Zborul insa va contiuna!...

21 iunie 2003, zi care va fi trecuta cu doliu in calendarul Aeroclubului Romaniei, alaturi de alte si alte zile,...

Pe Aeroportul Cluj-Napoca, cu o seara inaintea mitingului, „care avea sa nu mai fie”, pierdem un coleg de zbor, Mihai PAL, un excelent acrobat, care peste 20 de ani nu a facut decat sa instruiasca in zbor si sa execute acrobatie.

Mihai PAL s-a nascut in comuna Cleja, judetul Bacau, la 1 mai 1960. Urmeaza cursurile Liceului Industrial de Electrotehnica din Bacau in perioada 1975-1979, apoi Scoala Militara de Ofiteri de Aviatie de la Bobocu-Buzau in perioada 1979-1982.

Opteaza pentru aviatia sportiva si se prezinta la Aeroclubul „Mircea Zoileanu” Ghimbav, unde activeaza pana in anul 1989, cand se transfera la Aeroclubul „Gheorghe Banciulescu” din Ploiesti.

In anul 1996 se muta cu serviciul la IAR-Brasov, devenind pilot de incercare. Zboara pe aparatele IAR-316, IAR-330, IAR-46, IAR-35,... in paralel continuandu-si activitatea in cadrul lotului national de acrobatie, zburand pe avioanele Zlin 726, Zlin 50 si Extra 300L, sub culorile „aeroclubului”.

Era un excelent pilot acrobat, fiind membru al lotului national din anul 1987, participand la numeroase campionate europene, mondiale, balcanice,... A participat la sute de mitinguri aeriene in tara si strainatate, fiind si membru al Formatiei de acrobatie din 4 avioane Zlin 50, care evoluau in spectaculoase programe la inaltimi cuprinse in 50 si 250 metri.

Permanent a raspuns chemarilor Aeroclubului Romaniei pentru pregatirea pilotilor din loturile nationale de actobatie, inclusiv cel de acrobatie cu planorul, de curand dotate cu planoare IAR-35, de acrobatie, pe care Mihai PAL le-a „incercat la fabrica”. Se structurase un program de pregatire al pilotilor planoristi, a caror pregatire se baza pe experienta de zbor a colegului nostru, Mihai PAL.

In decursul a 24 de ani de zbor, Mihai PAL acumulase cca 3800 ore de zbor, la avion, elicopter si planor, majoritatea de acrobatie.

 

Aripile lui Mihai PAL s-au frant la Cluj,... soarta „a vrut” sa fie asa,... zborul nostru, insa, va continua, astfel ca jertfa lui Mihai sa nu fie in zadar.

Aviatorii romaniei transmit sincere condoleante familiilor indoliate,...

Arh. MIHAI ANDREI

 

MIHAI PAL... Nu mai este

Atunci cand unul dintre fostii mei elevi piloti se prabuseste din diferite motive cu avionul, parca ceva se rupe in mine. Stiu ca nu este usor sa treci peste asemenea intamplari tragice, pe care nimeni nu le doreste, dar atunci cand cel pe care l-ai cunoscut foarte bine si ai contribuit la ascensiunea lui profesionala – dispare asa dintr-o data, parca altfel privesti lucrurile...

MIHAI PAL a disparut. Unde? Nu sunt in stare sa raspund la asemenea intrebare, stiu doar ca precis nu mai este!

Parca ieri a fost perioada anilor 1985-1986, cand comandantul Aeroclubului Strejnic Ploiesti, de atunci, mi l-a prezentat pe Pal Mihai pentru a-l incerca in zbor in vederea cooptarii sale in cadrul Lotului national al pilotilor de inalta acrobatie aeriana: un tanar scund de statura dar bine legat, cu o mustacioara neagra si groasa, cu ochi patrunzatori si iscoditori, cu o voce calda si clara. Vioi la mers si precis in miscari. Politicos si ascultator. Un om fericit in mijlocul familiei. Un „pui de ceangau” de pe langa Bacau.

Cand l-am cunoscut Pal era incadrat instructor de zbor pe avioanele ZLIN 526, ZLIN 726 SI ZLIN 142, in cadrul Aeroclubului Ploiesti. Dupa ce a executat trecerea pe avionul ZLIN 50, incet-incet dar sigur, Misu (cum il alintam toti) si-a insusit bine tehnica de pilotaj in executarea figurilor de inalta acrobatie. Pana la trecerea pe avionul ZLIN 50 el se gasea cu antrenamentul la nivelul acrobatiei elementare.

