Virtual Arad sustine petitia "Ajunge! Nu mai acceptam sa fim batjocoriti!", va invitam sa o semnati.

Marti, 10 martie 2009

Directorii unitatilor de invatamant s-ar putea sa fie numiti pe viitor de catre o comisie alcatuita din parinti, autoritati locale si profesori. In felul acesta, 60% din votul decizional ii va apartine angajatilor scolii, restul de 40% apartinand parintilor si autoritatilor locale. Decizia reprezinta un prim pas spre descentralizare, dar in acelasi timp naste indoieli in privinta riscului de politizare a invatamantului aradean. Problemele scolii sunt cunoscute cel mai bine de catre personalul institutiei, acesta fiind principalul motiv petru care s-a ajuns la aceasta concluzie. „Implicarea autoritatilor locale in decizie, nu face decat sa intareasca legaturile dintre acele institutii, ceea ce este un factor pozitiv. De asemenea, parintii trebuie le randul lor sa cunoasca programul de manageriat al directiunii. Singurul dezavantaj ar putea interveni acolo unde ar putea aparea interese. Sa nu fie implicata si latura politica“, declara prof. Maria Buruc, presedintele Sindicatului Liber din Invatamant Arad. Nici Inspectoratul Scolar nu isi ascunde satisfactia in fata unei astfel de modalitati de numire a directiunii. „Din punctul nostru de vedere, institutional, este de dorit sa se faca descentralizare. Ca hotararile, masurile administrative sa fie mutate la nivelul comunitatii locale, asrfel incat sa fie mai aproape de scoala“, declara Nicolae Pellegrini, inspector scolar adjunct. Daniel Tocoianu, directorul Scolii Generale „Aron Cotrus“, declara: „Nu cred ca parintii au vreo competenta in a decide directorul unitatii scolare. Ei nu au de unde sa stie cine este mai potrivit pentru functia de director. Profesorii sunt cei mai in masura sa hotarasca acest lucru. Desigur ca si autoritatile locale ar trebui sa aiba un cuvant greu de spus, atat timp cat nu se politizeaza functia“. Adrian Cotuna - Glasul Aradului

Oamenii din Sanicolaul Mic sunt revoltati de strazile necirculabile, pline de noroi si apa datorate lucrarilor de reabilitare a strazilor Nicolae Lenau si Flacara, care nu au avansat aproape deloc din toamna anului trecut. Oamenii din Sanicolau se tem ca s-ar putea sa le cada acoperisul din cauza masinilor de mare tonaj care circula prin zona de mai bine de jumatate de an De cand au inceput lucrarile de reabilitare a strazilor Nicolae Lenau si Flacara, circulatia masinilor a fost deviata pe strazile Clopotului si Tarafului, care au devenit necirculabile, din cauza noroiului si a gropilor care ajung pana la jumatate de metru. Cele doua strazi au devenit drum judetean, circulate de sute de masini pe zi, printre care si camioane si tiruri care ii fac pe oamenii care locuiesc in zona sa stea cu teama ca li s-ar putea darama casele din cauza trepidatiilor. „Mi s-au deplasat peretii la casa, iar acoperisul s-a lasat. Am tot tencuit dar degeaba, crapa iar. Cand au inceput sa lucreze ne-au promis ca in maxim trei luni vor termina si deja de aproape opt luni o tin tot asa”, spune nervos Petre Costea, care locuieste pe strada Frumoasa. Oamenii sunt nervosi si suparati pentru ca nu stiu pe ce perioada se vor mai intinde lucrarile, care i-au adus deja la capatul rabdarii. „Degeaba imi tot repar peretii ca, in ritmul asta, voi ajunge sa imi construiesc alta casa pana vor fi finalizate lucrarile”, continua domnul Costea. Si pe strada Tarafului e aceeasi situatie, mai ales ca oamenii de aici stau in case din pamant, care pot in orice moment sa se darame. „Ne e frica sa nu ramanem fara un acoperis deasupra capului. Si-asa nu sunt foarte rezistente casele noastre daramite acum ca, in fiecare zi, pe aici trec sute de masini”, spune Ioan Lenard. Curtile oamenilor care locuiesc pe strazile Clopotului si Tarafului-pline de noroi si pamant impins de utilajele care „taseaza” drumul Daca acum sunt probleme ca ploua si este