Primaria
Arad pregateste un proiect de hotarare, pentru
urmatoarea sedinta a consiliului local, pentru a clarifica
trecerea la sistemul de aplicare a amenzilor contraventionale,
in locul ghearei si a taxei de deblocare a rotilor.
Dupa eliminarea sistemului de blocare a rotilor, amenzile
contraventionale vor fi aplicate, conform legii, de
imputernicitii primarului, care vor fi, probabil,
tot salariatii Parktronic. "Trebuie sa operam modificari bugetare, avand
in vedere ca operatiunea de amendare si recuperare
a banilor presupune niste costuri, care inainte nu
intrau in atributiile noastre", ne-a declarat
viceprimarul Emanoil Voicu. Dupa adoptarea hotararii,
va urma modificarea contractului cu Parktronic si
incheierea unui protocol cu politia pentru ridicarea,
depozitarea si eliberarea autoturismelor parcate neregulamentar
pe perioade mai lungi de timp. Respectivele masini
vor fi ridicate doar prin decizia Politiei.
Adina
Cosa - Ziua de Vest
Foamea
duce tiganii la scoala
Doar
"Cornul si laptele" mai impiedica
abandonul scolar al etniei Ultimele analize si sondaje indica o situatie
deloc imbucuratoare: tot mai multi copii rromi abandoneaza
scoala. Astfel, in ciclul primar, gradul ajunge la
4%, in timp ce in cel gimnazial atinge 14 procente.
Explicatii ar fi multe, dar printre cele mai des invocate
se numara lipsa hranei, a materialelor didactice,
a mijloacelor de transport in mediul rural, violenta
in familie si, surprinzator pentru mileniul in care
traim: mentalitatea etniei (o buna parte din fetele
de clasa a VI-a prefera sa se marite (!) decat sa
continue scoala).
Chiar daca se fac eforturi pentru renovarea scolilor
in care invata rromii, peste 480 de mii de euro fiind
alocati scolilor din
Pecica, Siria, Curtici, Santana sau Tipari, nu
exista personal care sa poata preda limba rromani.
Anul trecut au existat doua locuri la Colegiul Pedagogic,
dar una din cele doua fete admise a abandonat scoala.
Separe insa, ca singurul motiv pentru acesti copii
de a mai merge la scoala este programul guvernamental
"corn si lapte".
Calin
Ghinaciu - Agenda zilei
Rosia
mai tare ca benzina
Romania
este mereu surprinzatoare, ca sa parafrazam sloganul
Ministerului Turismului. Anuntata marire a accizelor
la benzina s-a dovedit doar o sperietoare care a tinut
cateva zile, pana cand Executivul a dres busuiocul,
amanand problema pentru luna viitoare.
Deja se făceau scenarii cu privire la domeniul
preturilor, cum se stie acestea influentand preturile
tuturor marfurilor si serviciilor.
Cert este ca unii chiar s-au speriat si, din acest
soc - cu aratatul pisicii - au ramas cu preturile
marite. A fost si conjunctura Pastelui.
Multi angajati au primit traditionala "primă
de miel". Si fiindcă romanul are orgoliul
lui la marile sarbatori, comerciantii au exploatat
din plin momentul.
Momentul indigestiei, ca o reactie la "măcar
de Pasti sa am masa plina".
Pretul mielului a sarit, iar banala salata a ajuns
la 15.000 de lei, rosiile care erau 40.000 kilogramul
au ajuns la 60.000, iar cele autohtone la 70.000-80.000
lei kilogramul.
Omul a injurat si a dat chiar daca dupa aia risca
sa-l ia indigestia si sa-i bata vantul prin buzunare.
Este inca un paradox sau daca vreti o reactie surprinzatoare,
dar deja traditionala la noi.
Cand in toata lumea cu prilejul marilor sarbatori
preturile scad vertiginos, la noi cresc.
Asta ne caracterizeaza de fapt si in gandirea economica.
Sigur, profitul este scopul final al oricarei activitati
economice. La noi se gandeste insa pe termen scurt
si foarte scurt. "Lasa ca maine mai vedem
noi ce facem". Si aici nu ne gandim doar
la vanzatorii din piată.
In fond si Guvernul a intors-o cu accizele ceea ce
dovedeste inconsecventa. Azi zicem una, maine retractam.
