecatoare nu priveste spre cele de jos, nu doreste cele frumoase ale pamantului, ci are deschise vederile de sus, priveste frumusetile din ceruri si vede fericirea celor nepieritoare. Caci precum Celui ce se tavaleste in cele ale pamantului si se apleaca spre placerile trupului ii sunt inchise cerurile avand ochii intelegatori intunecati, asa si cel ce dispretuieste cele de jos si se intoarce de la ele are mintea inaltata si vede slava celor vesnice si cunoaste stralucirea randuita celor sfinti. Acesta primeste si dragostea lui Dumnezeu care se coboara de sus peste El, se face Biserica a Duhului Sfant, doreste voile dumnezeiesti, e purtat de duhul lui Dumnezeu, se invredniceste de infiere si are pe Dumnezeu cautand cu bunavoire si bunaplacere spre el. Caci, „Cati sunt purtati de Duhul lui Dumnezeu, acestia sunt fiii lui Dumnezeu”. Unul dintre cugetatori argumenteaza cu privire la aceasta realitate in viata Bisericii asa: „Eu indraznesc sa zic, dupa Sfantul Pavel, ca suntem Biserica lui Dumnezeu. Sa curatim deci, Biserica Lui, precum curat este si El, ca sa doreasca sa se salasluiasca in ea. Sa o sfintim, precum si El sfant este. Si sa o impodobim cu toate faptele bune si cinstite. Sa o tamaiem cu tamaia odihnirii voii Lui, prin rugaciunea curata si din inima care nu se poate dobandi prin impartasirea de miscarile lumesti necontenite. Si asa va umbri in suflet norul slavei Lui si va straluci lumina maririi Lui inlauntrul inimii. Si se vor umple de bucurie si de veselie toti vietuitorii din cortul lui Dumnezeu”. Altul completeaza cu urmatoarele: „Toti sfintii sunt cu adevarat madulare ale lui Hristos, Dumnezeu cel peste toate si, cum s-a spus sunt datori sa se lipeasca de El. Si sa se uneasca cu trupul Lui, ca El sa fie capul lor, iar sfintii din veac si pana la ziua cea mai de pe urma sa fie madularele Lui ca sa fie cei multi un trup a lui Hristos, ca un singur om”. Deci Integritatea firii umane a Mantuitorului garanteaza comuniunea intre Dumnezeu si oameni potrivit cuvintelor Apostolului neamurilor: „Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte ca sa umblam intru ele... Acum insa fiind in Hristos Iisus, voi care altadata erati departe, v-ati apropiat prin sangele lui Hristos, ca prin El avem si unii si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu, ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste ca sa ajunga un locas sfant in Domnul, In Care voi impreuna sunteti ziditi spre a fi locas a lui Dumnezeu in Duh”. Trupului Domnului toti se fac partasi, devenind tainic pentru toti. Spre a-i da omului intr-un chip mai concret sau consistent insusirea de lacas sfant insoteste imaginea trupului de aceea a zidirii lui Dumnezeu. Omul intra cu Dumnezeu intr-o relatie aparte, caci este facut cu mainile de Creatorul Sau, si insufletit cu duhul gurii Sale cum relateaza primele pagini ale Sfintei Scripturi. Comuniunea obliga la aceeasi viata duhovniceasca mereu la inaltime, astfel legatura dintre Dumnezeu si oameni devine tot mai stransa si familiara, ilustrarea ei fiind data de taina nuntii, in care Hristos Domnul este Mirele ceresc iar Biserica mireasa sfanta. Sfantul Apostol Pavel de aceasta data, subliniaza si in acest cadru ca „barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este... pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui”. Nu intrelasam faptul ca intrucat are o parte materiala si una spirituala Biserica ii cuprinde pe pamanteni care in lupta cu pacatul, implinesc slujirea si liturghisesc cu cei din ceruri, ingeri si sfinti in Biserica triumfatoare. Oamenii insisi fiind locasuri ale lui Dumnezeu, in comuniunea Bisericii, in casa Celui Preainalt, gasesc cu adevarat si locul imparatiei lui Dumnezeu dupa cum zice rugaciunea: „In Biserica maririi Tale stand, ni se pare ca stam in cer Nascatoare de Dumnezeu, usa cereasca, deschide noua usa milei Tale” Maica Domnului este numita Biserica si mai ales imnografia sarbatorilor