noroi, vara, praful produs de masinile care circula pe aceste strazi ii obliga pe oamenii sa stea inchisi in case. „E un dezastru ce se intampla aici. Ne-au tot promis ca vor termina, dar nici o lucrare nu e gata. Nu stim ce sa mai facem, suntem disperati”, declara Mia Bodrag, de pe strada Clopotului. Noroiul de pe strazi, care este „nivelat” in fiecare zi de un utilaj, ajunge in curtile celor care locuiesc acolo, pentru ca masinile sa poata circula mai „usor”. Nu se gandeste nimeni la oamenii care sunt nevoiti sa treaca strada incaltati cu cizme, pentru ca altfel risca sa le ajunga noroiul pana la glezne. „La mine in fata casei este noroi impins de utilajele astea ce tot vin si taseaza, si am ajuns sa nu imi pot deschide nici poarta. Cand am intrebat daca va veni cineva sa ia pamantul si noroiul depozitat la mine la usa mi s-a zis ca e obligatia mea sa il adun. Cum sa il iau eu cand ei aproape ca mi-l baga in curte? ”, explica Bujor Sida. Oamenii sunt revoltati ca nu isi pot lasa nici macar masinile parcate in fata portii pentru ca sunt acoperite de noroiul improscat de camioanele care trec pe drum. „Isi bat joc de noi in ultmul hal. Nu se vede nicio miscare si felul in care se desfasoara lucrarile este jalnic”, spune Dan Cotuna. In disperare de cauza, oamenii din Sanicolau s-au hotarat sa adune semnaturi si sa faca o scrisoare deschisa pe care sa i-o duca primrului. „Vrem un raspuns, sa stim cand vor fi gata lucrarile si ce se va intampla mai departe”, explica suparat Dan Cotuna. Felul in care se desfasoara lucrarile i-au facut pe cei care locuiesc in Sanicolau sa isi piarda orice urma de speranta in ceea ce priveste imbunatatirea situatiei. „O sa ii dam in judecata daca situatia nu se va schimba si vom cere daune”, a incheiat Dan Cotuna. Corina Hutan - Observator

Peste 300 de bolnavi calca zilnic pragul policlinicilor aradene Spitalele si policlinicile aradene sunt asaltate in fiecare zi de un numar mare de pacienti, care asteapta inca de la orele diminietii la sectiile unitatilor medicale. La nivel de Arad, numarul bolnavilor este in continua crestere, iar serviciile fara plata sunt chiar fortate de solicitanti. Doar pe parcursul unei zile, peste 300 de pacienti solicita serviciile Policlinicii Municipale, majoritatea fiind asigurati. Pe culoarele institutiilor se creeaza adevarate cozi, iar preluarea pacientilor programati se face decalat, astfel incat acestia sunt nevoiti sa astepte chiar ore in sir la rand. De la an la an parca, numarul bolnavilor este din ce in ce mai mare, iar serviciile medicale fara plata la fel de masurate, in functie de fonduri. Situatia este chiar ingrijoratoare in contextul in care, pe parcursul unei zile, peste 300 de pacienti solicita serviciile unitatilor medicale aradene. La Policlinica Municipala, zeci de pacienti stau in salile de asteptare de la orele diminetii, uneori pana la finele programului. Cateva dintre cele mai frecventate sectii sunt cele de ortopedie, ginecologie, ORL si fizioterapie. Problemele cele mai acute cu care se confrunta conducerea policlinicii sunt numarul redus al serviciilor gratuite si asaltul de pacienti din mediul rural, care sunt conditionati de timp si de mijloace de transport. „Policlinica Municipala pune la dispozitie toate sectiile si avand o oferta generoasa de ambulator este normal sa fie foarte solicitata. La un volum atat de mare de pacienti, cabinetele fac fata cu mare greutate. Este un rulaj mare de solicitanti si se asteapta la coada pentru ca unii vin neprogramati si incercam sa oferim tuturor serviciile necesare. Am subliniat pacientilor in repetate randuri ca cel mai indicat lucru pentru a se evita aglomeratia este sa isi faca programare“, sustine Sorina Codreanu, medic primar recuperare medicala, presedinta a Policlinicii Municipale Arad. La sectia ortopedie, una dintre cele mai solicitate sectii, zeci de pacienti asteapta sa le vina randul, iar