Dupa
1990 s-au incercat diverse programe pentru satele
din Podgoria Aradului. Aceste localitati, odata printre
cele mai bogate din judet, acum se zbat in saracie.
Viile, cunoscute in vechiul Imperiu Austro-Ungar,
acum, o parte sunt lasate in paragina pentru ca sunt
vechi, produc putin si nu sunt bani pentru rentabilizarea
lor. Un program indraznet, care va fi sprijinit de
Comunitatea Europeana, va relansa Podgoria Aradului.
"Drumul Vinului" va fi de fapt un
traseu deosebit prin Podgoria Aradului, turistul cunoscand
locurile, confruntandu-se cu istoria si avand posibilitatea
sa guste vestita "Mustoasa de Maderat".
Deocamdata, Podgoria Aradului este vizitata de turisti
straini, care doresc sa se plimbe cu primul tramvai
electric din Europa, inca functional.
Vinul de Minis, cunoscut din Evul Mediu
Minisul reprezinta un reper important pentru zona
denumita generic Podgoria Aradului. Asta nu pentru
ca toate viile ar fi concentrate aici, ci pentru rolul
pe care localitatea il are in viticultura din aceasta
parte de tara. La Minis functioneaza o statiune de
cercetari viti-vinicole, urmasa a vechii scoli de
viticultura, infiintata la Minis in anul 1881. Si
pentru a uni cercetarea cu practica, amatorii de vinuri
de calitate pot gasi aici soiuri reputate, care pot
satisface cele mai pretentioase gusturi. Istoria vitei-de-vie
in zona Aradului se pierde in negura timpului. Cercetatorii
atesta faptul ca in podgorie vita-de-vie era cultivata
inainte de stapanirea romana, fiind doar impulsionata
de aceasta. Atestari documentare despre cultura vitei-de-vie
in aceste parti apar inca din sec. XI, in Legenda
mare a Sf. Gerard si Deliberatio (1046). Minisul apare
pe harta viticola in Evul Mediu in anul 1212. Semnificativ
este faptul ca, in feudalism, la datele de stare civila
ale locuitorilor din podgorie, pe langa nume, la starea
materiala era trecuta in acte suprafata de vie detinuta.
Dupa unii istorici, in secolele XV-XVI, vinul era
cel mai pretios produs al locuitorilor din zona, acoperind
cam 75-80 la suta din veniturile acestora. Conform
datelor din 1832, existau in judet 5165 hectare cultivate
cu vita-de-vie, dintre care 60% vii de deal si 40%
vii de ses. Filoxera a afectat si podgoria aradeana
la finele secolului XIX, viile partial distruse fiind
refacute prin plantatii cu vite altoite. Suprafata
viticola a continuat sa creasca, la 5570 ha in 1901,
6120 ha in 1905, pana la 7006 ha in 1910, scazand
la 6529 ha in 1920 si 6248 ha in 1944
Licori
dulci care au declasat si celebrul Tokaj
Minisul si-a cucerit un bun renume prin vinurile
sale rosii inca din secolul al XVIII-lea. Faima lor
a depasit hotarele tarii, fiind cautate si apreciate.
In anul 1744, a fost preparat pentru prima data vinul
rosu dulce de tip "aszu", din soiul
cadarca cu adaos de boabe stafidite. Este consemnat
faptul ca pe la jumatatea sec. XVIII s-a incercat
prepararea acestui tip de vin la Sopron, Bratislava
si la Minis. In primele doua localitati, conditiile
climatice nu au fost potrivite. La Minis insa a fost
obtinut un "aszu" dulce rosu, care
a concurat serios celebrul Tokaj. Comparatia dintre
cele doua vinuri a mers mai departe, generand o zicala
celebra pentru amatorii de vinuri, si anume ca vinul
de Tokaj este bun pentru cei suferinzi, iar vinul
de Minis, pentru cei sanatosi. Vinurile de Minis au
inceput sa castige distinctii internationale inca
din sec. XIX. La un concurs international de la Londra,
de la 1862, au fost prezentate vinuri incepand cu
anul 1781, printre care si un vin dulce din 1811.
Un vin rosu de Minis a obtinut marele premiu al concursului.
La export, vinurile de Minis au inceput sa fie vandute
inca din 1745, de catre contele Anton Grassalkovich,
care a exportat vin rosu de Minis in Cehia, Fiume
si Buccari. In 1749, contele a construit la Minis
un castel si o pivnita, care vor servi ca sediu pentru
Scoala de viticultura infiintata la Minis in 1881.
