Aeroportul
Arad va deveni membru AC “Un aeroport mic nu va ramane
tot timpul mic”
Aradul a fost vizitat, timp de doua zile, de Alexander
Strahl, secretar general al Consiliului International
al Aeroporturilor (ACI), invitatia apartinand
Autoritatii Aeronautice Civile Romane (AACR). Scopul
prezentei lui Alexander Strahl in Romania a fost acela
de a prezenta directorilor de aeroporturi din Romania,
activitatea, ultimele realizari si preocuparile
Consiliului International al Aeroporturilor.
La Arad, insa, secretarul general al ACI a ascultat
pozitia conducerii aeroportului si a oficialilor locali
in problema aderarii aeroportului (ca membru) la ACI,
importanta acestui pas si beneficiile pe care le-ar
putea aduce. Tot acum s-a pus problema Aeroportului
Arad ca aeroport de interes regional, in contextul institutiilor
similare, de aceeasi marime, din centrul si estul Europei.
Asa cum a afirmat prefectul, cei implicati s-au straduit
sa nu piarda "un tezaur ce ni se ofera gratis".
La conferinta de presa, Alexander Strahl, insotit de
Ovidiu Traichioiu, directorul Directiei Aeroporturi
si Siguranta Navigatiei Aeriene, din cadrul AACR,
a declarat ca Aeroportul Arad va deveni, in maximum
o luna, cel de al 13 membru din tara al Consiliului
International al Aeroporturilor (ACI).
In acest context, Alexander Strahl a facut o prezentare
a asociatiei – "Vocea aeroporturilor din lume"
– cu cei 535 de membri care opereaza in 1500 de
aeroporturi. Vizavi de amploarea aeroportului Arad,
sau a celor din Romania, in comparatie cu aeroporturile
din occident, Alexander Strahl a precizat ca traficul
din Romania este relativ mic, daca nu minuscul. "In
timp ce in Romania traficul total, in aviatia civila,
este de 2,6 milioane de oameni, din care Bucurestiul
acopera 90%, in Elvetia, de pilda, traficul este
de 35 de milioane, in conditiile in care populatia este
de doar 7 milioane”. Cu toate acestea, referindu-se
la Aeroportul din Arad, secretarul general AICI, a declarat
ca "un aeroport mic nu ramane tot timpul mic",
iar sansa Aradului consta si in aderarea la aceasta
asociatie.
Devenind membru in ACI, Aeroportul din Arad va beneficia
de suport logistic din partea companiei. "Noi
ajutam membri sa-si conduca aeroporturile in siguranta,
securitate si intr-o situatie de viabilitate economica.
Suntem cei care strangem legaturile in domeniu si care
stabilim noi relatii cu oameni de afaceri interesati
sa investeasca aici", a precizat Alexander
Strahl.
Lucian Athanasiu, directorul Aeroportului, prefectul
Dan Ungureanu si vicepresedintele CJA,
Gheorghe Falca, au punctat fiecare atuurile aeroportului
din Arad (in incercarea, reusita, de a deveni membru
ACI) si a beneficiilor unei astfel de asocieri. A avut
loc o prezentare a programului de modernizare a Aeroportului
– cu Terminalul Cargo si lungirea pistei de aterizare
cu 500 de metri, in vizorul aradean – sau sansele
Aeroportului Arad de a deveni important pe "piata
romaneasca", odata cu intrarea in NATO,
cand aeroportul din Timisoara va fi, probabil, transformat
intr-unul militar etc.
Aceasta radiografie scurta a situatiei
Aeroportului Arad ii va aduce, asa cum am precizat
deja, un loc cald in sanul experimentatei asociatii,
al Consiliului International al Aeroporturilor, si,
desigur, mai multi clienti.
Adriana
Barbu - Observator
"Iata
politistul ! Prietenul meu !"
Interviu
cu Pavel Abraham, ministru secretar de stat in Ministerul
de Interne Romania este prima tara din Europa de Est care,
conform recomandarilor
Uniunii Europene, a renuntat la vechile grade
politienesti, trecand la o altfel de politie. Ziua
de marti a fost una dedicata depunerii juramantului,
in mai multe judete ale tarii, in fata unor ofiteri
de rang superior, asa cum o cer normele in vigoare.