majoritatea sunt varstnici. „Sunt plecata de dimineata de acasa si nu sunt din Arad ci din Sagu si de abia am venit din pricina problemelor de sanatate. Nu se intra la ora la care planuiesti sa intri pentru ca sunt foarte multi bolnavi. Nu am alta alternativa decat sa astept mai ales ca sunt la fara plata“, povesteste Ecaterina Cuidan, 68 de ani. Printre bolnavii care aleg Policlinica Municipala se numara si pacienti de la zeci de kilometri de Arad care, asteapta de la orele diminetii in speranta de a prinde ultimile mijloace de transport cu care se pot intoarce acasa. „Am venit pentru inflitratii la coloana, stau deja de doua ore dar ma bucur ca am parte de tratament fara sa platesc. Am venit de la Seleus si sper ca o sa prind autobuzul pentru ca nu am unde sa raman in Arad“, povesteste Lidia Mitras, 75 de ani. Nici la Policlinica cu Plata situata in zona Boul Rosu lucrurile nu stau mai bine. Si aici numarul bolnavilor este foarte mare, iar din aceasta cauza sistemul fara plata nu face fata. In functie de fonduri, cabinetele medicale ofera pana la 36 de locuri fara plata. „Zilnic, cabinetele policlinicii primesc peste 300 de bolnavi cu programare si fara. Pacientii opteaza pentru serviciile fara plata, insa acestea sunt in functie de fonduri. Una dintre sectiile cele mai frecventate este cea de neurologie, aceasta sectie fiind si cea cu cele mai multe locuri gratuite. In principiu, acestea variaza intre 32 si 36, pe zi. Asaltate de un volum mare de pacienti sunt si ortopedia, ginecologia, internele si laboratorul“, declara Emilia Irian, asistent medical generalist. Aceasta situatie poate fi regasita in fiecare zi in unitatile medicale, in contextul in care sistemul serviciilor medicale este tot mai deficitar, iar incidenta bolnavilor tot mai ridicata. Sandra Stoler - Glasul Aradului

Cu o jumatate de veac in urma, in 14 iunie 1958, Filarmonica aradeana, sub bagheta lui Nicolae Boboc, prezenta in prima auditie pe tara “Carmina Burana” de Carl Orff (creatie a anului 1937), cu forte proprii, solisti fiind Elsa Stepan, Oleg Rudic, Mircea Emandi, iar corul a fost instruit de Anatol Goreaev. De atunci, lucrarea a fost mereu reluata, servind chiar scene straine in diferite etape (cel putin in Ungaria, Germania, dupa cate stim noi). Carl Orff, compozitor, dirijor, pedagog muzical de exceptie, intre altele, este autorul tripticului “pagan” “Trionfi”, exaltare a unui eros tanar, viril, puternic si colectiv, din care, prima parte este “Carmina Burana”, cantata scenica, in care autorul incearca sa regaseasca forta genurilor dramatice primitive, cu scriitura lor martelata si simplificata. Varianta interpretativa din 5 martie a fost creata de Dorin Frandes, avandu-l ca instructor al corului pe Robert Daniel Radoias, iar ca solisti pe Camelia Clavac, cunoscuta aradenilor din manifestari anterioare, Valentin Racoveanu, solist al Operei bucurestene, Adrian Marcan, solist al celei brasovene. Actuala trupa a reusit sa dea viata acestui op, dand preganata ritmului, (Elena Sbarcea, Lucia si Mario Florescu la percutie, familia Dogariu la pian), exploatand contrastele dinamice si de caracter, creand un discurs cand antrenant, cand plin se sensibilitate su delicatete. Publicul a rasplatit cu aplauze prelungite aceasta realizare ce se inscrie in randul succeselor acestei stagiuni aniversare. Putem zice cu bunavointa ca la acest concert sala a fost plina. Interesant si totodata trist este faptul ca au fost spectatori care au stat in picioare, neavand scaune, desi pe coridorul largit din mijlocul salii putea circula in voie un tractor sau un camion. ***Virtual Arad a primit un drept la replica referitor la anumite afirmatii ale cronicarului nostru muzical (concertul din 12.02.09 semnat in data de 16). Drept sau nu, noi ne facem datoria de a-l publica integral in randurile urmatoare. “Stimati domni, probabil ca dreptul la replica functioneaza si la dv. asa