Investitia are termen de finalizare de sase luni, pentru lucrari fiind alocati 700.000 lei. Operatiunea de schimbare a rosturilor de dilatatie la Podul Rutier Micalaca va consuma din bugetul local circa 700.000 lei, suma fiind deja alocata. Lucrarea trebuia realizata deja, cu mai multi ani in urma, specialistii sustinand necesitatea schimbarii rosturilor de dilatatie o data la cel mult 10-15 ani. Podul Rutier Micalaca are o vechime de peste 20 de ani, acum schimbandu-se prima data respectivele rosturi. In cursul anului trecut, spune Corina Draghici, rosturile s-au rupt la unul dintre capetele podului. Primaria a comandat o „carpire” (pentru a castiga timp pana la proiectarea lucrarii). Sase luni Termenul de realizare a investitiei este de sase luni, estimandu-se ca la sfarsitul verii podul sa fie deschis circulatiei pe ambele sensuri. Potrivit Corinei Draghici, purtatorul de cuvant al Primariei, in cursul lunii iunie traficul va fi directionat pe celalalt sens al podului. Lucrarea este similara cu ceea ce s-a realizat pe podul Decebal - in acel caz, insa, executia avand un termen mai lung din cauza conditiilor de trafic, fiind imposibila inchiderea circulatiei pe unul dintre sensuri. Rosturi nemtesti Pe o banda, s-a efectuat deja frezarea, s-au spart rosturile vechi, se lucreaza la refacerea trotuarului pe partea pietonala a podului si au fost vopsite balustradele si braul de protectie. Rosturile de dilatatie au fost aduse din Germania. Potrivit informatiilor furnizate de Corina Draghici, ele sunt diferite de cele care existau. „Este un sistem care permite deformari mai mari, care sa preia traficul greu”. S. B. - Jurnal Aradean

Inca o lovitura puternica in randul interlopilor din Arad. Dupa descinderi in forta si zeci de arestari, curatenia generala in randul mafiotilor aradeni continua. Ieri, procurorii si politistii de la Crima Organizata, din Capitala, au reusit confiscarea a aproape 200 de kilograme de cocaina, depozitata, culmea, la o fundatie din oras. Initial, cei care au descoperit impresionanta cantitate de droguri au fost politistii de frontiera din Constanta. Acestia au solicitat ajutorul lucratorilor antidrog, deoarece, intr-un container ce tocmai sosise in Portul din Constanta din Peru, existau, printre cele 1.300 de cutii de suc, opt cutii de carton, identice cu cele care contineau sucuri, dar in interiorul carora se afla cocaina. Drogurile erau ambalate in pachete de cate un kilogram fiecare. Marfa urma sa ajunga, conform documentelor de insotire a marfurilor, la o fundatie din Arad, care figura ca importator. Astfel, pe tot traseul Constanta-Arad, camionul care transporta containerul a fost monitorizat de politisti, sub supravegherea procurorilor DIICOT. Imediat ce au ajuns la destinatie, oamenii legii au trecut la actiune si au retinut patru persoane, trei cetateni maghiari si o romanca, in plina activitate. Cei patru descarcau coletele cu cocaina din container si incercau sa le incarce intr-un autoturism ce urma sa paraseasca imediat tara, spre Ungaria. Surse neoficiale, sustin ca, printre cei retinuti, se gasesc si rude apropiate ale unor suspecti din clanul „Imparatului”. Oficial, informatia nu a fost confirmata de anchetatori, acestia dorind sa pastreze totul secret pana la finalizarea cercetarilor si a retinerii celor implicati si asta pentru ca reteaua pare sa fie una mult mai extinsa decat se credea initial. Anca Barbura - Glasul Aradului