La Arad, a fost prezent ministrul secretar de stat
in Ministerul de Interne, Pavel Abraham.
- Domnule secretar de stat, care va fi cel mai greu
pas al acestei reforme, acela de a obisnui politistul
cu noul statut de functionar public sau gasirea unui
mod prin care populatia sa accepte acest nou statut?
- Raspunsul este undeva intre cele doua elemente.
Cred ca trebuie depus un efort constant si continuu,
atat din partea politistilor, de a inlatura mentalitatile
care mai persista in mod obiectiv, orice am face noi,
dar si din partea cetateanului, care trebuie sa se
astepte la un serviciu calificat, profesionist, oferit
asa cum spuneam, 24 de ore din 24. Eu zic ca exista
solutii suficiente oferite de lege, in care cetateanul
impreuna cu politistul sa-si rezolve toate nevoile
sale de securitate, pe baza unei mai bune pregatiri
a politistului, care va trebui sa realizeze o mai
buna comunicare cu colectivitatile locale si, asa
cum am mai spus, nu numai sa le creeze sentimentul
de incredere in Politie, sa le inlature starile de
teama, dar sa contribuie impreuna cu ei la rezolvarea
problemelor marunte, cotidiene, dar care sunt cel
mai des intalnite.
- Noul statut plaseaza politistul sub incidenta prevederilor
Codului Muncii. Credeti ca bugetul Ministerului de
Interne va reusi sa suporte cheltuielile cu plata
orelor suplimentare pe care le-ar efectua politistii?
- Sunt convins ca da. Altfel s-ar pleca de la o premisa
falsa si ne-am astepta la servicii pe care nu le putem
executa sau pe care cetateanul nu le poate solicita.
Eu cred ca societatea romaneasca este capabila de
eforturi pentru aplicarea Legilor 218 si 360 si pentru
gasirea resurselor necesare.
- In incheiere as dori sa va intreb: acum politistii
pot fi actionari sau asociati la societati comerciale?
Nu credeti ca se vor isca discutii pe marginea acestei
libertati sporite, ca politistii vor actiona in functie
de interesele personale in favoarea acelor firme?
- Orice as spune, eu sunt convins ca in practica vor
aparea astfel de situatii. As dori sa fie cat mai
putine. Totusi sper sa domine sentimentul de incredere
intre cetatean si politist. Si asa cum am declarat
celor din Politia aradeana, pana la urma cetateanul
sa poata spuna multumit: iata politistul, prietenul
meu! Iar politistul sa fie multumit ca a oferit un
serviciu calificat impartial si datorat cetateanului.
Horia
Iacob & Anca Badila - Agenda zilei
Instalare
retea telefonica in localitatea Chier
In
data de 19.08.2002ROMTELECOM - D.Tc. Arad
a finalizat lucrarile de instalare a retelei telefonice
din localitatea Chier.
Astfel in aceasta localitate se vor putea instala
maxim 150 de noi abonati care se vor conecta pe un
cablu de transport intre Chier si Tarnova, in unitatea
distanta a CTD Ericsson din localitatea Tarnova.
Astfel noii abonati din Chier vor avea acces la automatul
interurban si international, la serviciile cu valoare
adaugata, la toate serviciile suplimentare oferite
de centralele digitale (restrictionarea cu parola
a apelurilor de plecare, apel programat, redirijarea
imediata a apelurilor de sosire, apel in asteptare,
CLIP, CLIR, voces) si la Acces Special Internet. In
prezent sunt instalate unitati distante ale CTD Ericsson
in 43 de localitati din judetul Arad
Numerotatia abonatilor din Chier va fi: 370408-370507.
Dan Cioca
- Director Adj. Comercial ROMTELECOM - D.Tc.
Arad
Din
aceasta luna - Economatele vor intra in legalitate
In
sedinta Comisiei Operativ Consultative de marti, a
fost pusa din nou in discutie, la initiativa prefectului
Dan Ungureanu, problema infiintarii si functionarii
magazinelor de tip Economat. Pentru "darea
de seama" s-au prezentat la ordin primarii,
sau dupa caz viceprimarii, din
Chisineu Cris, Nadlac,
Pancota,
Sebis si Lipova.