Or acest joc, in actuala economie nu poate fi benefic,
in perspectiva. Iar aceasta schimbare de macaz se
vede si in legislatie. De ani de zile se vorbeste
de diminuarea birocratiei si a legislatiei. Lucrurile
se misca, dar inca haotic si cu incetineala.
Iar timpul (si) in economie inseamna bani si implicit
prevederea unor oportunităti. "Ora"
rosiilor a fost exploatată la maxim. Dar
a fost doar un moment. Insa pe termen lung a castiga
azi mai putin si cu munca organizata si asidua inseamna
a castiga maine mai mult...
G.
Constantinescu - Adevarul
O
comuna cat orasu, fara dispensar
Locuitorii din Pecica,
cea mai mare comuna din tara, cu o populatie care
o depaseste pe cea majoritatii oraselor din judetul
Arad sunt afectati de recenta decizie a
Ministerului Sanatatii de desfiintare a centrelor
medicale de permanenta.
Primarul Iustin Cionca a explicat ratiunile pentru
care masura poate provoca tragedii la Pecica. Iustin
Cionca a demonstrat insa ca prevederile actului normativ
in cauza nu justifica desfiintarea centrului din Pecica,
pentru ca acesta functiona intr-un spatiu alocat de
primarie, cu facilitati asigurate de consiliul local.
Primarul a mai explicat ca nu sta in picioare explicatia
conform careia asistenta medicala in afara programului
de lucru ar putea fi asigurata de medicul de familie
domiciliat in localitate, deoarece dintre cei sapte
medici de familie din Pecica, doar doi domiciliaza
in comuna si nu pot asigura asistenta medicala pentru
cei 11500 locuitori.
Primaria a solicitat Directiei de Sanatate Publica
Arad sa reanalizeze situatia de la Pecica si sa aprobe
reinfiintarea centrului medical de permanenta. La
Pecica, salvarea functioneaza doar trei zile pe saptamana:
marti, joi si sambata. Cei ce se imbolnavesc in afara
programului salvarii, se descurca cum pot. "Luni
seara a fost un accident de circulatie pe raza comunei
Pecica. Soferul implicat in accident a sunat la salvare,
care a ajuns dupa 40 de minute la Pecica. Cel lovit
a stat in mijlocul strazii fara a putea beneficia
de asistenta medicala. Politistul a oprit circulatia
si am asteptat cu totii venirea salvarii",
a povestit primarul comunei Pecica.
El spune ca Primaria Pecica a primit o salvare Mercedes
cadou si in baza unui protocol a cedat-o statiei de
salvare Arad, cu angajamentul de a se face angajari,
iar masina sa deserveasca Pecica.
Nu s-au facut angajari, iar Mercedesul impreuna cu
o masina din 1968 incearca in limita programului sa-i
duca pe pecicani la spital.
Sorin
Trocan - Evenimentul Zilei (Editia de Vest)
Radna.
La 50 de ani de la infiintare Caminul Spital are nevoie
de bani ca sa se mute
Aflat
intr-o zona de un pitoresc aparte, sediul caminului
spital din Radna are o poveste veche. Cladirea a fost
construita la 1735, odata cu refacerea manastirii
franciscane, in care acum e integrata. La inceput,
a servit drept locuinta pentru calugarii aflati in
manastire. Caminul a fost infiintat in acest spatiu,
prin mutarea celui de la Pecica, in 1953. Anul
acesta se vor sarbatori 50 de ani de existenta. Aproximativ 150 de persoane isi duc zilele in camin Capacitatea caminului este de 150 paturi, dar
mai sunt fluctuatii, "unii se externeaza,
altii mor, sau se mai fac internari".
Cel mai varstnic pacient are 94 de ani, iar cel mai
tanar 21 de ani. Tinerii aflati in centru provin de
la Scoala speciala din Ineu.
Un pacient internat aici plateste lunar o suma in
functie de venit. "Daca persoana respectiva
are pensie, plateste 1,7 milioane lei, iar in caz
contrar, este considerat caz social si plateste statul",
ne precizeaza directorul spitalului, dr. Victor Arsenie.
Cheltuielile pentru fiecare bolnav in parte sunt destul
de mari – peste 4 milioane de lei pe luna. In acesti
bani intra costurile de intretinere, hrana, caldura,
si medicamentele.
In spital sunt internati doar bolnavi cronici. Exista
cinci sectii la Radna si una la Zabrani. "In
general, in sectia a V-a sunt internati bolnavii grav,
care au nevoie de ingrijire 24 de ore. Este vorba
despre 50 de persoane, care nu se pot deplasa. Sunt
si tineri si batrani. Tinerii provin de la scoala
speciala de la Ineu si sunt oligofreni",
ne spune dr. Arsenie.