Precizia lui in miscari l-a impins spre plutonul din fata al Lotului national de acrobatie, astfel ca la prima sa prezentare intr-un concurs international, ce s-a desfasurat in Ungaria (Miskolc – 1987), se claseaza inaintea celorlalti coechipieri din lot – Erdos, Marinescu, Gheorghe Valentin etc. In fata lui se gasea numai experimentatul pilot instructor ZAMFIR VALERIU. Acest clasament s-a mentiunit si in anii urmatori: 1988 (la Vilnius, in Lituania), 1989 (la Maravska Trebova, in Cehoslovacia).

Intre timp m-am gandit ca este momentul sa formez o patrula de avioane ZLIN 50 care sa execute toata gama de acrobatie. „Cap” pentru aceasta formatie l-am ales pe MIHAI PAL, pentru calmul si precizia lui in miscari iar el pe parcurs a dovedit ca alegerea a fost buna si indreptatita. In urma numeroaselor antrenamente pe care le-am dirijat, incepand cu figurile simple – vorbesc despre „zborul in patrula” – lupingul, jumatate de tonou etc. si pana la cele mai complicate: tonoul, optul, virajul pe spate de 360 grade, s-a ajuns cu aceasta formatie (UNICA in EUROPA), la acel timp) sa demonstram in Elvetia (la Yverdon si Geneva), in Cehoslovacia (la Prosejov), in Ungaria (la Balaton), in Bulgaria (la Sofia) si la toate mitingurile din tara. Aceasta patrula perfecta, avandu-l drept cap pe Mihai PAL si coechipieri pe ERDOS (stanga), MARINESCU (dreapta) si DIMCEA (spate) a executat toata gama de acrobatie in formatie stransa de „ROMB”, intre 50 m si 300 m. Va rog sa retineti: pentru prima data in ROMANIA si in EUROPA s-a executat acrobatie in formatie stransa („romb”), la joasa inaltime!

Dupa toate aceste performante, cand resursa avioanelor ZLIN 50 a expirat, Misu Pal, m-a rugat sa intervin la conducerea Fabricii de Avioane I.C.A. Brasov pentru a se detasa la aceasta unitate ca pilot receptioner – calitate pe care urma s-o obtina. La I.C.A., prin bunavointa directorului ing. BANEA (un om exceptional care cunostea foarte bine activitatea de zbor din cadrul aviatiei sportive) s-a acceptat propunerea mea si in acest fel Pal a devenit pilot receptioner de fabrica, pentru avioane de categoria a IV-a. Aici a avut o activitate de zbor foarte buna si ajutat de catre ceilalti piloti ai fabricii a devenit si pilot de elicoptere iar conducerea fabricii a fost foarte multumita de activitatea lui Mihai Pal.

In anul 2003, in imprejurarile pe care le cunosc, dupa plecarea (indepartarea!) mea de la conducerea Lotului de inalta acrobatie aeriana (timp de 25 ani!), Misu Pal a fost cooptat in Lot pentru demonstratii aeriene. Sporadic se prezenta la Lot dupa ce a facut trecerea pe avionul EXTRA 300, si a inceput sa zboare in „celula” executand acrobatie aeriana. Spun toate acestea pentru a preciza un lucru: nu avea o permanenta de zbor in cadrul lotului, situatie pe care conducatorii si responsabilii de zbor au tolerat-o. Din aceasta cauza nu a obtinut un antrenament solid (comparat cu antrenamentul, din anii trecuti, ai „patrulei”). Stiu ca vor exista unii „specialisti” ce vor spune: „Pal Mihai era un pilot cu experienta si nu avea nevoie de atat antrenament”. Dar acei care spun asa ceva ori o spun din nepricepere, ori o spun sa-si acopere greselile. Caci...

Pentru un asemenea zbor de inalta acrobatie, in formatie „celula”, trebuie sa zbori si iar sa zbori pentru a ajunge la un antrenament desavarsit. Numai asa se poate ajunge sa cunosti avionul foarte bine si tot ce este legat de tehnica de pilotaj din punct de vedere al vitezelor pentru fiecare figura, din punct de vedere al pozitiei avionului, pentru a ajuta coechipierul sa se mentina langa tine, „cap” fiind. De asemenea, din punct de vedere al consumului de inaltime pentru fiecare figura executata, apoi analizarea eventualelor defectiuni ale motorului sau avionului etc. In plus si foarte important! (dar ce nu este „important” in aviatie?!): nimic nu trebuie facut in graba! Pilotul care se grabeste intotdeauna este pus in fata suprinderii si de cele mai multe ori nu poate depasii situatia critica aparuta, in special cand aceasta „situatie critica” apare la joasa inaltime. SUPRINDEREA – iata DUSMANUL nr. UNU al pilotului!...