Aceasta scoala, care a inceput cu 24 de elevi, a realizat
la Minis activitate de pionierat in experimentarea
si introducerea in zona a metodelor de refacere a
plantatiilor de vii imbatranite, prin infiintarea
de colectii de studiu, producerea de material saditor
viticol, metode de stavilire a atacului filoxerei,
scolarizarea de altoitori etc. Tot la aceasta scoala,
pe vremuri, se conservau strugurii peste iarna pentru
consumul Curtii Imperiale de la Viena. Insusi imparatul
Franz Josef I si-a oprit atentia asupra podgoriei
de la Minis. Dupa Unirea din 1 decembrie 1918, scoala
de la Minis a fost redeschisa abia in 1921. Scoala
de viticultura de la Minis a ajuns cea mai performanta
din tara in acea vreme. Ea a fost baza institutului
de cercetari horti-viticole, infiintat in 1957, Statiunea
de cercetari vitivinicole de astazi. La ora aceasta,
statiunea de la Minis, cu rezervele sale de vinuri,
constituie o destinatie agreata de turistii amatori
de vinuri. Turul de Podgorie trece obligatoriu pe
la Minis, unde cunoscatorii pot degusta vinuri celebre,
rod al viilor selectate de la Minis. Potentialul turistic
al Podgoriei Aradului este urias, existand posibilitati
de tururi ale vinului, inclusiv cu deja celebrul tren
electric, care ar putea atrage multi turisti straini
pe meleaguri aradene.
"Sageata
verde" - urmasul primului tren electric din
Europa
Locuitorii din satele situate in Podgoria Aradului
au la dispozitie un tramvai pentru a ajunge la Arad.
Practic, tramvaiul uneste localitati aflate la peste
30 km de oras, fiind un adevarat trenulet electric
interurban. Actualul tramvai este urmasul primului
tren electric din Europa de Est, poreclit de localnici
"Sageata verde". Vechea linie ferata
electrificata, in parte dezafectata, ascunde in istoria
ei, cateva premiere tehnice care uimesc chiar si astazi.
Cu aproape un veac in urma, in 1905, cetatenii Peterfi
Antal din Arad si Simon Steiner din Budapesta au primit,
prin actul cu numarul 63611, eliberat de Ministerul
ungar al Comertului din acea vreme, concesiunea pentru
constructia si exploatarea unei linii ferate care
urma sa uneasca Aradul cu localitatile din zona. In
paranteza fie spus, localitatile respective reprezentau
sursa de aprovizionare a aradenilor cu produse alimentare,
ceea ce facea extrem de rentabila ideea unei linii
ferate care sa-i aduca mai usor in orasul care la
vremea respectiva era unul din principalele centre
industriale din Transilvania. Pentru a aduna capitalul
necesar inceperii lucrarilor, s-a format Societatea
Anonima Calea Ferata Arad Podgoria, cu sediul in Arad.
Proiectul liniei ferate era o stea cu trei colturi,
cu centrul in comuna Ghioroc. Au fost executate trei
trasee. Primul, lung de 22,15 km, strabatea localitatile
Ghioroc, Sambateni, Cicir, Mindruloc, Glogovat si
cartierul Micalaca din Arad. Traseul doi avea 22,35
km si trecea prin Ghioroc, Cuvin, Covasint, Siria,
Galsa, Masca si Pancota. Al treilea traseu avea 13,086
km si mergea prin Ghioroc, Minis, Paulis, Baratca
si Radna. Inaugurarea liniei a avut loc in 1913, reprezentand
o premiera pentru aceasta parte de continent, linia
fiind a opta linie ferata electrificata din lume.
La inceput, traficul feroviar a fost asigurat de automotoare
cu tractiune mixta, benzo-electrica, fiecare vagon
avand un grup motor alimentat cu benzina, care antrena
un generator de 500 V cc, acesta alimentand doua motoare
electrice de tractiune montate pe cele doua osii.
