-
Domnule Blidar, cum va raportati, ca unul dintre cei
mai importanti oameni de afaceri autohtoni, la criza
economica din Romania?
- Dupa opinia mea criza era previzibila. Eu am mai
spus-o si acum cinci ani ca Europa era in surpraproductie!
Pentru Romania, criza aceasta este dureroasa, dar
necesara! De ce spun asta? Romania nu are o economie
de piata functionala. Incercam sa ne imbatam cu apa
rece ca lucrurile merg bine, dar nu este adevarat.
In Romania nimeni nu stia cine este bogat, cine este
sarac, daca este bogat cat de bogat este. Noi suntem
mari specialisti in a brava, in a umbla cu body-guard
dupa noi si multe Mercedesuri. Pe mine nu ma caracterizeaza
aceste practici si chiar le detest! Datorita acestei
stari de a poza in ceea ce multi nu erau, induceau
in eroare. Dupa primul soc al crizei financiare a
inceput sa se vada daca avem si oameni de afaceri
autentici si cati avem, daca avem si bogati - si cati
avem! Eu cred ca sfarsitul crizei economice va fi
un nou inceput pentru noi. Cred ca de data asta vom
incepe sa facem capitalism adevarat.
-
Daca abia acum vom intra in capitalismul adevarat,
cum putem numi perioada ultimilor 20 de ani, cand
ni s-a spus ca, iata, traim in sfarsit in capitalism?!
- Smecherie, minciuna, dezinformare, relatii, nepotism,
clientelism politic. Asta a fost Romania ultimilor
20 de ani!
-
Putem trece peste toate acestea?
- Cea mai a naibii lectie este saracia. Daca ajungem
la fundul sacului, n-o sa ne mai putem catara, nu
vom mai putea sari etape, pentru ca peste tot in lume
banul conteaza. Cred in acest nou inceput si nu cred
in nimic ce a fost pana acum!
-
Care credeti ca va fi impactul social al acestei crize
financiare? Ma refer la impactul social si nu la dramele
personale ale unuia sau altuia dintre oamenii de afaceri
(este notoriu cazul miliardului german Merckle, care
s-a aruncat in fata trenului pentru ca afacerile sale
s-au prabusit) - la consecinte globale.
- Eu zic ca Merckle nu din cauza crizei financiare
s-a sinucis, asa cum cei care se vor sinucide la noi
de acum incolo, sau in America, nu din cauza crizei
financiare cedeaza. Se sinucid din cauza dezmatului
dinainte, a lipsei de realism, a acelei stari de fals
si de bravare si nu in ultimul rand a lacomiei. Vazand
oamenii de afaceri ca lucrurile merg bine in constructii
si in imobiliare (daca va uitati in topul celor 300,
75% daca nu chiar 80% sunt miliardari din bisnita
cu apartamente sau terenuri), se ajunsese la un nivel
aberant; aveam deja apartamente mai scumpe decat in
Paris sau Viena. Eu am vrut sa imi cumpar un spatiu
pe Bulevardul Revolutiei, in Arad, si imi cerea pe
el cam de trei ori mai mult decat am dat pe un alt
spatiu in centrul Vienei, la 150 de metri de Domul
Sfantul Stefan! Adica lumea isi pierduse simtul masurii,
iar eu cred ca asta ne va aduce cu picioarele pe pamant.
Este dureros, dar realist! Noi trebuie sa invatam
un lucru: nu putem trai bine inainte de a trai rau:
este dureros, dar majoritatea nu au vrut sa traiasca
si rau. Intai s-au urcat in Mercedesuri, s-au mutat
in viloaie, iar acum trebuie sa dea banii inapoi.
Bancile, datorita lacomiei, au pompat bani in oricine.
Acum nu isi mai pot recupera creditele - poate ca
isi merita soarta.
-
Cand credeti ca se va debloca sistemul bancar, pentru
ca una din marile probleme de acum este nu numai ca
bancile nu finanteaza speculatiile imobiliare, dar
nu prea mai finanteaza pe nimeni, nici macar investitorii
foarte solizi si seriosi!
