...Si
a mai trecut un an. Cu bune si rele, cu sperante si
dezamagiri. Este totusi poate primul an din cei treisprezece
pe care ii numaram de la miracolul din decembrie '89
in care n-am mai fost "chinuiti degeaba",
cum spunea cu cinism un ministru responsabil cu jupuirea
de sapte piei a romanului. Stransul curelei, umilintele,
amanarea iarasi si iarasi pe altadata a micilor bucurii
omenesti au capatat un sens dupa ce Romaniei i-a fost
rezervat, in sfarsit, un loc in randul lumii civilizate.
Ceea ce s-a intamplat cu noi in acest sfarsit de an,
prin invitarea la NATO si stabilirea unui traseu cu
data fixa pentru a ajunge la statia UE, va marca destinul
nostru ca popor. Meritul nu este al unui guvern sau
partid, al unor persoane aflate intamplator in ierarhia
puterii in anumite momente ale acestui proces, ci
al milioanelor de romani. Al acelora care au crezut
neclintit in apartenenta noastra la cultura si civilizatia
europeana si au sprijinit cu ardoare angajarea tarii
in apararea valorilor democratiei. Al acelora care
se afla sub arme in Bosnia, in Kosovo si in desertul
afgan. Al acelora care, in pofida taraganarii reformelor,
a lipsei de curaj si a incompetentei unor guvernanti,
infruntand o fiscalitate ostila si o birocratie ticaloasa,
au reusit totusi sa dezvolte un sector privat care,
pentru prima data, depaseste ca amploare sectorul
de stat. Lor li se datoreaza, in primul rand, acel
reviriment economic reflectat in cresterea Produsului
Intern Brut, in expansiunea comertului exterior, in
scaderea inflatiei - si care a cantarit in decizia
de a invita Romania la NATO si Uniunea Europeana.
Poate ca toate acestea nu se simt inca la nivelul
omului simplu si in mod sigur nu au adus vreo schimbare
pentru milioanele de neajutorati - pensionari, someri
din zonele cu monoproductie, unde s-au inchis combinate
si fabrici, iar guvernele postdecembriste i-au lasat
in plata Domnului. Fata de acestia au o mare raspundere,
nu doar politica, ci si morala, toti cei ce s-au perindat
la putere in acesti ani. La 13 ani de la Revolutie,
a veni insa cu aceleasi baliverne despre cat de greu
a fost, daca nici pana acum nu s-a atins nivelul productiei
de dinainte de '89, cum ne spunea deunazi domnul Iliescu,
este o sfidare si o batjocura. Care productie? Cea
de pe stoc? La ce ne foloseau miile de tone de laminate
pe cap de locuitor, cand umblam bezmetici pe la cozi
interminabile pentru un pachet de tacamuri sau de
adidasi? Cine si-ar mai dori "puterea de cumparare"
de atunci?
Este extraordinara aceasta rezerva de energie, rabdare
si speranta din fibra poporului roman, capacitatea
sa de intelegere a rostului sau in aceasta lume in
schimbare. Priviti sondajele de opinie si veti vedea
cata incredere au romanii in viitorul lor alaturi
de celelalte natiuni europene. Stiu ca unii sunt tentati
sa spuna ca asta se datoreaza ignorantei. In mod sigur
sunt destui aceia care cred ca le va veni totul de
la NATO si UE. Eu nu la ei ma refer, ci la tinerii
care lucreaza in companii private sau care au inceput
ei insisi o afacere, la miile de navigatori pe Internet
care comunica intre ei si cu lumea larga intr-un limbaj
ce nu se supune stupidei "legi Pruteanu",
dar si la sutele de mii de muncitori romani angajati
temporar in strainatate si care aduc mai multi bani
decat toti investitorii la un loc, iar odata cu aceasta
aduc o experienta din ceea ce au invatat in capitalism.
Speranta sunt ei si cei ce vin dupa ei.