Amintim ca in urma cu o luna de zile edilii orasenesti
au primit dispozitia de a intocmi liste cu produsele
care vor fi vandute in aceste magazine si cu persoanele
care pot beneficia de alimentele la pret redus. Solicitarea
acestor liste a fost generata de infiintarea unor
economate, care desi purtau denumirea, nu respectau
prevederile legale de infiintare, fiind serviti toti
clientii, indiferent de conditia sociala.
Pe rand, primarii si viceprimarii au informat ca totul
este sub control, ca listele se fac si se aproba in
sedintele consiliilor locale din aceasta luna. Doar
primarul Sebisului, Marius Lambing a incercat sa explice
ca toata aceasta operatiune nu este fezabila, ca va
fi foarte greu sa controlezi daca proprietarii Economatelor
vor respecta dispozitiile. Enervat, Dan Ungureanu
a replicat: "Daca nu puteti sa faceti atata
lucru atunci nu faceti. Nu are rost sa nasteti un
copil mort. Chiar daca nu va convine, introduceti
totusi acest punct pe ordinea de zi si lasati consilierii
sa voteze." In municipiu s-a hotarat infiintarea
unui nou economat, special pentru persoanele cu venituri
scazute, exceptandu-i pe pensionari, care va functiona
prin Cantina Sociala a primariei.
Sorina
Ambrus - Adevarul
Familia
grofiala Karoly la Macea
As
vrea, inainte de a trece la tratarea temei sa lamuresc
un termen din titlu: "grofiala".
In primul rand prin grof se intelege un rang nobiliar
superior celui de cavaler (nemes – ii zic romanii
din vest) si celui de baron si echivaleaza cu cel
de conte, mai ales folosit de romanii de dincolo de
Carpati, preluandu-l de la francezi. Este foarte adevarat
ca grofii erau si latifundiari, dar aceasta nu inseamna
nici pe departe ca erau niste exploatatori verosi,
asa cum s-a incercat sa se acrediteze ideea de catre
nationalistii ceausisti si, neschimbandu-si mentalitatea,
continua sa o acrediteze extremistii zilelor noastre.
Atunci cand am scris despre familia Almasy cred ca
s-a sesizat ca, vorba proverbului romanesc, "Dracu’
nu-i chiar asa de negru cum il fac oamenii".
Desigur nu putem generaliza absolut ca toti erau asa
deoarece – tot un proverb romanesc spune: "Nu
exista padure fara uscaturi". Am folosit
si voi folosi in continuare termenul "grof"
si nu "conte" deoarece, hai sa
zic, este mai la indemana cititorului din aceasta
parte a Romaniei fiindca ii este si mai cunoscut.
Dar sa trecem la tema. Familia Karoly este una dintre
cele mai vechi familii nobile. Documentele o atesta
inca din anul 1221 in Tara Satmarului de unde, o ramura
a ajuns mai la sud, inclusiv in partile aradene. Prima
prezenta pe aceste meleaguri este atestata in ziua
de 13 decembrie 1400 cand detine o proprietate in
actualul hotar al comunei Simand. Karoly Sandor ajunge
si in Arad cu prilejul rascoalei curatilor. In anul
1712, la data de 5 aprilie i se ridica nobilitatea
la rangul de grof.
Nepotul lui Sandor, György, cumpara de la nobilul
sarb cu rang de cavaler – Petru Cernovici – in anul
1862, domeniul si castelul
Macea pe seama fiului sau Tibor nascut in anul
1842. Asa ajunge familia grofiala Karoly in aceasta
localitate.
Tibor se casatoreste cu Csekonich Margit cu care are
doi copii: Emma si Gyula. Acesta din urma va ramane
sa administreze domeniul Macea.