Si in cazul tau, Misule, clipa grea in care ai intrat s-a datorat SUPRINDERII. Cand tu ai anuntat la radio ca ai intrerupere la motor, NIMENI nu a fost in stare sa-ti spuna prin radio: BENZINA! Nimeni nu a fost in stare sa strige prin radio: impinge mansa inainte si aterizeaza drept in fata! – lucru pe care tu l-ai uitat preocupat de rezolvarea cazului in care ai intrat. Toata lumea a amutit – vorbesc de cei responsabili. De ce au amutit? Din nepricepere? Se aflau si ei sub influenta suprinderii? Ma refer la coechipier, ma refer la conducatorul de zbor, ma refer la antrenorul lotului de piloti acrobati (care se gasea in alt avion, la sol), etc. TOTI te-au lasat in disperarea ta cea mare, din care nu ai mai iesit.

Pacat ca ti-ai luat zborul spre Infinit fara sa te fi putut ajuta in momentul respectiv. Eu sunt sigur (asa cum te-am cunoscut) ca in secunda dinaintea prabusirii ti-a trecut prin fata deznodamantul la care vei ajunge si pe care nu-l mai puteai ocoli. De fapt nu esti primul si nu vei fi nici ultimul care nu a iesit dintr-o asemenea situatie...

Ma tot gandesc... de ce in ultima vreme m-ai ocolit? De ce nu ai cautat sa stai de vorba cu mine in legatura cu zborurile pe care aveai de gand sa le faci? Eu eram singurul care te cunostea si care a contribuit la pregatirea ta de pilot acrobat. Eram singurul care iti cunosteam si slabiciunile si performantele in zborul acrobatic. Poate, stand de vorba, aflai noile reguli pe care le introdusesem. Poate aflai de obligatiile pe care trebuie sa le indeplinesti inainte de decolare, sau de rolul conducatorului de zbor (in persoana antrenorului de lot)...

Nenorocirea cea mare in aviatie este alta. Din situatia in care te-ai aflat si care situatie te-a dus la prabusire, nimeni nu invata nimic iar de uitat uita repede. Situatia in care te-ai aflat s-a intamplat mai inainte de zeci de ori si toate cu finalul dramatic, dar ele continua, se repeta. Motivul?

Pretul vietii tale ar trebui sa fie o invatatura pentru cei ramasi, indiferent de nivelul profesional de zbor in care se gaseste fiecare. Iar Familia Ta a ramas fara de tine si aceasta este cea mai cumplita durere...

Amintirea ta va ramane mereu in gandul si simtirea mea si a colegilor tai si il rog pe bunul Dumnezeu sa aiba grija de tine in „Cerul albastru al aviatorilor” si de familia ta, aici, pe acest „rabdator pamant.”

Antrenor emerit,
Av. Constantin Manolache

P.S.
Rog pe cei care citesc aceste randuri... „de la mic la mare” sa fie convinsi ca in afara de exprimarea durerii pricinuita prin disparitia lui MIHAI PAL, am cautat sa trag un semnal de alarma celor responsabili. Eu imi asum responsabilitatea pentru cele scrise, sprijinindu-ma si bazandu-ma pe cei 60 de ani petrecuti ca pilot in aviatia militara si civila, pe cele aproape 26.000 ore de zbor si pe cei 25 de ani in conducerea lotului pilotilor pentru inalta acrobatie aeriana din Romania. Din aceasta calitate si experienta, cunoscandu-i bine si pe actualii piloti ai acrobatiei romanesti, cum si pe cei ce le tin in mana (ori se joaca cu) destinele acestor minunati tineri, ii intreb public pe acesti „gestionari ai unor destine” daca nu cred ca ar trebui inainte de toate ca ei insisi sa se perfectioneze profesional si pedagogic spre a putea cu sens si eficient conduce mult prea dezamagiti, neglijati si uneori inselati in promisiuni piloti al Lotului National de Inalta Acrobatie Aeriana (mai mult declarat decat existent, decat definitivat si suficient antrenat). Acest Lot a fost candva (si pana nu demult) fala aviatiei romanesti si mandria tarii, intreaga Europa tinand seama de existenta sa si ingrijorandu-se de puternica-i concurenta! Pot sa intreb ce se petrece de doi ani incoace? Pot sa intreb care sunt criteriile, planurile, perspectivele si insistentele conducatorilor spre a se reveni la normalitate? Am certitudinea ca nu sunt singurul care isi pune aceste intrebari. Dar pana va raspunde prin vorba si fapta iata ca ni se prabusesc pilotii de valoare, comandantii de aerocluburi si scoli, atragandu-ne desconsiderarea, invinuirea si neincrederea – de la Palat si pana la Coliba.

 

Trebuie sa va spunem...