Martori la tot circul politic din ultimele luni, care
arata cat de adanca este prapastia dintre interesele
politicianiste ale partidului de guvernamant si interesele
tarii, multi se intreaba daca nu cumva exista pericolul
de a se rata aceasta sansa istorica. Pericolul exista,
dar motivele de optimism sunt, incontestabil, precumpanitoare.
Oricate nemultumiri am avea fata de prestatia actualului
guvern, trebuie recunoscut ca el a condus cu inteligenta
demersul international pentru suprimarea vizelor si
a reactionat prompt, cand a fost cazul, alaturandu-se
coalitiei antiteroriste. Pe de alta parte, numai un
partid cu vocatie sinucigasa ar putea ignora cerintele
Uniunii Europene care vor fi inscrise in foaia de
parcurs pentru momentul integrarii, din 2007. Din
acest moment guvernul, indiferent care va fi el, va
fi obligat sa respecte ce se hotaraste la Bruxelles.
Fondurile ce vor fi alocate Romaniei - si ele vor
fi consistente - vor trebui folosite pe proiecte aprobate
de Uniunea Europeana, urmarite de experti ai Uniunii.
Guvernul va fi obligat sa faca reforma in Justitie,
in Administratie si, bineinteles, sa ajunga la o economie
de piata functionala. Cu putin noroc, evolutiile pozitive
din economie se vor simti, intr-un fel sau altul,
in casele tuturor romanilor.
Dumitru
Tinu - Adevarul
Directorul
ziarului Adevarul, Dumitru Tinu, si-a pierdut viata intr-un
accident de maşina01.1.2003
19:29 Ora Romaniei
Accidentul a avut loc in jurul orei 10.00 (ora Romaniei),
in dreptul localitatii Romanesti, in apropiere de
Ploiesti. Dumitru Tinu se afla singur in masina si
potrivit unor relatari de televiziune, el ar fi pierdut
controlul volanului iar masina s-ar fi rasturnat de
cateva ori. Se pare ca Dumitru Tinu a murit pe loc.
Cauzele accidentului nu se cunosc, urmand sa fie stabilite
in urma unei anchete si a expertizei medico legale.
Dumitru
Tinu era directorul ziarului Adevarul, unul dintre
cele mai citite cotidiane din Romania. El era si presedintele
Clubului Roman de Presa. Primul editorial publicat
de ziarul Adevarul in acest an este semnat de Dumitru
Tinu, si poarta titlul "Spre statia sperantei". Moartea
fulgeratoare a d-lui Dumitru Tinu,
directorul ziarului Adevarul, ne-a
surprins si ne-a intristat pe toti. Domnul Dumitru
Tinu a marcat ziaristica romaneasca prin
spiritul sau promovat de cotidianul ADEVARUL
si prin deschiderea sa catre dialog, ca presedinte
al Clubului Roman de Presa.
Nu de putine ori, in situatii delicate, domnul Dumitru
Tinu a oferit tuturor lectii de democratie
si toleranta, ce au contribuit la procesul de maturizare
a clasei politice din Romania. In aceste momente grele, redactia
Exile E-mail Press adreseaza sincere
condoleante familiei indoliate, si redactiei ziarului
"Adevarul".
Odihneasca-l
Dumnezeu in pace vesnica!
Dr.Vasile
V.Trif 2 Ianuarie 2003, Australia
***
Ca o
lovitura de traznet a sosit vestea "plecarii"
dintre noi a presedintelui Clubului Roman de Presa,
Dumitru Tinu.
Disparitia acestui ZIARIST de o probitate morala si
profesionala incontestabila, a adus un gol imens in
intreaga presa romaneasca.
Redactia "Virtual Arad" isi alatura condoleantele
sincere adresate familiei, colegilor de munca de la
cotidianul "Adevarul", prietenilor si cunoscutilor,
pentru aceasta ireparabila pierdere.