- Eu cred ca sistemul bancar, in totalitatea
lui, nu sta foarte-foarte rau, asa cum pozeaza! Ei
nu finanteaza acum afacerile pentru ca dupa ce au
facut destule prostii, au finantat totul intr-o nestire
care nu avea ce cauta in sistemul bancar, nu stiu
acum la ce valoarea vor ajunge gajurile, cat vor merge
in jos de fapt preturile gajurilor. S-a ajuns la un
dezmat pagubos, care a ajuns si in America, unde ati
vazut ce se intampla! Lacomia i-a adus in situatia
actuala. Bancile care nu si-au amanetat foarte mult
viito rul vor scapa destul de ieftin. Cele care au
pompat enorm, in ideea ca vor recupera totul in 20-25
de ani, vor avea probleme!
-
V-as ruga sa comentati doua afirmatii ale doi oameni
de afaceri cu stiluri diferite: Ion Tiriac si Sorin
Ovidiu Vantu. Tiriac spunea ca aceasta criza financiara
ii va face pe oamenii bogati mai bogati, iar pe saraci
mai saraci. Vantu, pe de alta parte, a afirmat ca
solutia acestei crize nu sunt nici statul, nici FMI,
sunt oamenii de afaceri.
- Sunt de acord cu ce a spus Vantu, daca el s-a referit
la oamenii de afaceri autentici, nu la oamenii implicati
in afaceri. Sunt foarte multi oameni implicati in
afaceri fara sa fie in acelasi timp si oameni de afaceri!
Sunt foarte multi samsari, bisnitari - poate 80%!
Cred ca solutia crizei este in curtea oamenilor de
afaceri. Daca ei nu se vor descurca, statul nu o sa
ii descurce! Cu afirmatiile lui tiriac nu sunt de
acord - dovada ca el este afectat grav la ora actuala!
Sunt mii, daca nu zeci de mii de masini aduse in leasing,
oamenii nu aveau bani sa le plateasca, le-au returnat.
In jurul Bucurestiului sunt campuri intregi pline
cu masinile aduse inapoi. Dar, ma rog, este problema
lui tiriac... Nu sunt de acord ca oamenii bogati vor
fi mai bogati iar cei saraci vor fi mai saraci. Sigur
ca oamenii bogati autentici tind sa acumuleze anual
cate ceva, numai ca aceasta „bogatie”
are conotatii diferite. Omul bogat nu este cel care
iese cu Maybachul ca sa pozeze. Este cel care castiga
de la an la an mai mult, investeste mai mult, creeaza
locuri de munca mai bune, mai multe. Bogatia lui,
de fapt, este in afacerile pe care le deruleaza si
nicidecum in etalarile lui de mare bogatas.
- Printre zicerile despre criza economica mai este
una: unii oameni de afaceri spun ca „nu va mai
fi criza economica atunci cand noi ne vom hotari ca
nu mai este”. Este o plasare a crizei la nivel
mental, a panicii!
- Eu cred ca vom iesi greu din criza, si va spun
de ce: guvernul Boc, care este un guvern nepopular,
mie mi-a placut in perioada de inceput, dar incepe
sa nu imi mai placa, pentru ca a inceput sa cedeze
in strategia sa. Strategia guvernarii era foarte nepopulara
doar pentru 20% dintre romani, dar pentru 80% a fost
pozitiva. A fost un dezmat bugetar exagerat; nu stiai
ce fond de salarii sa repartizezi intr-o anumita zona,
pentru ca remuneratiile erau de un anumit cuantum,
iar sporurile de cateva ori mai mari. Sporul este
un aditional la salariu, faptul ca a fost de cinci
ori mai mare decat salariul, ca in unele cazuri din
Romania, a fost o nebunie!
-
Bun, dar salarizarea bugetarilor este decisiva pentru
criza din Romania?
- Sistemul bugetar este supradimensionat. Nu are nicio
logica. Este o cloaca de clientelism politic, o adunatura
de neprinceputi, de neprofesionisti. Toti care nu
vor sa munceasca se duc spre sistemul bugetar. Acolo
timpul trece, leafa merge.
-
Nu va va creste gradul de popularitate cu aceste declaratii...