ei, cu osebire a Intrarii Preasfintei Fecioare Maria in Biserica o arata astfel, ca de pilda in urmatoarele cantari: „Sfanta Sfintelor a fost adusa intru cele sfinte a locui, dupa vrednicie ca o jertfa de Dumnezeu primita... Sa se deschida usa Templului celui de Dumnezeu primitor, ca pe aceea ce este Biserica Imparatului tuturor si scaun, astazi cu slava o primindu-o, Ioachim si Ana au pus-o inauntru, dandu-o Domnului pe cea aleasa de El, spre a fi Lui Maica”. Numirea de Biserica, precum stim este raportata si la Vechiul Testament, ca si la Noul, la Maica Domnului ca si in sensul tainic la Mantuitorul, apoi la toti cei ce sunt ai Lui pentru a dobandi imparatia Sa, sau Biserica cereasca, trecerea din moarte la viata prin jertfa crucii, intr-o liturghie actualizata pe pamant pentru vesnicie. Aducand si aducandu-se jertfa Domnul isi impartaseste credinciosii spre viata nesfarsita in comuniune cu Dumnezeu dupa biruinta asupra mortii si pacatului. Iata, dumnezeiasca Liturghie si Sfanta Biserica in istoria biblica si trairea traditiei, datatoare de rasplatiri vesnice, mereu reluata pe pamant, concomitent si continuu in cer. Pe langa imnele Bisericii, colindele insele dau a intelege aceasta stare. De reamintit urmatoarele versuri: „In locasul lui Craciun/S-a nascut un Domn Preabun/ Domn Preabun si luminos/Lumii de mare folos/Noi umblam si-l cautam/Si de Dansul intrebam/ Ca-i feciorul cerului/Si Domnul pamantului/Hai leru-i Doamne, ler” sau „Colo-n sus si mai in sus/Este-o dalba manastire/In ea Maica Precista/Cu-un copil ce tot plangea/Maica din glas ii graia/Taci Fiule nu mai plange/Ca Maica tie ti-a da/ Si cheile raiului/ Raiul sfant sa-l stapanesti/ Si cerul sa-l mostenesti/ Colindam, Doamne, colind”. Am luat aminte ca Fiul lui Dumnezeu, prin Intruparea Lui si prin trimiterea Duhului Sau cel sfant, a adus putinta imbracarii in sfintenie a tuturor celor ce il primesc prin credinta, dupa cum spune apostolul: „Nici un trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu. Din El, dar, sunteti voi in Hristos Iisus, Care pentru noi S-a facut intelepciune de la Dumnezeu, dreptate si sfintenie si rascumparare”. Definind locasul bisericesc Sfantul Simion al Tesalonicului spune ca el este „casa lui Dumnezeu”, ca desi este alcatuita din lucruri neinsufletita ea se sfinteste cu dumnezeiescul dar si cu rugaciunile preotesti si nu este ca celelalte case, ci este facuta pentru Dumnezeu si pe El il are locuitor si in ea este slava, puterea si darul Lui... Drept aceea nu o mai numim numai casa, ci si sfanta, ca una ce este sfintita de Sfantul Parinte cu Preasfantul Fiu, prin Duhul Sfant, fiind salas al Treimii”. In acest context Parintele Dumitru Staniloae spune urmatoarele: „Astfel, locasul bisericii nu e numai o casa de rugaciune a credinciosilor, care si-ar lua din ei insisi puterea de unire cu Dumnezeu si intreolalta, ci o casa in care lucreaza Dumnezeu, mai bine zis Hristos insusi prin Duhul Lui cel Sfant, nedespartit de Tatal... Acest locas este totodata si un loc al prezentei si al lucrarii lui Dumnezeu cel in Treime. Precum este in cer, asa este Sfanta Treime si in Biserica, sau Cerul e prezent in Biserica. Dumnezeu cel in Treime nu asculta numai din cer rugaciunile credinciosilor, ci la aceasta chemare a lor raspunde cu prezenta si lucrarea Lui. In mod deosebit intalnirea ajunge pana la punctul culminant in mancarea Trupului Fiului lui Dumnezeu cel rastignit si inviat si-n bautura sangelui Sau cel varsat pentru noi dintr-o iubire netarmurita pentru ca si noi sa ne umplem de o iubire asemanatoare cu care sa-i raspundem Lui si sa ne intampinam unii pe altii... In locasul bisericesc Domnul continua sa savarseasca in modul cel mai concret si direct lucrarea Sa mantuitoare sau sfintitoare...”