Realizarea unei cai navigabile pe raul Mures nu pare a fi un proiect realizabil, aflandu-se in aceeasi situatie ca si cel pentru un nou aeroport in judet. Autoritatile judetene ar vrea sa amenajeze caile navigabile pe raul Mures de la frontiera pana la Alba Iulia, ceea ce ar duce la infiintarea unui port la Arad, dar mai intai trebuie realizat un studiu de navigabilitate. In scopul reducerii riscurilor aparitiei unor potentiale efecte negative generate de implementarea planului, a fost propus un set de recomandari care vizeaza toate proiectele ce urmeaza a se desfasura in urma implementarii planului. Conform Planului de Amenajare a Teritoriului Judetului Arad, punerea in practica a unei asemenea idei poate genera efecte negative cu potential transfrontier, din cauza existentei unei “salbe” de arii protejate pe cursul raului, atat in interiorul tarii, cat si pe teritoriul Ungariei. Aceasta masura a fost preluata din Planul de Amenajare a Teritoriului National, fara a exista studii de actualitate cu privire la tipul si dimensiunea lucrarilor necesare asigurarii transportului naval pe acest rau. „Consideram ca in aceasta faza nu este necesar un proces de consultare a partii maghiare asupra realizarii caii navigabile, un astfel de demers fiind oportun dupa elaborarea unor studii privind navigabilitatea pe raul Mures, a unui proiect si a evaluarii de impact.” Pana in prezent nu exista studii disponibile cu privire la tipul si dimensiunea lucrarilor necesare asigurarii transportului naval pe acest rau. In prezent Muresul este un rau in regim natural in albia caruia nu se desfasoara lucrari de dragare pentru transformarea acestuia intr-o cale navigabila. In perioada 1959-1962 si in anii ‘70, cu ocazia elaborarii studiului de amplasament al acumularii Savarsin-Batuta s-au intocmit mai multe proiecte de amenajare. Costurile mari si eficienta redusa au facut insa ca aceste proiecte sa fie abandonate. Amenajarea raului Mures pentru navigatie ar implica lucrari mari de gospodarire a apelor cu crearea de lacuri de acumulare ce ar urma sa asigure nivelurile corespunzatoare si debitele de ecluzare. „Astfel de lucrari pot produce modificari importante in structura si functionalitatea habitatelor si a ecosistemelor raului Mures, atat la nivel local, cat si in aval, dincolo de frontiera nationala. Ratiunea pentru care consideram ca aceasta masura poate genera efecte semnificative transfrontiere este existenta unei salbe de arii protejate pe cursul raului, atat in interiorul tarii, cat si pe teritoriul Ungariei. Existenta acestor arii protejate, precum si sustenabilitatea lor depind in buna masura de prezervarea caracterului natural al cursului raului Mures”, spun specialistii care au intocmit Planul de Amenajare a Teritoriului Judetului Arad. Dana Mirea - Observator

„Banul duce la destramarea imperiilor si prabusirea cetatilor” - spunea Miron Costin, unul dintre primii scriitori si istoriografi din literatura romana. In acest sens, am ales sa ma opresc asupra Cetatii Ineului, o capodopera a arhitecturii Renasterii tarzii, care in prezent sta sub semnul aparentei, asteptand restaurarea care de ani buni ii este promisa. Dar cum statul roman ne-a obisnuit ca astfel de vestigii care stau sa cada din lipsa banilor nu reprezinta o prioritate intr-o „Romanie turistica”, promisiunile sunt singurele care au mai ramas. In ceea ce priveste Cetatea Ineului, de ani buni se fac planuri, se dau idei, dar pana sa fie puse in aplicare, tot noi suntem cei care am ramas cu speranta ca intr-un final ceva s-ar putea schimba. Daca Occidentul a stiut sa gestioneze astfel de monumente, Romania se pare ca a lipsit de la aceasta lectie. In schimb, ne batem cu pumnul in piept prin campanii care vor sa relanseze turismul romanesc. „Turismul in Romania se concentreaza asupra peisajelor naturale si a istoriei sale bogate” - spunea cineva. In ceea ce priveste istoria noastra bogata, se pare ca acest aspect a fost de la bun inceput scos din context, avand