In cadrul caminului spital sunt 78 de angajati care,
de cele mai multe ori, nu fac fata nevoilor batranilor.
"Conform normelor, ar trebui sa avem cam 142
de angajati. Din lipsa de bani, insa, sunt numai 78
de persoane", ne precizeaza directorul spitalului.
Caminul de batrani este inclus intr-un program aparte,
nu depinde de fondurile Casei de Asigurari ci de primaria
orasului. "Sursa financiara este la consiliul
local, dar nefiind destui bani, mai vine consiliul
judetean care asigura banii din rectificari de la
Bucuresti", ne spune Victor Arsenie. Banii
- vesnica problema in sistemul sanitar La caminele de acest tip din toata tara sistemul
de plata este intr-o permanenta modificare, incepand
din 1999. In acea perioada era o altfel de organizare,
atunci banii erau colectati prin Secretariatul de
Stat pentru Handicapati si redistribuiti caminelor.
"In acea perioada am avut bani ca sa traim.
Anul trecut am traversat o criza serioasa, am stat
patru luni fara salarii. Acum stam putin mai bine".
Din necesarul de 11 miliarde de lei cat ar fi nevoie
pentru asigurarea confortului batranilor, s-au primit
noua. Suma se mai completeaza cu contributiile internatilor
si cu toate acestea tot se ajunge la un deficit de
1,5 miliarde de lei. Tuturor caminelor de acest tip
li s-a stabilit un normativ care cere sa se
acorde bolnavilor hrana zilnica de minim 55.000 lei.
"Din aceasta suma se poate alcatui un meniu
destul de bun. In plus, noi avem ferma proprie, crestem
porci si gaini, avem o casa si o gradina la Zabrani,
unde mai cultivam legume. Casa de la Zabrani am primit-o
de la fundatia Hora Copiilor. Personalul caminului
lucreaza pamantul si la ferma, avem sapte muncitori",
ne explica dr. Arsenie. Caminul - un "obiect" de disputa? S-a vorbit mult despre pretentiile calugarilor
franciscani asupra cladirii unde se afla in prezent
caminul si despre o varianta a mutarii bolnavilor
intr-un alt sediu, dar pana acum nici unul dintre
aceste zvonuri nu a fost confirmat in mod oficial.
Directorul spune ca deocamdata nu exista nici un fel
de litigiu intre conducerea caminului si calugarii
franciscani. "Ei au detinut acest sediu, care
le-a fost construit in mod special, pe niste perioade
istorice. Repet, nu avem nici un litigiu, in curs,
cu franciscanii. Ideea are la baza un fapt obiectiv:
in urma cu vreo 10 ani, a venit o adresa de la Episcopia
Catolica a Timisorii, prin care eram invitati sa clarificam
proprietatea acestui spatiu, in cartea funciara, pentru
ca dumnealor ar fi proprietarii. De fapt, manastirea
si cateva incaperi erau trecute in cartea funciara
ca apartinand calugarilor, iar cladirea in care ne
aflam – in proprietatea statului roman, in administrarea
operativa a caminului de batrani. Dupa ce le-am aratat
aceasta realitate, alte demersuri nu s-au mai facut".
Preotul catolic a vizitat de mai multe ori spatiul
in care se afla batranii, dar nu a venit niciodata
cu o actiune scrisa. O varianta, poate mai buna… Partidul Umanist Roman, prin deputata Mihaela
Murariu Mandrea, a propus mutarea caminul in
spatiul fostei unitati militare din Lipova. "Ideea
nu ar fi rea, noua ne-ar conveni din toate punctele
de vedere, dar necesita niste bani pentru amenajare.
In primul rand, pentru igienizarea si compartimentarea
unei parti din unitate. Partidul s-a angajat sa faca
rost si de banii necesari".
Cu toate greutatile, mai ales de ordin financiar,
se incearca pastrarea unui cadru decent de ingrijire
a celor internati; ei nu cunosc problemele, nu stiu
de revendicari de cladiri si nici de lipsa banilor.
Sunt multumiti de viata pe care o duc si de faptul
ca sunt tratati si ingrijiti. Poate se va gasi o solutie
ca traiul lor sa fie imbunatatit cumva, ca acele ultimele
zile pe care le petrec aici sa le fie cat mai bune…