. Biserica drept institutie intemeiata de Domnul Iisus Hristos pentru mantuirea oamenilor, are trebuinta de Biserica in acceptiunea de sfant lacas si casa a lui Dumnezeu. Aducem multumire lui Dumnezeu pentru bucuria de a vedea la sfarsitul acestui an, incheiate si sfintite lucrari de constructie, reparatii sau infrumusetari la mai multe dintre bisericile eprahiei, avand in frunte insasi viitoarea catedrala aradeana. Cler si popor am trait in jurul ei clipe de aleasa inaltare duhovniceasca atunci cand inca in atmosfera celei de a nouazecea aniversari a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 si in intampinarea luminatului praznic al Craciunului si innoiri anului, insusi Patriarhul Romaniei, Preafericitul Parinte Daniel, odraslit din aceasta latura a tarii, a descins in Arad, pentru ca inconjurat de cea mai mare parte a ierarhilor membrii Sfantului Sinod al Bisericii noastre sa tarnoseasca Sfantul locas spre a sluji intaririi credintei si lucrarii crestine. Insemnatatea actului este cu atat mai mare, cu cat a urmat resfintirii Catedralei Patriarhale din capitala patriei ca si celei a Reintregirii Neamului din Cetatea Alba Iuliei, deasemenea dupa sesiunea Sfantului si indreptatorului Sinod, care intre alte hotarari a luat-o si pe aceea de a aseza in randul sfintilor pe cel dintai mitropolit al Tarii Romanesti, Iachint de Vicina, ca si pe binecredinciosul voievod Neagoe Basarab, ctitorul celei mai frumoase biserici din vechime de pe pamantul stramosesc, Curtea de Arges. De acum, nutrim si mai mult in constiinta chemarea Bisericii de a participa la Sfanta Liturghie si a deprinde invatatura Sfintei Scripturi prin trairea in duhul traditiei sfinte, asupra carei cerinte am luat aminte anul acesta, indrumati de Intaistatatorul Bisericii noastre cu prilejul sarbatoririi a 500 ani de la cea dintai carte romaneasca Liturghierul calugarului Macarie si 320 de ani de la cea dintai editie in limba romana a Bibliei puse sub numele lui Serban Cantacuzino. Inoindu-ne astfel mereu sufleteste sa-l primim pe Domnul in mijlocul nostru si-n adancul fiintei pentru a ne invrednici sa fim primiti in Casa Sa in partasie desavarsita, cerandu-i sa ne dea harul mantuitor, cu ajutorul caruia sa implinim tot binele, care sa se reverse apoi cu imbelsugare peste toti de maritele praznice si pentru toata vremea urmatoare pusa sub stapania lui Dumnezeu cel Unul slavit in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Amin. Al vostru, de tot binele doritor, Timotei Seviciu - Episcop al Aradului, Ienopolei, Halmagiului si Hunedoarei

Moment de reculegere, colinde si evocarea momentului 1989. Asa a inceput sedinta ordinara a consilierilor locali municipali. Grupul de colindatori ai Parohiei Ortodoxe din Sanicolaul Mic a fost primul care a colindat alesii locali, acestia fiind rasplatiti nu cu porc si vin cum zicea colindul ci cu bani. In fata alesilor s-au mai prezentat corul Filarmonicii de Stat si Corul Emil Montia al Casei de Cultura a Municipiului Arad. Dupa plecarea colindatorilor, prof. univ. dr. Corneliu Padureanu a vorbit despre evenimentele petrecute in anul 1989. Desi se anunta o sedinta lunga si plina de proiecte care priveau inaltarea unor constructii in Arad, nu a fost asa, deoarece 14 proiecte au fost amanate chiar la inceputul sedintei, pe motiv ca sunt incomplete, iar spre final au mai fost amanate inca doua. Mai mult, desi se anunta ca va fi ultima sedinta ordinara din acest an, pe data de 29 decembrie, consilierii locali se vor intalni din nou pentru a vota rectificarea de buget. Primele doua proiecte au vizat constatarea incetarii mandatului de consilier local si de viceprimar a lui Ovidiu Marian, precum si a lui Adrian Nitu. „Nu este o despartire de consiliu local, voi colabora in continuare pentru a rezolva problemele cetatenilor”, afirma Ovidiu Marian (senator). Proiectul de hotarare privind aprobarea studiului de fezabilitate „Amenajare parcuri chinologice in Municipiul Arad”, a starnit cateva pareri diferite. Sedinta s-a incheiat cu punctul diverse, la care consilierul Dorel Popa a propus ca o strada din Arad sa poarte denumirea de Constantin Ticu Dumitrescu. Claudia Untaru - Glasul Aradului