Odata cu domeniul si castelul, familia Karoly va mosteni
si mormintele celor doi martiri de la Arad din ziua
de 6 octombrie 1849 pe care fostul proprietar Cernovici
Petru i-a rapit in noaptea ce a urmat executiei
varand in punga calaului 600 de forinti "ca
sa inchida ochii". Este vorba de Domjanich
Janos – cumnatul sau si de Lahner Gyorgy cu care era
prieten. Dupa ce au ajuns, in cursul noptii, si i-a
ascuns in cel mai mare secret, pana ce a sosit si
el in ziua urmatoare, i-a inmormantat in mare
taina intr-un colt retras al parcului. Emma, fiica
lui Karoly Tibor, ingrijeste mormantul si-l doteaza
cu o stela funerara pe care a fost inscriptionat "Damjanich
- Lahner 1849 octombrie 6". Acest gest pios
l-a facut inainte de a se casatori cu groful Almasy
Dénes de la Kétegyhaza.
Tot dupa ce au ajuns proprietari Almasy-estii construiesc
aripa vestica a castelului si, deasupra intrarii,
o prevad cu o terasa. Pe peretele acesteia, din ceramica
fina si bine arsa, monteaza un panou cu blazonul lor,
executat cu multa arta si prin incizii redand codul
cromatic.
Elementul de baza consta intr-un scut militar clasic
care are "in inima" un scut italian
cu fondul argintiu. Scutul rotund ne infatiseaza un
vultur ce vrea sa-si ia zborul pornind de pe o terasa
verde usor dambata si poarta in ghiara dreapta o inima.
Acest scut italian este delimitat de cel de baza printr-un
sarpe in culoare naturala, sarpe ce se hraneste cu
propriul corp, mancandu-si coada. Semnificatia acestei
imagini este multipla: rapitoarea, cu atributele ei,
vrea sa ne sugereze ca innobilatul este gata sa se
avante in lupta, la solicitarea suveranului, riscandu-si
chiar viata. Taratoarea incoronata in postura in care
se afla este preluata din iconografia mitica hindusa
unde este denumit "sarpele timpului",
adica acesta – timpul – nu are un inceput si nici
un sfarsit, el generand din el. In heraldica a fost
preluat cu menirea de a sugera cum ca familia
innobilata este capabila sa existe si sa se realizeze
prin ea insasi. Coroana cu trei brate de pe capul
sarpelui ne indica faptul ca familia Karoly a avut
acest crez inca de la inceput, pe cand avea modestul
rang nobiliar de cavaler.
Partea superioara a scutului militar este despicata.
In primul cartier, cu fond albastru, pe o terasa verde
este reprezentata o cerbida ridicata in doua picioare,
avantandu-se spre dreapta. Coarnele ii sunt abundent
ramificate. Acest adevarat tablou cinegetic ne indica
zona de origine, a Satmarului, unde asemenea animale
abunda. Sfertul din stanga, argintiu, ne infatiseaza
o pasare rapitoare rosie, in plin zbor. Imaginea face
referire la implicarea in rascoala curatilor.
Partea inferioara a scutului are trei diviziuni prin
melonarea celei din mijloc. In cea din dreapta, albastra,
se profileaza un leu limbat si inarmat – cu limba
si ghiarele rosii – ce, ridicat pe picioarele din
spate si purtand in laba anterioara din dreapta un
steag rosu cu albastru, paseste hotarat spre dreapta.
Coada o are ridicata pe spate in forma de "S",
fapt ce vine sa sublinieze hotararea cu care paseste.
Cartierul vrea sa oglindeasca hotararea innobilatului
si a urmasilor sai de a participa in fruntea banderiei
domeniale sub stindardul Casei de Habsburg pentru
suveranitatea tarii.
Cartierul din stanga, de culoare albastra, este incarcat
cu o prefigurare angelica cu coroana si aripi de aur.
Reprezentarea vrea sa ne sugereze cu mijloace plastice
ca un alt crez si nazuinta a familiei Karoly, inca
de la concedarea titlului de cavaler este aceea ca
a fost si va fi ocrotita de un inger pazitor care
i-a adus si o bogata avutie.
Diviziunea sub forma de melon, cu fondul argintiu,
ne infatiseaza o sirena – in imaginea de pe terasa
castelului este mai precis definita fiindca i se vede
si terminatia sub forma de peste, ce iese dintr-o
coroana innaripata in rosu. Aluzia este foarte evidenta
la preocuparea pentru cant si muzica a familiei.
Basorelieful existent pe peretele terasei castelului
mai cuprinde si alte elemente exterioare scutului
ce lipsesc din imaginea celor pe care o detinem.
