La
17 decembrie 2003, in localitatea Neustadt a.Rbg. din Germania,
s-a stins din viata instructorul de zbor Vladimir Novitchi, unul
dintre cei mai de seama constructori aeronautici din Romania.
Originar
din Basarabia, in anul 1939 s-a stabilit la Timisoara unde a devenit
un vestit practicant al sporturilor nautice pe canalul Bega si
chiar Dunare.
Dupa
ce s-a format ca pilot de turism in scolile de pilotaj din Bucuresti
si Alexandria, in vara anului 1940, pe cand erta student, Vladimir
Novitchi a ajuns la Centrul de planorism din Sanpetru-Brasov,
unde a urmat cursurile scolii de instructori pentru zborul cu
planorul. Captivat de proaspata-i meserie, a ramas sa instruiasca
la randul sau viitorii piloti ce aveau sa fie initiati in primitoarea
caldare naturala a tarii Barsei. Acolo a reusit sa breveteze cateva
serii de elevi, ca in anii urmatori sa fie trimis ca instructor
sef sau sef de pilotaj la Campina ori Craiova, la Sanpetru ori
Caracal unde fusese dispersata in anul 1944 scoala de planorism
a aeroclubului "Oltenia”, care, pana atunci, functionase
pe aerodromul Balta Verde de langa Craiova. intre timp s-a casatorit
cu o fiica a Sanpetrului.
Apoi,
dupa cel de-al doilea razboi mondial, in ciuda multor greutati,
n-a mai parasit dealurile Lempeseului de langa cotul Oltului,
muncind impreuna cu toti pasionatii aviatiei la reconstruirea
scolii brasovene, bucurandu-se din plin de succesele obtinute
pana in martie 1950, atunci a fost trimis la Reghin pentru a pune,
prima data in Romania, bazele unei fabricatii in serie mare a
planoarelor de scoala, antrenament si performanta necesare scolilor
noastre de pilotaj.
Prezentandu-se
la Reghin, in martie 1950, Vladimir Novitchi a inceput instruirea
unui colectiv de tineri localnici in cele mai diverse meserii.
Multi dintre ei erau aeromodelisti veniti din tara si absolventi
ai unor scoli profesionale sau chiar fosti instructori de zbor.
Altii au fost trimisi de Comisia Centrala a Aviatiei Sportive
si au ramas alaturi de meseriasii calificati, cuceriti de idee
ori atrasi de mirajul aviatiei. Cursul ce l-a predat Vladimir
Novitchi, s-a editat in anul 1952 cu titlul "Constructii
de planoare”, fiind una dintre primele lucrari de acest
gen aparute la noi. Multe zile si nopti a trebuit sa petreaca
acel om blajin dar cu o vointa molipsitoare in fata plansetei
ori in atelierele de fabricatie, reusind ca impreuna cu acei oameni
minunati sa gaseasca caile spre succes.
Merita
a fi mentionate numele lui Hans Polen, Stefan Bitto, Teofil Ciotlos,
Gheorghe Klementis, L. Magyari, Cornel Ionescu, Andrei Pentele,
Zaharia Sabau, Ervin Pop, Nicolae Colta, Carol Walter si altele.
Dar nu numai acestia s-au intrecut in a sprijini constructia de
planoare la Reghin, ci multi dintre instructori si planoristi,
dar mai ales cei de la Sampetru, unde lucrase ultima data Vladimir
Novitchi. Ei au demontat si adunat, surub cu surub, ferurile de
la planoarele "Baby” reformate. Ele erau trimise la
Regin cu orice ocazie, dar mai ales cu avioanele care remorcau
planoarele si aveau drum pe la Targu Mures. Fierurile erau folosite
fie ca modele de referinta ori chiar la constructia de planoare
noi. in cele din urma, acestea s-au fabricat acolo, unde intre
timp a crescut o sectie metalurgica de toata isprava. insa cum
planoarele erau tot mai cerute si trebuiau livrate cat mai urgent,
solutia a fost mai mult decat benefica.