La final de an, Camera de Comert, Industrie si Agricultura Arad isi prezinta raportul oficial pe 2008. Conform celor afirmate de Nicolae Grosan, directorul CCIA Arad, „anul 2008 a fost unul foarte bun pentru Arad, din punct de vedere economic. S-au realizat o serie de intalniri si seminarii. De un real succes au fost intalnirile cu firmele pe tema crizei economice, intalniri pe care vrem sa le reluam in ianuarie.” Un alt punct forte al activitatii din acest an a constat in intarirea relatiei cu administratia locala, prin participarea la sedintele Consiliului Local Municipal, si directiile deconcentrate, prin evenimente realizate in comun, dar si prin participarea activa la elaborarea strategiei de dezvoltare locala pe termen lung si mediu. In ceea ce priveste departamentul economie interna-externa aici exista o activitate curenta, in care se realizeaza certificate de origine, standarde, gajuri bancare, traduceri, informatii din baza de date, asistenta si consiliere privind participarea la diverse evenimente. S-au stabilit intalniri intre posibilii investitori din strainatate cu autoritatile locale, cu firme aradene, reprezentantii CCIA insotindu-i si la potentialele amplasamente. Departamentul economic a lansat si un nou serviciu destinat agentilor economici - recuperarea TVA-ului din statele membre ale Uniunii Europene, pana acum apeland 10 firme pentru care se recupereaza TVA-ul din 14 tari comunitare. In relatia extrerna, politica CCIA s-a concentrat in zonele limitrofe precum Ungaria, Serbia, Croatia, Slovenia, Slovacia, Polonia, dar si in relatie cu statele mai vechi membre ale Uniunii Europene: Austria, Germania, Italia. O foarte buna colaborare s-a dezvoltat si cu consilierii economici ai Ambasadelor Romaniei de la Budapesta, Viena, Ljubljana, Consulatele Generale de la Szeged si Munchen. La departamentul formare profesionala, cei interesati au avut ocazia sa aleaga din 10 cursuri organizate de Camera, in functie de cererea pietei. In paralel, in aceasta perioada s-au lansat doua cursuri noi, „Procedurile de achizitii publice pentru autoritatile contractante din Romania” si „Lucrator in comert”, si s-au pregatit pentru lansare cursurile „Formator”, „Comunicare” si „Psihologie organizationala”. Pe viitor Departamentul Invatamant are in vedere colaborarea cu Agentia Judeteana pentru Ocupare si Formare, pentru identificarea fortei de munca necesara membrilor CCIA Arad. Departamentul de Integrare Europeana a fost creat in scopul de a asigura cu informatie in timp real si completa, membrii, cu Ghidurile de Finantare, eligibilitate, domenii. In prezent CCIA Arad gestioneaza doua proiecte. „Energy Gouvernamental School” (EGS), un proiect ce prevede schimbul de experienta intre liceele din Europa si mediul economic din tara fiecaruia, din Arad participand, alaturi de CCIA si Colegiul Economic si Universitatea „Vasile Goldis”. Al doilea proiect se afla in derulare in parteneriat cu CCI Ascoli Piceno si se desfasoara din 2007, acum aflandu-se in stadiul de raportare a activitatii, urmand ca la inceputul anului viitor sa se finalizeze. S.R. - Observator

Vin fiert, tuica cu piper si multe bucate gatite din carne de porc... Acestea au fost doar cateva dintre deliciile „Cinei porcului”, eveniment organizat de catre Consiliul Judetean Arad si Centrul Cultural Judetean. Sute de aradeni s-au adunat ieri in Piata Avram Iancu, unde doi porci, cu o greutate de 150, respectiv 160 de kilograme, au fost injunghiati de macelari autorizati. Multimea de oameni a venit sa vada operatiunea si sa se infrupte din bucatele gatite mai apoi. Organizatorii evenimentului, aflat la cea de-a doua editie si inregistrat la Oficiul de Stat pentru Inventii si marci inca de anul trecut, au dorit ca, prin aceasta actiune, sa incurajeze pastrarea traditiilor romanesti, dar si sa faca cunoscute normele europene privind taierea