Scutul – cu un contur rocococizat – este timbrat de
o coroana deschisa cu noua ace perlate ce vrea sa
ne indice rangul de grof (erau suficient doar sapte),
dar si faptul ca unii din membrii familiei, chiar
inainte de a primi acest titlu nobiliar au indeplinit
inalte functii pe langa sau la Curtea Imperiala. Din
pacate acele perlate au fost vandalizate de ignorantii
sau rau intentionatii care au trecut pe acolo si,
tot din pacate, nimeni nu s-a gandit macar sa le refaca.
De sub coroana se vad iesind lambrechinii. Deoarece
nu sunt marcati cu codul cromatic s-ar putea sa fie
argintii. Scutul are ca sprijinitori doi lei himerici
– cu coada dubla – intorsi cu capetele spre exterior
si cu gura deschisa a amenintare. Partea de jos a
panoului este ornata cu elemente rococofrunziforme.
***
In anul 1988, in peregrinarile mele heraldice, am
ajuns si la Macea, pe urmele familiilor nobile Cernovici
si Karoly. La Consiliul Popular am intalnit un fost
elev de-al meu – nu cred ca are vreo semnificatie
numele – care era secretar cu propaganda al Comitetului
Comunal PCR si, deci automat, vicepresedinte al forului
administratiei locale. Din discutia cu acesta – a
fost foarte amabil – privind scopul vizitei mele am
aflat ca se incearca o reparare, cat de cat, a acoperisului
de la castel, deoarece precipitatiile pun in pericol
insasi existenta acestui edificiu. M-a condus la castel
si, in primul rand, am urcat pe terasa sa vad starea
blazonului. Acest fost elev mi-a spus ca "vor
sa-l demoleze". Am vazut negru inaintea ochilor
cu toate ca era in "epoca anilor lumina",
cum se zicea pe atunci, sau poate ca tocmai de aceea,
fiindca dintr-un nihilism proletcultist stupid – fara
sa mai vorbesc de ignoranta unor "conducatori
de partid si de stat" – urma sa dispara o
relicva istorica, indiferent cui si de ce i-a apartinut.
Din discutia cu acest fost elev mi-am dat seama ca
desi avea functia pe care o avea nu purta "ochelari
de cal" si aducand atatea argumente cate
mi-a trecut pe moment prin minte, l-am rugat sa
faca cumva si sa-l acopere cu o placa de lemn ca sa-l
salveze. Poate ca nefiind el intoxicat total de doctrina
nationalist-ceausista argumentele mele "au
prins" si imediat a dat dispozitii muncitorilor
sa-l acopere cu o placa mare de PAL. In timp ce se
executa lucrarea si noi vorbeam de una si de alta
apare din cladire un batranel ce se sprijinea sumar
intr-o bata ce o tinea in mana stanga si la vreo trei
metri de noi se uita spre terasa. Cand au aparut muncitorii
cu placa, au acoperit blazonul si au inceput sa bata
scoabele l-am observat, discret, cum si-a facut cruce,
si cu dosul mainii drepte si-a sters lacrimile ce-i
aparusera in coltul ochilor. Tocmai atunci a aparut,
in fuga, un barbat tanar pe bicicleta si i-a zis interlocutorului
meu: "Tovarasu’ secretar, mergeti repede la
Consiliu ca va cauta la telefon judetul!".
Dupa ce i-am multumit, acesta a luat bicicleta de
la cel care l-a anuntat si a plecat. Eu m-am apropiat
de mosulica – acum nici eu nu sunt departe de a mi
se spune asa – si cu mana intinsa l-am salutat respectuos,
apoi am intrat in vorba. Noul interlocutor, foarte
comunicativ, in grai local mi-a spus: "Dan
cand in cand mai trec pa aice ca-mi place sa mai trec.
Acuma am fosta pa la nepot ca el lucra aice sa tomneasca
coperisu, ca-i maistor. El m-o spus ca at venita da
la Arad sica at, vorbita cu comunistu, asta da la
noi sa fereasca stema grofului sa nu fie sparta, ca
ase or vrut sa faca. Dumnezo sa va dee sanatate si
dumneavoastra, da si lui ca sa pare ca nu-i chiar
asa mare comunist, o fi saracu da iel numa da forma,
da nu dan inima".