- Nici nu imi doresc! Eu as decima toate regiile autonome,
care sunt de fapt un cancer al economiei, care trebuie
extirpat. Nu este posibil ca intr-o regie cu mii de
salariati singura preocupare a managementului de acolo
este sa cheltuiasca totul, sa nu dea niciun ban la
buget. Asa ceva este, pentru mine, ingrozitor! Mai
este o abordare pe care eu nu o pricep dar mi-o explic
prin prisma neprofesionalismului celor care au condus
sectoarele respective sau chiar ministerele respective:
ma refer la anumite agentii cu capital integral de
stat. Ele lucrand cu banii statului considera ca tot
castigul lor este de fapt la discretia lor, a consiliului
de administratie, a managementului, si ca il pot risipi
in voie, pot face ce vor. Dupa parerea mea, toate
investitiile din aceasta zona, inclusiv negocierile
pentru salarii, ar trebui sa se faca de reprezentantii
Ministerului de Finante (cu toate ca am o parere destul
de proasta si despre astia dar sunt oricum mai stransi
la punga) si nu trebuie sub nicio forma lasati sa
isi faca singuri planurile de investitii si bugetele
de venituri si cheltuieli.
-
Practic spuneti ca au un comportament de firma privata,
de patroni, pe banii statului.
- Exact! Iar patronul, care este statul, nu intervine
in niciun fel! Il lasa pe ala sa risipeasca acolo
in voie. Poate ca unge si directorul acela pe undeva,
pe la partid... Vedeti, aici sunt scurgerile! Aici
sunt rauri prin care se scurg banii tarii!
-
Ministrul Finantelor este un inginer. Nu e si asta
o problema, in acest moment?
- Nu. Cred ca este compatibil cu functia sa, si va
spun de ce. Noi, Romania, nu avem economisti. In Ministerul
de Finante, in mod deosebit, nu exista economisti!
Acolo nu exista decat socotitori si perceptori. Nu
au nicio idee, nu stiu ei cum se fac banii. Atunci,
consider ca era nevoie aici de un management, iar
managementul este o profesie. Daca stii sa faci management
nu iti trebuie multe alte abilitati. Eu, de pilda,
nu sunt fabricant de vagoane. Unul dintre directorii
mei, imi spunea urmatorul lucru cand fabrica era in
galeata, cu multe datorii: - „Domnule Blidar,
cand veti sti cate suruburi sunt pe un vagon, o sa
va dati seama ca din vagoane nu se pot face bani”.
Eu i-am raspuns: - „Daca eu stiam cate suruburi
sunt pe vagon, nu aveam nevoie de tine! Aia e treaba
ta! Eu stiu sa fac bani!” Cred ca am demonstrat
asta. Dupa trei ani si-a cerut scuze... Asta, ca o
paranteza. Deci cred ca era nevoie de un manager la
Ministerul de Finante, pentru ca este o cloaca de
socotitori care nu au absolut nicio idee economica,
de management financiar. Daca este nevoie de un ban,
ei se gandesc sa mai inventeze un impozit, si nicidecum
sa caute unde este munca la negru, unde este frauda
fiscala, evaziunea - economia subterana, cum se spune
generic. Mai mult, au initiat niste legi total anacronice
si total neeconomice. A impozita hartii si nu venituri
este imbecilitate. TVA, de exemplu: ai facut o hartie
de 100 de miliarde, trebuie sa dai 19 miliarde TVA.
Pai daca nu ai incasat banii, de unde sa ii dai?!
Oricat de bine intentionat ai fi, nu ai de unde. Nimeni
in lume nu impoziteaza decat venituri. Eu am spus-o
si la nivel inalt, in discutii cu ministri si secretari
de stat, ca TVA trebuie sa se plateasca la incasare,
iar deducerea sa se faca la plata, numai dupa ce l-au
platit. Ce mi-a spus un secretar de stat, pe care
eu nu l-as fi angajat nici portar? - „Domnule
Blidar, dvs. nu stiti sa va faceti cash-flow. Invatati
si dvs de la firmele straine!” Daca avea
si el un pic de minte, asa cum nu are, stia ca firmele
straine fabrica la noi si exporta tocmai ca sa scape
de TVA. Deci ce sa invat de la ele, sa nu platesc
nici eu? Sunt foarte dezamagit de discutiile pe care
le-am avut la Bucuresti cu anumiti indivizi cocotati
pe niste posturi unde nu ar avea ce cauta.