Sincere regrete si spunerile, ce publicam, cauzate de pierderea lui MIHAI PAL, ne obliga sa intelegem ca:

Oricum, de un timp, ceva se intampla in aviatia sportiva a Romaniei si aceasta cauzalitate provoaca tragice si alarmante sacrificari de vieti si grele pierderi materiale (material volant). Pare-se ca „i-a venit randul” acesteia, aviatiei sportive, acum... dupa ce cativa ani „molima” a bantuit prin „tinutul MIG-urilor militare”. (Sa nu uitam iresponsabilul, daca nu imbecilul, raspuns ori concluzie exprimat(a) la timpul respectiv de catre un ministru responsabil - „MIG-urile cad intrucat ele exista!" Fantastic! Extraordinar! Genial! Hilar... Tragic raspuns peste tragismul faptelor! BINE ca nu s-a gasit un alt „specialist cu inalta functie si drept la concluzie” care sa ne edifice ca EXTRA, ZLIN si WILGA cad intrucat exista EXTRA, ZLIN si WILGA! Macar de aceasta rusinoasa insulta a fost ferita Aviatia Sportiva Romana si bunii ei piloti!...)

Si nu pot fi invinuiti mereu doar pilotii, dupa „zicala” usor iresponsabila si involuntar cinica (dar escamotatoare) „mortul este de vina!” DA, o fi EL de vina uneori, moare el „de mana proprie”... cum se spune la zburatori, dar poate trebuie sa ne gandim si sa ne intrebam – DE CE? Care este „starea” in care el nu mai este „bun”, in care greseste... cum si cine a instalat-o (?) caci, pare-se, este ca o buruiana otravita a carei germeni au fost treptat si din neatentie (?) tolerati in gradina de unde flori vii si scumpe se inalta spre cer. Desigur ca intotodeauna, prin „specific”, rata de risc si moarte a existat si va exista in aviatie, DAR parca totusi fata de alte timpuri ori fata de „alti-alte”, la NOI si ACUM s-a intrecut masura! Expediind „teoria” cu "seria neagra”, de ce au cazut pilotii militari, cum aminteam? De ce in ultimii trei ani au cazut atati piloti sportivi? Ce nu merge? S-a generalizat o stare de indisciplina, neatentie, ineficienta a controlului (ori acesta sa nu mai opereze ori existe?). O disparitie ori diminuare a seriozitatii maxime si „aspre” ce trebuie sa existe intotdeauna in aviatie? Se afla aici oameni necorespunzatori (chiar daca bine intentionati)? Ori preocupati de cu totul altele (sau chiar mai mult decat pentru aviatie si indatorire)? Un lucru este clar – zborul nu se impaca cu indisciplina,, toleranta, cu acel „o fi ea cumva, ne-om descurca noi cumva, am mai...”- acestea constituie cea de a doua fata a banului care aruncat se roteste in aer si va cadea fie pe aceasta fatidica fata, fie pe cea buna, asiguratoare.

Noi („Orizont Aviatic”) nu suntem chemati si suficient informati (nici chiar doritori) spre a cerceta, ancheta, pune concluzii ori aduce invinuiri. Dar nimeni dintre noi toti, aviatori ori iubitori ai zborului, propagandisti ori cercetatori, auzind IERI de moartea lui Gica, a lui Adasca, a lui Sandu Bojan, a lui... iar acum de cea a lui Mihai, nu putem ridica din umeri, spune „Da, si?...” si sa ne interzicem durerea, intrebarea, discutia – ne-ar bate Dumnezeu ca pe niste nesimtitori ce ne-am afla astfel!

Sunt prea vii imaginile si amintirile LOR in fata ochilor nostri, suntem cu totii indurerati si toti am dori ca aceste evidente, concrete si inspaimantatoare cauze sa dispara pentru totdeauna!... Ori, raul, trebuie indentificat si bine cunoscut spre a putea fi inlaturat, lucru pe care avem speranta ca „cei in masura”, conducatori ai aviatiei sportive, il vor face neprecupetindu-si interesul si efortul.

Iar tie ce sa-ti spunem, draga prietene MIHAI PAL? Sa te odihnesti in pace, caci o meriti. Noi te-am indragit si te-am pretuit. Nu inseamna ca daca ai gresit o data (acest „o singura data”, al aviatiei, al pilotajului!...), nu ai fost un excelent pilot – toti trebuie sa intelegem aceasta. Pare-se ca cei prezenti si destinati in a va pazi si apara de greseala (ori in greseala) gresesc si ei... dar spre deosebire de VOI, EI nici nu mor nici nu suporta consecinte.

Asta este, draga prietene. Te vad clar in fata ochilor si imi spun ca NU, NU se poate! DAR totusi se poate, ai plecat. DAR e un fel de a pleca prin care ramai in inimile noastre. DAR este...

ORIZONT AVIATIC
(Cornel Marandiuc)

VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul

Votati-ne zilnic!