Pilotat
de Vladimir Novitchi, in 11 septembrie 1950, planorul de antrenament
RG-1C "Baby”, s-a ridicat in aer starnind urale si
ropote de aplauze. inmatriculat YR-548, el a fost capul de lot
al multor serii de asemenea planoare, folosite pentru instructie
si antrenament in scolile noastre vreme de 15 ani. Pusesera mult
suflet si acea zi a fost una dintre marile sarbatori ale Reghinului
de atunci. Cu un asemenea planor care avea o finete doar de 17,
Ioan Alexa, un bun planorist iesean, a executat in anul 1957 un
zbor de distanta libera pe ruta Iasi-Tecuci, totalizand 150 km,
ceea ce pentru clasa respectiva constituie un record nedepasit
pana astazi. Au urmat apoi alte eforturi, alte cautari, ca seria
realizarilor sa continue cu planoarele biloc de antrenament si
performanta tip "Rg-2”, cu care s-au corectat multe
dintre recordurile nationale. Asa cum a fost zborul lui Mircea
Finescu din anul 1955, cand pilotul a urcat recordul de inaltime
la 4050 m, in nori, zborul de 208 km dus-intors pe traseul Bucuresti-Radu
Negru-Bucuresti, executat de Gheorghe Cucu si Ion Dragon care,
de asemenea, a devenit record national, al lui Gheorghe Petrovici
si Mihai Burlacu si atatea altele. Cu ajutorul acelor planoare
s-a trecut la instruirea superioara in planorismul romanesc, iar
el a fost distins cu premiul de Stat in 1954.
Dar pregatirea
corespunzatoare a tinerilor piloti a impus constructia si a altor
planoare. Aceasta a dus la aparitia tipurilor Rg-3 si Rg-4 "Pionier”
pentru scoala in dubla comanda si simpla comanda, culminand cu
tipul Rg-5 "Pescarus”, omologat la 1 septembrie 1957
si care a fost unul dintre cele mai reusite planoare de performanta
construite la noi. Recordul de 385 km in linie drepata pe ruta
Iasi-Giurgiu, stabilit la 14 iunie 1957 de Mircea Finescu, a dainuit
multa vreme.
La
toate acestea, precum si la reusitul planor de antrenament si
performanta Rg-9 "Albatros” si-au adus contributia
piloti de incercare ca Petre Crainiceanu, Mircea Finescu, Mircea
Carstoiu, Alexandru Ioja si altii.
Dinamica
activitatii sectiei de planoare a I.F.I.L. din Reghin, singura
din tara care debita lemnul de rezonanta necesar constructiei
de planoare si instrumente muzicale, a crescut de la o zi la alta.
De la un tip la altul s-au produs planoare tot mai reusite si
cu performante ridicate.
Acesti
cutezatori, in fruntea carora ca urmare a succeselor obtinute
muncea parca mai hotarat Vladimir Novitchi, s-au angajat sa umple
un gol material din aviatia sportiva proiectand si realizand avioane
de scoala si perfectionare.
Dupa
serioase stradanii si incercari, ajutati de Constantin Manolache
ca pilot de incercare si de fostul instructor de zbor Nicolae
Serban care au venit cu solutii de mare competenta tehnica, cei
de la I.F.I.L. Reghin, au produs primele avioane de scoala si
turism de tip Rg-6. Apoi s-a fabricat tipul Rg-7 "Soim”,
avion biloc de antrenament (turism si acrobatie) si varianta Rg-7
"Soim III”, monoloc, total acrobatic. Desi constructia
i-a fost lemnoasa, ecartamentul de viteze a fost foarte potrivit
pentru o asemenea destinatie. Au fost avioanele cu care s-au batut
recorduri la multe intalniri republicane. Asa a fost concursul
national din anul 1957, cand Vasile Petcu pe un circuit inchis
de 100 km, fara escala, la bordul unui avioan Rg-6 a realizat
viteza de 165,50 km/ora, ceea ce a constituit recordul nostru
de viteza la clasa Cl c.
Tot
la Reghin, Vl. Novitchi, impreuna cu ing. Gh. Rado si Stefan Andrei
in afara unui prototip de elicopter, au mai realizat un agregat
cu propulsie aerodinamica pentru recoltarea stufului de pe marile
suprafete de terenuri acoperite de apa din Delta Dunarii. Construit
in serie, acesta a dat bune rezultate fiind si exportat.
Intrerupandu-se
brusc in mod putin justificat activitatea acestui minunat colectiv
de constructori aeronautici, Vladimir Novitchi a revenit la Brasov,
lucrand la ICA-Ghimbav, unde a concurat la realizarea unui numar
redus de planoare IS-3d.
Dupa pensionare, activitatea acestui neobosit cautator si realizator
nu s-a oprit, continuand sa mearga la Sanpetru tineretii sale,
unde, impreuna cu Eugen Cernescu, un mare planorist roman si cumnatul
sau, si altii au pus bazele asociatiei planoristilor din Romania.
Toate
acestea pana in anul 1992, cand a parasit Romania, stabilindu-se
in Germania, unde a murit cu gandul "ACASA” si la cele
realizate de el pe aceste meleaguri.
Fie-i
memoria vesnica!
Istoric
aviatie,
prof. VASILE TUDOR
