…
intotdeauna spunem "cel care a fost…", "cel
care a facut, descoperit, construit…" iar aici trebuie
sa amintesc cuvintele reputatului aviator Constantin MANOLACHE,
apuse, cu vizibila obida, la moartea valorosului parasutist Teodor
TANASESCU :"… parca suntem blestemati !: vorbim despre
EROII din AVIATIE abia dupa ce EI mor…" nu exista oare
respect, apreciere, stima, pretuire pentru virtuosii si indeplinatorii
Oameni si in timpul vietuirii lor? Nu le stim vedea si intelege
locul si nu le putem acorda cinstire decat dupa ce ei trec in
nefiinta fizica ? Este si cazul de fata caci, pare-se, "inca"
nu ne-am gasit timp pentru a vorbi despre eminentul VLADIMIR NOVITCHI…
Stim
putin(e) despre El. Stim insa de unde a venit… Acolo acum
nu mai este locul (tara) unde s-a nascut – ROMANIA. Nu este
nici macar "Republica Moldova" . Nici chiar infatuata
Transnistrie. Mult, mult mai surprinzator, acolo se afla prea
intinsa si hulpava Ucraina ! Locul nasterii sale – Cetatea
Alba, si arealul, a rotunjit astfel Regiunea ODESSA !…"asa
a fost sa fie" ( spun unii oameni ), noi vom spune insa ca
altele au fost cauzele, mizele si actionarile politico-militare.
NOVITCHI
vine, astfel, dintr-un autentic tinut romanesc, dintr-o familie
de romani, nascut si crescut in grai, credinta, educatie si gandire
romanesti.
S-a nascut
intr-un tulburator si greu an 1917 (este inutil sa explicam !)
si, parca printr-o atunci specifica ursita, greu ii va fi intreaga
viata. Dar, anticipand, putem spune ca deosebitele sale calitati
omenesti au biruit in mare masura "ursita" sa.
Cei ce
ii cunosc biografia vor putea sa ne spuna despre copilaria si
adolescenta sa, noi putem acum afirma cu certitudine doua aspecte:
el este unul dintre apartinatorii lungului si stralucitorului
sir de "basarabeni/bucovineni" ce au ajuns in Aeronautica
Romaniei, careia i-au adus servicii importante si pe care au slujit-o,
iubit-o, onorat-o ! ("AVIATIA" si "ORIZONT AVIATIC"
au prezentat pe cativa dintre ei… mai recent pe c.dorii
av. Popescu- Greaca, Serghei Ciachir, C.tin Orhei, Gl. Vladimir
Stangaciu, altii). Apoi, faptul ca VLADIMIR NOVITCHI intra in
aviatie din chiar pragul absolvirii ingineriei (Mecanica-Timisoara
) iar prin "sistemul" A.R.P.A. devine (1939 si 1940)
pilot motorist gradul II-turism (la Giulesti si Alexandria, sub
"mana"competentilor "dascali" Doru Negulici
si Dumitru Radu ) si, la Sampetru, pilot planorist gr. A,B,C,
mai apoi format ca instructor de zbor de catre niste "GREI":
Eugen Cernescu, Vasile Scortea si refugiatul aviator si inginer
constructor aeronautic polonez Witold Kasprzyk; astfel a inceput…
Urmeaza,
pana in 1948, perioada de zbor "profesional": pilot
remorcher, ajutor instructor zbor planor, instructor "plin",
sef de pilotaj (Sampetru, Campina, Balta Verde, Caracal...) dar,
la reluarea oficiala (1948) a activitatii aviatice sportiv scolare
este etichetat politic si neprimit. (Cu ce le-o fi casunat acest
sarac si inimos tanar care de dragul aviatiei, a zborului efectiv,
si-a refizat "pe ultimii metri" diploma de absolvire
a ingineriri? Bine spune istoricul si scriitorul C.tin Atanasiu:
"... Abandoneaza in ultimul an facultatea de mecanica din
Timisoara in favoarea planorismului profesionist si pe parcursul
activitatii sale complexe se dovedeste mai inginer decat multi
ingineri cu diploma" - subl. ns.).