porcului. Astfel ca, inainte de injungiere, cei doi porci au fost asomati, dupa care au fost parjoliti cu paie si transati. Zoltan Lovasz, prezentatorul evenimentului, a explicat: „Am taiat doi porci conform normelor Uniunii Europene. Astfel, inainte de a fi injunghiati, au fost asomati cu un curent de 24 de volti. Pentru aradeni pregatim jumari, gulyas cu varza, carnati prajiti, iar pentru a ne incalzi servim tuica fiarta cu piper, scortisoara si cuisoare, dar si vin fiert“. Toate produsele care au fost servite participantilor la „Cina Porcului“ au fost supuse examenelor sanitar-veterinare, efectuate de specialistii Directiei Sanitar - Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor. Evenimentul din Piata Avram Iancu a tinut pana seara, cand mai multe ansambluri folclorice, dar si interpreti de muzica populara din judetul Arad, au incins atmosfera. Nadia Bodran - Glasul Aradului

Intr-o vreme in care nu auzim decat despre greve provocate de nemultumiri salariale, cu greu ne vine sa credem ca mai exista profesori care isi investesc veniturile, pentru a face ceva in scoala lor. Ei bine, acest lucru se intampla la Scoala Generala nr. 3 din Arad, unde profesorul logoped, Mirela Olariu si-a amenajat din banii ei un cabinet de logopedie. In tot mai multe scoli din municipiu si judet exista posturi de logoped care se ocupa de copiii cu probleme de pronuntie sau cu probleme la nivelul scrisului si al cititului. Aceste ore sunt foarte cautate, parintii trimitandu-si bucurosi copiii, deoarece in majoritatea cazurilor rezultatele se vad foarte repede. La Scoala Generala nr. 3 din Arad sunt peste 120 de elevi care au apelat la orele de logopedie. Deoarece scoala functioneaza in trei cladiri, amplasate pe strazi diferite, Mirela Olariu, profesorul logoped, nu beneficia decat de un singur cabinet in cladirea principala. Pentru a avea unde sa isi tina orele si in alta cladire, Mirela a apelat la bunavointa directiunii si a obtinut un spatiu unde sa-si amenajeze un nou cabinet. Sala care a primit-o functiona pana in acest an scolar ca debara iar pentru a fi renovata Mirela a investit aproximativ doua salarii, deoarece scoala nu beneficia de fondurile necesare in acel moment. Pasionata de meseria sa, profesoara nu a ezitat si, din salariile de pe doua luni, a cumparat materialele necesare pentru renovare. Astfel a cumparat glet, vopsea lavabila, s-a amenajat un cuptor pe gaz si cateva accesorii pentru a decora incaperea. Pentru a mobila cabinetul, directiunea scolii va cumpara un dulap, pentru a-si putea tine materialele didactice. „Ma bucur foarte mult ca pot sa ii ajut pe copii, mai ales cand vad cum progreseaza. De obicei, lucrez pe grupe, cu doi sau trei copii care au aceleasi probleme. Cu cei care au afectiuni mai grave lucrez individual. Prima data se face o evaluare a copiilor unde sunt depistate problemele, care pot fi de pronuntie, de scris, citit sau afectiuni asociate. Majoritatea elevilor inregistreaza progrese vizibile foarte repede. Totul depinde de cat de grava este afectiunea lor” - spune Mirela Olariu, profesor logoped. Desi norma maxima este de 40 de copii pentru un profesor logoped, in cabinetul Mirelei vin peste 120 de copii, atat din ciclul primar dar si gimnazial. Pentru a reusi sa lucreze cu toti, ramane dupa orele prevazute in orar si lucreaza si cu ceilalti, pana pe la 14.00 - 15.00. Parintii sunt incantati de idee si ii lasa cu placere sa ramana la ore suplimentare, deoarece este in folosul copiilor lor. „Folosesc foarte multe materiale didactice, iar la finalul orei ii recompensez cu diferite bulinute si abtibilduri cu personaje din desene animate pe care ei le lipesc pe fisa de lucru. Nu absenteaza la orele de logopedie si ma bucur sa ii vad entuziasti si bucurosi de rezultatele lor”, povesteste Mirela. Un succes demn de remarcat la inregistrat cu un copil care fusese repetent iar acum a ajuns sa obtina premiul trei. Simina Roz - Observator