in vedere multitudinea de vestigii asupra carora nu se pune accent. Ineul medieval si cetatea Istoria medievala a Ineului se suprapune cu istoricul cetatii. Aici inca din vechime este atestata documentar o fortareata, ridicata in centrul unui cnezat romanesc. Mai tarziu importanta cetatii creste, devenind centrul unui mare domeniu feudal, compus din 51 de sate. Ca si „surorile” sale din Siria, Dezna sau Soimos, Cetatea Ineului ajunge si sub stapanirea lui Mihai Viteazul, care trece prin aceste parti in drum spre Praga pentru a duce tratative cu imparatul Rudolf. Cetatea se compunea de fapt din doua elemente. Primul, cetatea interioara cu doua nivele, existenta pana in prezent, are forma de patrat, la colturi fiind strajuita de patru bastioane circulare etajate, care permiteau actiunea eficace a artileriei si azi vazandu-se urmele unor deschizaturi adaptate pentru gurile de foc. Al doilea eIement situat in exterior, la distanta de cateva sute de metri forma braul de ziduri din piatra, tot in forma de patrat, cu bastioane la colturi. Din acestea nu ne-au ramas decat putine urme, intre care se remarca ramasitele bastionului dinspre Crisul Alb, situat in gradina scolii. Zidurile erau inconjurate din trei parti de santuri cu apa, pe cea de a patra latura curgand Crisul Alb. Cucerita in 1658 din nou de turci, fapt relatat pentru importanta lui si de Miron Costin, acestia o stapanesc pana la sfarsitul secolului, cand este cucerita de catre trupele habsburgice. Incepand cu 1745, cetatea este parasita, doar cea interioara fiind refacuta pe la 1870. *** …sau „numai ignorantul uraste arta”, pentru ca desi este in paragina, cetatea are ce oferi ochiului vizitatorului. La momentul la care am vizitat fortareata, ma asteptam ca voi gasi macar un paznic sau „un ghid” care sa ma indrume printre cele cateva zeci de incaperi din interiorul ei. Bineinteles ca nu mi-a fost dat sa vad tipenie de om, in afara de cativa adolescenti care „se iubeau pe tunuri” - vorba poetului, in parcul de langa cetate. Cum poarta de la intrare era ferecata cu un lacat, surpriza mi-a fost oferita de o usa deschisa din spatele cetatii, bineinteles fara sa existe vreun „Atentie” pentru vizitatorul curios din fire, dar care nu stie ce-l asteapta in spatele zidurilor. Desi ma asteptam ca macar intr-una dintre cele cateva zeci de camera sa gasesc un boschetar care sa-si fi facut „cuibul”, nu mi-a fost dat ochilor sa vad asa ceva. In schimb, ziduri „ruginite” de timp, geamuri inexistente si nu in ultimul rand, resturile unor betii trase la umbra istoriei. In rest, inca isi mai pastreaza farmecul, arhitectura si spiritul treaz. Cat priveste proiectul de reabilitare, nimeni nu stie exact cand va fi pus in aplicare. Anul trecut, primarul Mehelean isi propunea un plan indraznet de revigorare a turismului in oras. Astfel, peste 12 milioane de euro ar fi fost nevoie pentru cetate, urmand sa o transforme intr-un adevarat punct turistic al Ineului. Cu toate ca a trecut mai bine de un an de atunci, cetatea stagneaza. Copiii isi mai petrec timpul la radacina zidurilor in cautare de corcoduse sau pur si simplu gasind in ea un bun loc de joaca. Desi ar putea reprezenta o adevarata emblema a Ineului, cetatea asteapta de ani buni un semn, o mana care sa-i poata reda culoarea de altadata., mai ales ca desi ar trebui sa aiba inscriptionarea de monument istoric, aceasta nu exista nici in prezent. Desi este un unicat cu radacinile infipte in perioada medievala, Primaria Ineu nu are capacitatea de a reface si de a pune cetatea in circuitul turistic si economic. Cetate sau lagar de concentrare Ceea ce putini stiu, este ca pana in 1989, a adapostit scoala speciala, o constructie fara caldura si cu mancare