ca va rog, cu tot respectul, sa inserati o opinie usor diferita de prof. Hugo Hauptmann intr-una dintre cronicile de concert pe care le-a postat pe site-ul stirilor din presa in saptamanile trecute. Indraznesc, din postura de participant si impricinat sa-mi exprim parerea referitoare la un gest comis de un coleg de-al meu (M) la solicitarea dirijorului, ca orchestra si corul, aplaudate minute in sir de publicul care a umplut pana la refuz sala de concerte a Filarmonicii, sa reia una dintre lucrarile deja interpretate. De la mine s-a vazut astfel: in momentul in care dirijorul a indicat care dintre cele 14 lucrari din program va fi reinterpretata, fiecare dintre cei aproape 100 de artisti de pe scena au inceput, cu infrigurare, sa rasfoaiasca in noianul de note care le-au avut in mape. Unii au gasit notele mai repede, altii mai greu. Instrumentistul despre care se face vorbire in incheierea cronicii, nu reusea sa gaseasca stima respectiva, gesturile facute intre timp pantomimand un „text“ prin care cerea scuze pentru situatia in care a pus colectivul prin intarzierea identificarii stimei. Totul a durat mai putin de un minut dupa care intreg colectivul a interpretat bis-ul cu mult aplomb, reusind sa entuziasmeze din nou pubicul care a reluat aplauzele de asta data in picioare. Inchei cu cu celebra reclama “restul e cancan”. Semnat, Dorin Frandes – Dirijorul impricinat In ceea ce ne priveste, ca organ de presa, Virtual Arad isi ia in serios misiunea, mai ales ca avem in vedere faptul de a fi purtatorii de cuvant si sursa de informatie ai numitei opinii publice. Asadar, noi trebuie sa avem in vedere adevarul, pe care altii doar il trambiteaza si mimeaza. Subliniem ca primul tel al rubricii noastre este acela de a atrage un public cat mai numeros spre sala de concerte, preocupare obsedanta a semnatarului ei, de 45 de ani incoace. Daca ni se sugereaza directive in privinta felului de a trata problemele, pentru noi din start sunt neavenite, preferand sa renuntam la aceste modeste consemnari (neremunerate), spre bucuria celor iresponsabili, dar, in acel caz imaginea vietii culturale aradene ar avea de suferit si ar fi pacat. Daca alte organe de presa sau personae ar prelua aceasta sarcina si ar face mai bine treaba aceasta, noi am fi primii care ne-am bucura din tot sufletul, noi neavand de pierdut decat lanturile, vorba proletarului marxist. Nu stim cati citesc aceasta rubrica numita de noi “Aradul muzical”, doar ca www.virtualarad.net e accesat de peste 140.000 de cititori din toata lumea, saptamanal, la care se adauga tot la 7 zile alte cateva mii de asa zisi vizitatori unici, care totdeauna sunt altii. Semnale specifice certe (referitoare la rubrica noastra) am primit de la Los Angeles, Amsterdam si din indepartata Australie, spatiu larg ce nu cuprinde si insulele Oceanului Pacific, unde am doar un nepot interesat numai de meseria lui, aflata la opusul muzicii si bine-nteles de femei. E posibil sa citeasca “dreptul la replica” si cei doi auditori revoltati, care ne-au dat ghes sa luam atitudine, reactionand cum vor crede de cuviinta. Noi am mai amintit cel putin odata de admonestarea flautistului si dirijorului german de origine romana, Demetrius Pop, cand un tanar s-a asezat in sala de concert cu sapca pe cap, vizibil datorita faptului ca, pe deasupra, si intarziase. Dirijorul s-a intors spre sala, spunand scurt si sec: “Cand intri in Templul Muzicii, iti iei sapca de pe cap!” Noi, parafrazandu-l pe fostul clujean, zicem acum ca in primul rand cei ce oficiaza in acest Templu care este Filarmonica trebuie sa aiba respect fata de actul lor nobil si fata de cei carora li se adreseaza, adica publicului. Destul de multi, dar nu toti, se poarta pe scena ca adevarati sacerdoti si vestale, in schimb altii au vreme de comentarii malitioase sau trag perdeaua spre iesire, desi li se face semn ca urmeaza un bis, de exemplu. Asemenea acte nu