-
Specialistii spun ca in perioade de criza trebuie
sa reduci impozitarea, ca sa ajuti agentii economici.
Cand acesti economisti ajung la putere sau in functii
decizionale uita aceasta reteta si nu mai au curajul
acestei solutii liberale... De ce credeti ca se intampla
asta?
- Foarte simplu: lipsa curajului! Cum spuneam, nu
avem economisti. Unii nu stiu nici tabla inmultirii,
darmite sa faca un raport economic sau sa diagnosticheze
anumite probleme. Am observat ca acum, pentru intaia
oara, lucrurile parca se intampla cu mai multa responsabilitate.
Eu am mai spus-o: cand tu esti ministrul Finantelor,
ia si tu primele zece firme romanesti din topul national
(dar romanesti, nu subsidiarele romanesti ale unor
companii internationale), pentru ca acestea au demonstrat
ca stiu face bani, si consulta-te lunar cu managerii
lor, pentru ca asa vei avea intodeauna niste idei
bune.
-
La noi managerii acestia sunt definiti moguli si declarati
dusmanii poporului!
- Exact. Ciocoi! Acum, vreau sa spun ceva - eu cred
ca presa a facut cel mai mare bine dar si cel mai
mare rau Romaniei. Imediat dupa revolutie tendintele
de concentrare a puterii erau foarte mari, dupa 50
de ani de comunism. Datorita presei nu si-au putut
face numarul. Numai ca ce se intampla astazi este
dramatic. Presa promoveaza non-valoarea, practica
atacul la persoana fara probe, judeca, intimideaza,
de foarte multe ori este o unealta a unor grupuri
mafiote care isi fac cu ea interesele. Am vazut ca
toti ati sarit pe Coduri, dar dupa parerea mea este
nevoie de o responsabilizare, pentru ca altfel va
pierdeti credibilitatea. Sunt profesionisti intre
Dumneavoastra, dar sunt si unii care nu au ce cauta
in presa, nu au cele mai elementare notiuni de educatie,
nu stiu pune o intrebare. Toate posturile nationale
sa ne arate de dimineata pana seara o judecatoare
care a baut un sprit, saptamani intregi?! E deja grotesc.
Nu stiu daca asta e presa, dar eu zic ca nu e.
-
As vrea totusi sa revenim la definirea unor oameni
de afaceri ca moguli. Cum vedeti cooperarea intre
oamenii politici si oamenii de afaceri?
- In mod normal, o colaborarea intre oamenii politici
si oamenii de afaceri ar trebui sa existe. Oamenii
politici sunt si salariatii nostri, pentru ca noi
ii platim! Aud cateodata pe cate unul pe strada ca
striga: „Banii nostri!” Pai ala
nu da niciodata la buget cat primeste! Noi putem spune,
cei care dam peste 100 de miliarde pe luna la buget,
„Banii nostri!” Politicienii
ar trebui sa aiba un respect deosebit fata de oamenii
de afaceri cinstiti, nu fata de smecherii care au
vandut 3000 de case ca persoane fizice si acum ne
dau si lectii de moralitate la posturile TV.
-
Revenind la criza. Se spune ca suntem abia la inceputul
ei - la 20-30% din ce poate insemna, pana la urma,
criza. Particularizand, cum vedeti Dumneavoastra efectul
crizei asupra paturii de mijloc, asupra oamenilor
lipsiti de resurse, care nu dau salarii ci le primesc?
- Apogeul crizei inseamna fundul prapastiei, dar pana
acolo mai avem. Pana acum am demonstrat ca nu stim
sa ne adaptam crizei. Pana acum am demonstrat ca cei
care primesc salarii, nu dau, nu au renuntat la lozincile
lor: „Hotii! Hotii! Vrem! Vrem!”
Sindicatele sunt un mare rau pentru perioada asta!
Liderii de sindicat, care uneori sunt adevarati nababi,
stiu foarte bine ca masele sunt foarte usor de manipulat.