Dar,
prin 1950, Republica Populara, care tocmai schimbase brutal si
masiv de "macaz aviatic", trebuie sa desfasoare un vast
si rapid program de initiere aviatica pentru viitorii aviatori
militari, dar si civili, inclusivi viitorii instructori de zbor
- toti acestia "cadre noi", singure, de proveninenta
muncitoresc-taraneasca, deci stiuta "apartenenta sociala
sanatoasa" TREBUIAU asadar PLANOARE! Multe din cele existente
erau de-acum "coapte" iar numarul insuficient cerintelor...
AICI si ACUM (la Reghin) incepe rolul major, indelungat, absolut
angajat omeneste si briant profesional al lui VLADIMIR NOVITCHI...
Aici va construi si va proiecta planoare, avioane si chiar un
experimental elicopter (acesta in colaborare cu ing. Gh. RADO).
Despre acest tronson de viata si activitate se cunoaste mai mult,
mai bine, mai de catre multi si nu von insista in aceste putine
randuri (lasand altora ocazia si pagina spre a vorbi cu dreptul
cunoasterii ori al camaraderiei aviatice). Vom reaminti doar cateva
din confirmarile, atestarile si rasplatirile primite in timpul
vietii (: Premiul de Stat si medalia Muncii cls. I – 1954;
Diploma de Onoare a U.C.F.S. – 1960; dupa 1989... cata asteptare?!,
Diploma internationala "Paul Tissandier", acordata de
catre Federatia Aeronautica Internationala), cum si faptul ca
Novitchi in 1953 (prin Ed. Tehnica) ne-a lasat cel mai complet,
atent tehnic si practic constructiv manual pentru fabricarea ori
manufacturarea planoarelor (lucrare unica, deocamdata nerepetata);
putem asocia aceasta "destainuire" alaturi de frumoasele,
trebuitoarele, lamuritoarele si istoricile lucrari ale C.dorului
ing.av. Andrei Ioan si a C.dor av.ing. Lintes. Si vom pune un
fel de incheiere sau concluzie:
INTOTODEAUNA
spunem "a fost..."
Da, a fost ( si va RAMANE) unul dintre cei mai pasionati, sinceri,
capabili, dotati si talentati, harnici si de buna credinta oameni
din AERONAUTICA ROMANA postbelica (dar patrunzand si lucrand in
aviatie inca din 1939). A fost UNUL dintre CEI TREI (deci alaturi
de RADU MANICATIDE si IOSIF SILIMON – un postbelic triptic
aurit al Aeronauticii Romane), care a sfidat interdictia si imposibilul,
care "din nimic" a pus bazele unei productii ("industrii",
linistit putem spune!) a aparatelor de zbor, imediat dupa razboi,
intr-o tara a carei aviatie tocmai fesese ravasita si ale carei
productii aeronautice interzise. A fost un om curat si demn. Un
creator. Un proiectant si constructor plin de talent si darzenie.
Dar si un autentic, convins si fericit zburator. De asemenea, un
profesor de zbor. Un om care a facut cat a cuprins, un om care a
cuprins mult mai mult decat se putea atunci face!
VLADIMIR
NOVITCHI se constituie o Etapa, o Reusita, o Mandrie a Aeronauticii
Romane, un Model intre contemporanii sai si o Pilda pentru cei urmatori
oameni. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace iar tara sa, Romania, sa
ajunga a-l cunoaste deplin, a-l pretui si onora.
Vom
reveni in nr. urmator, dand ocazie unora dintre cei ce l-au cunoscut
sa ne vorbeasca despre EL.
Arad,
la aflarea intristatoarei vesti,
Cornel Marandiuc
|