Sistemul era similar cu al actualelor locomotive diesel-electric,
vagoanele fiind produse de firma "Henning
si Hartwich" din Berlin. Sistemul nu s-a
dovedit prea fericit, pentru ca puterea mica a automotoarelor
a creat probleme la atacarea pantelor de pe dealurile
din zona. Calatorii trebuiau sa coboare si sa impinga
efectiv garnitura pana in varful pantelor. Astfel
ca s-a trecut la electrificarea liniei, inaugurata
in noul sistem la 10 aprilie 1913. De aceasta data
au fost utilizate trenuri electromotoare ce serveau
si ca vagoane clasa I, fabricate de firma GANZ din
Budapesta. Trenurile electrice tractau pana la 10
vagoane de calatori. Vagoanele de marfa care circulau
in Podgorie erau fabricate la uzinele Johann Weitzer
din Arad, actualele ASTRA VAGOANE Arad. Alimentarea
cu energie electrica se facea de la uzina electrica
din Arad, care livra curent alternativ, ce era transformat
in curent trifazat de 15 kV si 42 Hz, care la statia
de tractiune din Ghioroc era transformat in curent
continuu de 1,6 kV. In zilele de glorie din perioada
interbelica, personalul de deservire al liniei atingea
325 persoane. Pentru penele de curent, la Ghioroc
era o imensa statie de acumulatori care puteau permite
aducerea unei garnituri pana la depou de oriunde de
pe traseu.
Circuite
turistice viticole
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, trenul electric
a suferit cateva transformari organizatorice. Linia
a trecut la un moment dat din subordinea CFR in cea
a administratiei locale. Pentru ca a aparut paralelismul
cu calea ferata normala, pe linie au inceput sa circule
tramvaie. Vechea "Sageata verde"
a rezistat pe unele trasee pana in 1991, cand s-a
renuntat la trenul electric. O parte a liniei a fost
dezafectata. A ramas in functiune doar tronsonul Arad,
Vladimirescu, Mindruloc, Cicir, Sambateni, Ghioroc.
Pe celelalte brate ale stelei circula doar autobuze.
Linia lasata de izbeliste a fost vandalizata. Au fost
furati chiar si stalpii de beton si traversele sau
chiar bucati de cale ferata. La ora actuala, prin
satele Podgoriei, pe unde pe vremuri circula maiestuos
"Sageata verde", au ramas doar cladirile
stinghere si odata cochete care marcau statiile trenului
electric. Pe traseul ramas functional circula tramvaie
obisnuite, iar la Ghioroc si la Pancota, in fostele
depouri, se afla o adevarata expozitie de vagoane
si utilaje care au alcatuit parcul de vagoane. Un
grup de inimosi, in frunte cu actualul director tehnic
al Companiei de Transport Public Arad, ing. Petru
Cuvineanu, a incercat sa conserve ceva din istoria
transportului electric din Podgorie. A fost reconditionat
vagonul cu numarul de serie "1",
produs in 1906 de uzinele Johann Weitzer din Arad.
Un rol important l-au avut aici specialistii de la
ASTRA VAGOANE, urmasa vechii uzine de la inceputul
veacului trecut. Automotorul nr. 2, GANZ, a fost reconstruit
tot la ASTRA VAGOANE, cu sprijinul documentatiei tehnice
originale care a fost gasita la Muzeul Transporturilor
din Budapesta. Trenuletul renovat este perfect functional
si face deliciul unor delegatii oficiale straine carora
autoritatile locale aradene le ofera cate o plimbare
prin Podgorie cu vechiul tren. Asociatiile de Prieteni
ai Tramvaielor din intreaga lume cunosc Aradul pentru
ca aici au ocazia unica sa poata circula cu un tren
renovat, identic cu cel original, pe cel mai mare
tronson de linie electrica pastrat neschimbat de la
inceputul veacului trecut. "Sageata verde"
isi are locul ei in toate publicatiile de profil ale
iubitorilor tramvaielor din lume. In ultimul timp,
s-au auzit tot mai multe voci la Arad care au cerut
reconditionarea liniei electrice din Podgorie, asa
cum era ea la inceput. O serie de circuite turistice,
ale viei si vinului, ar putea fi oferite strainilor,
deplasarea in Podgorie urmand sa se faca cu trenuletul
renovat. "Sageata verde" are potentialul
de a reuni oferta podgoriei, cu tururile viei si vinului,
cu farmecul de neegalat al plimbarii cu vechiul tren
renovat.
"Drumul vinului" va putea reabilita
Podgoria Aradului. Atractiile din Podgorie sunt numeroase.
Turistilor li se ofera vizite la casa memoriala a
scriitorului Ioan Slavici din Siria, la cetatea Siria,
la Lipova, unde canalizarea functionala este de pe
vremea turcilor. Bazarul turcesc, biserici, cetati,
conace, crame - toate au istorii interesante. Prin
acest proiect care va demara in curand, Podgoria Aradului
va putea ajunge in circuitele organizate de firmele
straine de turism. Istoria, la tot pasul dublata de
istoria vinului, poate oferi o vacanta de neuitat
in Arad.
Liliana
Brad - Romania Libera
|