Nu voi reda tot dialogul, ci doar cateva afirmatii
de-ale dansului pe care le-am retinut de parca si
acum imi suna in urechi, datorita sufletului care
l-a pus in ele, dar si a farmecului de povestitor
in grai local. Voi incerca sa redau chiar si graiul
in care mi-a povestit. "D’apu’ cum sa nu ma bucur c-or fosta nisce
oamini tare buni… Mosu si tata mneu or lucrat aice
ca sluji ca avea pamant tare putan si eram multe guri
in casa si nu ne ajunjea numa ce aveam dupa el… D’apu’
cum sa-t spun eu dumitale, cand era mai mult de lucru
is serea voie da la grofu, din vreme, si-i lasa, cu
randu’, si p-ai mei si pa altii care mai lucrau la
domnie si mai aveau si pamant ca noi. Ne mai ajuta
si el la traierat ca ave bica (locomobila cu aburi
– n. n.), masina da traierat si alivatar (elevator
pentru ridicarea paielor in stog – n. n.) si cand
gata la el ii trimitea pa maistori si pa la noi… Plateam
si uium dara da la aia care lucrau la domnie lua uium
mai mic dacat da la aia care nu lucrau la domnie…
Ba, daca ajungea v-un satean la rau – ii ardea casa
ori ii mureau marhele – grofu ii ajuta pe tat… D’apu’
im place sa mai vin ca-m aduc aminte da cand eram
prunc. Mosu si tata ma mai aduceu cate odata si ma
minunam da cate vegeam in castel… Nu, ca nu erau ciara
asa da domnos pe cat erau de mari domni. Mai intadauna
cand ne vige grofita or o alta doamna care vinea in
gostie ne dage tucur (bomboane – n. n.), nice vorba
sa ne tape afara, da sinoi eram cumint… Nu, Doamne
feresti, cum sa furam ca ne vige Dumnezau. Pa atunce
nu sa fura, rar da tat daca sineva fura s-atuce era
rusane mare… D’apu’ or plecat dupa prima bataie (primul
razboi mondial – n. n.), da s-atunce tat oamini buni
or fosta. Iei s-or dusa in Ungaria s-or zasa ca sa
nu aiba atata da umblat pa la tribunale mai bine sa
vanda pamantu. Or vanduta si la oamenii dan sat. S-ai
mei or cumparat ceva ca l-or vanduta tare lezne… D’apu’
castelu si ce-o mai ramas dan pamant l-or vandut la
un advac or ce-o fi fosta… Ba, n-o fosta ase da cumsacade
ca grofu… Mai mult si mai mult imn place sa ascult
cum cintau la ongora (pian – n. n.). Acolo sus, in
soba (camera – n. n.) aie mare, unge or facuta sport
cand o fosta scoala, erau doua ongore si cate o data
cantau la amandoua, mai cu sama cand vinea ceva gosti
(musafiri – n. n.) pa la castel… Acuma im place numa
ce face domnu profesar Covaci Paval in parc si ma
bucur ca vreau sa tomneasca castelu, da cred ca io
oi muri si nu l-oi mai vige cum o fosta… D’apu’ dumneta
l-ai vazut si cand o fosta cu iegera?! Da, mai faina
o fosta, numa ca comunisci astia tat pa distrujere
is pus, or taiat iegera s-or tras-o cu tractoriu jos.
Bata-i Dumnezau sa-i bata ca mult rau or facut in
tara iasta!”.
La despartire – mai stateam, dar aveam autobus spre
Arad – mi-a propus sa mai revin pe la interlocutorul
meu si, inarmat cu un casetofon, sa fac o ancheta
stiintifica dupa toate regulile, dar n-a fost sa fie
asa. Furat de alte treburi mai presante n-am
mai ajuns pe la Macea. Din pacate, atunci, nu mi-am
notat nici datele despre acest fermecator interlocutor.
Regretul este cu atat mai mare cu cat imi dau seama
ca a fost o adevarata "istorie vie"
a localitatii. Nu stiu daca mai traieste fiindca pe
atunci, cum mi-a spus chiar el, avea 80 de ani impliniti.