Profita de asta, dar nu pentru amaratii care tipa
in vant, frig si soare, ci ca sa primeasca ei, sa
isi conserve influenta si statutul de instrument de
presiune impotriva oricarei puteri. Noi pana in anul
2004 am fost condusi de clasa muncitoare. Am avut
un habauc de ministru la Munca si un lider de sindicat
care acum e ministru al Muncii si datorita caruia
vom avea de tras cu un an-doi mai mult, pentru ca
el nu este un ministru al muncii, ci un ministru al
nemuncii! Prin tot ce a facut in perioada anterioara
a incurajat nemunca, hotia, smecheria, si nicidecum
munca! Am avut o perioada, 2004-2008, unde lucrurile
incepusera bine, numai ca dupa ruperea Aliantei, ramanand
un singur partid si neavand cine sa il traga de maneca,
si-a facut si el de cap. Deci datorita faptului ca
romanul de rand nu este constient ca el este ghidonat
de niste smecheri, vom trece foarte greu peste criza.
Ei nu inteleg un lucru: decat sa tip pe strada si
sa nu muncesc, sa cer nu stiu cate sporuri care mai
de care mai aberante, este mai bine sa am un salariu,
chiar si mai mic, si sa raman la munca! Nu, el vrea
si una si alta, si daca se poate mai vrea si in plus.
-
Credeti ca Fondul Monetar International, de la care
ne-am imprumutat zilele trecute cu 20 de miliarde
de euro, poate fi aceasta frana in calea unor excese
aberante, cum le numiti?
- Eu sunt un mare critic al FMI, dar in privinta aceasta
cred ca oricum guvernul nu va avea incotro, pentru
ca va fi tinut de lat. FMI nu a avut nicaieri in lume
solutii prin care sa scoata o tara din criza. Am cunoscut
si eu cu ani in urma doua-trei personalitati, autointitulate
personalitati, care venisera sa negocieze in Romania;
parerea mea despre ele a fost groaznica, economia
pe care o faceau, eu nu o numesc economie.
-
Cum vedeti Dumneavoastra apogeul crizei financiare
din Romania? Se discuta despre 800 de mii de someri,
un milion de someri...
- Sigur, putem avea si un milion si mai mult de un
milion. Asa cum am spus, la noi se incurajeaza munca,
nu nemunca. Pe vremuri, un inginer roman care pleca
in strainatate spala vase, matura. Acum nici spalatorul
de vase nu mai vrea sa spele vase la noi, poate numai
in occident. Daca muncitorul se duce si isi cauta
de lucru sunt multe de facut in tara asta. Sunt destule
locuri de munca, dar e mai bine sa stai acasa in somaj.
Ajutoarele sociale si de somaj se dau foarte usor.
Un individ care are intre 20-45 de ani si e sanatos
nu merita, dupa parerea mea, niciun ajutor. La noi
nu exista respectul fata de locul de munca! Eu sunt
foarte mult timp plecat, caut si eu solutii de criza.
Este pentru prima oara cand fac contracte peste capacitatea
mea de productie, pentru ca, daca un beneficiar sa
ajunga in imposibilitate de a-si onora contractul
fata de noi, sa avem o plasa de siguranta. Problema
este ca stau de vorba cu foarte multi oameni de afaceri
si foarte multi oameni de stat, dar nimeni nu stie
ce ne asteapta. Frica aceasta de neprevazut ma ingrijoreaza
si pe mine. Nu stiu francezii, nu stiu nemtii. Acolo
nu se vorbeste de criza dar se simte. La noi toata
lumea vorbeste dar nu o baga in seama.
-
Se spune ca efectele acestei crize vor fi similare
cu ale unui razboi.
- Da, sunt de acord cu asta. Cel putin cu efectele
unui razboi!
-
Daca ati fi consilierul pe probleme economice al premierului
si v-ar cere trei masuri anti-criza, care ar fi acestea,
ce l-ati sfatui?
- Cea mai importanta - sa nu se mai lase presat, manipulat
de sindicate. Sindicatele fac mult rau in tara asta
(liderii lor, nu plebea). Apoi, sa se stabileasca
clar legea salarizarii, sa se termine cu o mie de
sporuri. Daca unul are 15 milioane si merita 80, scrie-i
in cartea de munca 80, sa stii ca atata este, altfel
ne ascundem singuri caciula. Sa fie o ierarhie clara,
care sa stabileasca fara exceptii salariile bugetarilor,
si o redimensionare a numarului bugetarilor. Adica
reducerea lor cu 50%!
-
In mediul privat care ar fi prioritatile absolute?