trebuie deloc incurajate, caci afecteaza nivelul artistic, calitatea mesajului sonor. Intronarea regulilor si legilor, a ordinii si disciplinei, a bunului simt, nu presupune neaparat despotism, dictatura, dupa cum bunul plac si anarhia nu sunt similare libertatii, cu atat mai mult, cu cat ultimele nu sunt deloc onorante si au efect destructiv. Unitatea de actiune si respectul reciproc trebuie sa fie deviza muzicienilor. Drept incheiere, priviti imaginea salii de concert in data de 22.01.09, cand prezenta a fost minimala, desi media este mai mare, dar cu mult sub cea de acum 30-40 de ani, ea poate fi cat se poate de elocventa. Privind-o, nu poti sa nu te gandesti ca cineva pune cruce Filarmonicii cu zambetul pe buze, inainte de a reusi ca aceasta sa-si serbeze cei 120 de ani de existenta. Din pacate acesti “cineva” nu sunt putini, fiind totodata si destul de eficienti in actiunea lor constienta sau nu. Hugo Hauptmann - Virtual Arad *** Programul Filarmonicii din 12 martie 2009 va cuprinde: Nicolae Branzeu – Nocturna Serghei Rahmaninov: Concertul nr.2 in do minor op.18 Ludwig van Beethoven – Simfonia a V-a in do minor op. 67 Dirijor – Cristian George Neagu Solist – Daniel Goiti

Comuna Macea este populata de oameni gospodari, lucru care se vede inca de la intrarea in localitate. In prezent primarul are multe proiecte care urmeaza sa fie puse in practica, printre care se afla si realizarea unei noi scoli la Sanmartin si infiintarea unui Camin Cultural. Proiectele pentru apa potabila, la Macea sunt realizate in proportie de 85%, iar in prezent se lucreaza la introducerea gazului in comuna, pe o lungime de 15 kilometri. Aductiunea este deja gata pana in Sanmartin, urmand ca si acolo sa se faca niste strazi laterale. Urmeaza si introducerea canalizarii si au fost stabilite locurile pentru statia de pompare: una langa sala de sport, una in partea de sud si inca una in nordul localitatii. „ Avem proiect de executie, iar mai bine de jumatate din ele sunt gata, la sala de sport din localitate. Avand peste 1000 de elevi am prins pentru acest proiect si realizarea unei tribune cu 150 de locuri pentru sala de sport”, spune Ioan Mercea, primarul comunei Macea. Primarul mai are in curs de desfasurare si proiecte mai mici, care vizeaza reparatia acoperisurilor, gardurilor, inclusiv a Primariei si a Postei, care necesita renovari. Aceleasi lucrari sunt vizate si pentru institutiile din Sanmartin, iar in prezent se duc tratative intre ministere cu privire la renovarea scolii si a postei. La nivel de comuna, prioritatile sunt in agricultura, iar locuitorii solicita in special acordarea subventiilor la motorina. Anul acesta, la Macea suprafata lucrata este in proportie de 80%, iar daca vremea va fi buna procentul va creste cu siguranta. „Noi am intentionat sa convingem oamenii sa-si lucreze pamantul, iar in caz contrar sa-l dea si sa se asocieze, pentru ca o holda nelucrata inseamna automat un focar de buruieni pentru vecinii lor”, mai sustine primarul comunei Macea. In proiect este si Parcul Comunal, iar la Gradina Botanica se realizeaza in prezent in jur de 10-12 lucrari, in timp ce Parcul Caminului a primit denumirea de Parcul “Pavel Mercea”, dupa numele sculptorului care a realizat cateva lucrari pentru acest parc. De asemenea, in plan se afla si inlocuirea pomilor batrani, care reprezinta un pericol pentru cetateni, iar pentru puiet se colaboreaza cu Gradina Botanica. Pe o distanta de un kilometru vor fi inlocuiti si castanii, care au fost plantati in urma cu doua-trei sute de ani si care au devenit foarte scorburosi. In acest fel, localitatea Macea va avea mai mult spatiu verde, chiar daca nici pana acum nu a dus lipsa de verdeata, parcul dendrologic avand o suprafata de 22,5 ha. In ceea ce priveste salubritatea, de curand a fost incheiata licitatia de proprietate si nu sunt probleme cu privire la acest aspect. Nicoleta Bosnigeanu - Observator