putina, in care elevii cu deficiente psihice si fizice, pe care regimul comunist ii „inchidea” intre zidurile ei, erau nevoiti sa invete sa supravietuiasca. In prezent se mai pastreaza amprenta copiilor care au trecut prin scoala din cetate. Vechile dusuri, aduc aminte vizitatorului de lagarele naziste, in care copiii erau nevoiti sa se spele o data pe saptamana, cand era apa calda. Sala de sport, in care au mai ramas si acum doi pereti vopsiti, este si ea in paragina. In ceea ce priveste soarta celor care au avut ghinionul sa invete lectia dura a vietii intre zidurile fortaretei, lipsa mancarii, frigul si nu in ultimul rand sistemul, au facut ca rata supravietuirii sa fie foarte mica. Astazi, toate acestea au ramas prada istoriei, la fel ca intregul edificiu. Adrian Todor - Glasul Aradului

Desi principalele servicii ale unui salon de coafura sunt tunsul, coafatul si vopsitul parului, in ultimii ani tot mai multe saloane s-au specializat si in manichiura si cosmetica... in functie de ce isi doreste fiecare. Preturi pentru toate buzunarele la saloanele de coafura din Arad Saloanele de infrumusetare sunt foarte cautate de doamnele si domnisoarele care vor sa faca o schimbare in ceea ce priveste infatisarea lor. Cum parul este cel mai usor de schimbat atunci cand dorim sa ne transformam sau sa retusam anumite particularitati ale fizionomiei, am fost la un salon de coafura pentru a afla cat ne-ar costa sa ne schimbam putin look-ul. Pentru ca parul si stilul in care acesta este tuns si vopsit reprezinta o marca a personalitatii, fiecare femeie face un efort cat de mic pentru a-si schimba intr-un fel sau altul imaginea de zi cu zi, sau doar la ocazii speciale. In ceea ce priveste preturile, in functie de salon, pentru un tuns trebuie sa scoatem din buzunar pana la 50-60 de lei, o coafura de ocazie intre 30 si 100 de lei, un vopsit intre 30 si 60 de lei, un permanent intre 50 si 80 de lei, in functie de lungimea parului. Miresele care vor sa aiba o freza unica in ziua cea mare, trebuie sa scoata din buzunare intre 80 si 150 de lei. Nu au fost uitati nici barbatii, care ies mult mai ieftin, avand in vedere ca, ei se pot tunde si cu 15 lei. Extensiile cu gel, cel mai cerut serviciu de la manichiura Saloanele de infrumusetare iti sar in ajutor pentru a te putea bucura de o manichiura ireprosabila, pentru o perioada indelungata, chiar de sase luni, iar preturile nu sunt tocmai piperate. Unghiile false realizate din gel, plastic sau portelan sunt solutia ideala, iar daca sunt aplicate de specialisti, nici nu pot fi deosebite de cele naturale. Operatiunea de aplicare a unui set de unghii noi nu dureaza mai mult de o ora. Se poate opta intre portelan, pentru care trebuie sa scoatem din buzunare intre 100 si 200 de lei, in functie de salon sau acril, care costa sub 100 de lei. Daca lucrarea a fost efectuata corect, starea naturala a unghiei nu este afectata deloc, iar cand te plictisesti, mergi la salon si contra aceleiasi sume, specialistul ti le scoate. Pe strada Mihai Eminescu, exista un astfel de salon, care s-a deschis in urma cu doua luni, unde preturile sunt destul de accesibile, avand in vedere faptul ca o manichiura simpla costa 10 lei, cu oja 13 lei, gelul pe unghii naturale este 35 de lei si pe unghii false 45 de lei. Cel mai cerut serviciu din salon sunt extensiile din gel, care costa 55 de lei, la fel si umplerea lor. “Clientele care vin la noi cer acest serviciu pentru ca nu mai au treaba o luna de zile cu unghiile si cu manichiura. Este foarte practic daca lucrarea este efectuata corect. Nu afecteaza nici unghia naturala, ceea ce le linisteste pe cliente”, spune Ramona Herman, manichiurista. Corina Hutan, Alexandra Seran - Observator