- Aplicarea unei legislatii fiscale normale. Eu as
zice sa fie dupa sistemul german, nu dupa cel francez.
La noi foarte multe firme falimenteaza nu fiindca
nu sunt viabile, ci din cauza legislatiei. Nu isi
incaseaza banii dar e executat silit. Este o idiotenie
pe care nu o corecteaza nimeni, tocmai pentru ca la
Ministerul Finantelor sunt socotitori, nu economisti.
70% dintre intreprinderile viabile au fost falimentate
din cauza legislatiei, li s-au pus in carca datorii,
penalitati. A ajuns statul sa fie dator la stat si
si-a bagat fabricile in faliment din cauza asta! Nu
poti pricepe aceasta logica, pentru ca nu este nicio
logica aici.
-
Unii politicieni si oameni de afaceri sunt de parere
ca solutia pentru criza sunt investitiile de stat,
sa se dea de munca oamenilor.
- Da, mi se pare o solutie inteligenta. Decat sa dai
ajutoare, pune-i la munca! Baga-i sa faca autostrazi,
cai ferate! Va spuneam ca laudam guvernul acesta,
pentru ca a venit cu niste masuri pe care daca le
lua guvernul Roman, eram in fruntea tuturor tarilor
fost-comuniste. Numai ca a inceput sa dea inapoi,
usor-usor se relaxeaza, da inapoi.
-
Apropo de Petre Roman: chiar dansul a enuntat o proportie
perfecta a costului lucrarilor publice in Romania
- 30, 40, 30. Adica 30% costul lucrarii, 40% comisionul
sau spaga catre cel care da comanda, 30% profitul
executantului.
- Da, dar eu transfer din a doua grupa in prima. Adica
40% costul lucrarii, 30% comisionul, 30% profitul.
-
Si asta nu umbreste oarecum intentia guvernului de
a inteti comenzile de stat? Nu vor merge acesti bani
catre o clientela?
- Exista indoieli. Numai ca decat sa nu faci nimic,
totusi faci ceva. Eu, de pilda, lucrez la o treime
din pretul statului. Numai ca nu conteaza nici asta.
Eu fac un vagon nou cu 820 de mii de euro, nemtii
sau francezii fac acelasi vagon cu 1 760 000 de euro.
Numai ca pentru statul roman nu este important ca
eu il fac la fel si il fac ieftin. Alte smecherii
conteaza si este bine sa il aduca de afara, pentru
ca spaga luata de afara nu se aude, nu se simte, nu
se vede. Revenind, in ceea ce priveste legea salarizarii
eu consider ca cel mai mare salariu de bugetar trebuie
sa il aiba presedintele, dupa el primul ministru,
apoi ministrii. Un salariu de 1000 de euro nu este
un salariu de presedinte ci de rasul lumii; ar trebui
sa fie de cel putin 5000-7000 de euro. Raportat la
salariul lui sa se faca o grila pentru toti bugetarii.
Dar sa fie o grila realista; daca duci un ministru
la un salariu de 800 de euro, este clar ca nu va lucra
pentru banii aceia, ci pentru altii... O va da zdravan
pe spaga.
-
Cei care au urmarit dezbaterile despre economie si
politica au avut impresia, pana acum, ca daca in sistemul
bugetar se petrec lucruri discutabile, in sistemul
privat totul este bine asezat si corect. Iata insa
ca ultimele evenimente ne arata ca s-au dat si acolo
prime de sute de milioane de euro, ca nu exista un
interes foarte mare fata de banii investitorilor.
Nu afecteaza asta credibilitatea mediului privat?
- Nu. Cred ca trebuie sa facem o clasificare a acestui
mediu la care va referiti. Sunt mastodontii, firmele
mari, IMM-urile. Daca la mastodonti derapajele sunt
mai frecvente, pentru ca acolo activitatea este enorma,
sunt sute de mii de angajati in mai multe tari, la
firmele mari si la IMM-uri nu se intampla asa ceva,
pentru ca este un control si o responsabilitate mai
mare. Daca acest control si aceasta responsabilitate
lipsesc, se poate intampla ceea ce se intampla la
noi in sistemul bugetar: jaf!
Andrei
Ando, Flavius Ghender - Observator
|