 Craciunul
2003 reaminteste inceputul celui de al treilea mileniu
crestin si, desigur, al veacului XXI, in ordinea sa
multiplu perfect al unor numere sfinte, impunandu-se
cel treimic.
Praznicul insusi nu este singur, ci urmat indata de
cel al Taierii imprejur al Pruncului sfant, apoi al
Botezului Domnului.
De altfel, in antichitatea crestina se sarbatoreau
laolalta sub numele de Teofania sau Epifania, insemnand
adica aratarea lui Dumnezeu in trup si descoperirea
Sfintei Treimi la Iordan prin glasul Tatalui marturisind
despre Fiul Cel ce se boteza, avand adeverirea Sfantului
Duh in chip de porumbel.
Intr-o sacra paralela cu evenimentele mantuitoare
stau cele legate de sfintii pomeniti in acest rastimp
spre pilduire si ajutor pe calea binelui, mai ales
la sfarsit si inceput de an, cum sunt Ioan Botezatorul,
Arhidiaconul Stefan, intaiul mucenic crestin si marele
Ierarh Vasile, fiecare cu virtutile proprii practicate
cu jertfelnicie.
In acest ansamblu se aseaza in plina lumina Familia
Sfanta, adica Pruncul dumnezeiesc, cu Prea Curata
Sa Maica si ocrotitorul Iosif.
Ingerii sunt mereu de fata, impartiti, dupa cum invata
Biserica, in trei triade.
Cei mai apropiati sunt pastorii Betleemului, mostenitori
ai vechilor indeletniciri umane. Dupa traditie, sunt
trei la numar, punand la indemana celor primiti in
gazduire staulul putinelor necuvantatoare aflate in
grija lor.
Oprindu-ne doar la cel dintai si cel mai mare praznic,
observam cum din acest cadru nu lipsesc cei trei magi,
presupunand tot atatia insotitori, purtand trei feluri
de daruri: aur, smirna si tamaie.
Numarul lor, rezultat mai mult din cel al darurilor
aduse, ca si numele, sunt semnificative. Ei sunt simbolul
raselor, neamurilor sau popoarelor celor trei continente
cunoscute in acea vreme.
Obisnuit se face legatura cu cei trei fii ai lui Noe,
Sem, Ham si Iafet, din care s-au ramificat semintiile
pamantului, cu precadere cele din aria asiro-babiloniana
si egipteana.
Notiunea de mag, ca si altele din vechime, este destul
de larga, designand persoane instruite in stiinte
religioase, filosofice si teurgice sau magie alba,
cunoscatori de astronomie si alte multe.
Acestia traiau pe langa stapanitori, insisi fiind
adesea regi, preoti sau folositi ca soli la inaltele
curti domnesti.
Numele Crailor de la Rasarit: Gaspar, Baltazar si
Melhior, evoca tinuturile Marii Caspice, ale celor
din preajma cetatii Babilonului, ca si ale multora
de care face pomenire istoria biblica.
 N-ar
fi de prisos a adauga aici si cele trei nume pastrate
in evlavia credinciosilor, Mos Ajun si Mos Craciun
cu Moasa Craciunoaia, pe langa cele doua din traditie
ale moaselor Zelemi si Solomea.
De asemenea si aceea, ca, pe langa fiinte, martore
ale minunii intruparii Fiului lui Dumnezeu stau si
lucrurile, ca ieslea, pestera si steaua.
Toate laolalta marturisesc intregii lumi la marele
eveniment, aducand intreita cantare si preamarire
Sfintei Treimi pentru salasluirea armoniei ceresti
intru cele pamantesti, spre unitate si pace.
Iconografia crestina, prin peneluri si reputatie universala,
consacra inchinarii magilor si pastorilor la locul
aratat de steaua Betleemului, unde era Pruncul, o
stradanie deosebita spre a face sa se intrevada pe
fetele lor lumina tainica de care s-au invrednicit,
aceasta patrunzand chiar inlauntrul privitorului lucrarii.
In imnografia slujbelor de praznic regasim parte din
exprimarile cu care ne-am familiarizat nu doar acum,
ci din vremi.
Astfel sunt stihurile: "Taina minunata si
neobisnuita vad, cer fiind pestera, scaun de heruvimi
Fecioara, ieslea salasluire, intru care S-a culcat
Cel neincaput, Hristos Dumnezeu..." sau
altele ce intregesc imaginea ca: "Domnul Iisus
nascandu-se din curata Fecioara, toate s-au luminat;
ca pastorii cantand din fluiere, iar magii inchinandu-se
si ingerii cantand, Irod s-a tulburat. Ca Dumnezeu
in trup s-a aratat".
Colindele si cantecele de stea, la randul lor, preiau
mostenirea teologica spre a adapta priceperii generale,
fara a intrelasa aspectele esentiale.
Trebuie reamintit faptul ca Vicleimul sau vechea drama
populara crestina reprezentand Nasterea Domnului si
interpretata de copii si tineri costumati de epoca,
in prag de Craciun, da in plus personajelor aratate
un rol activ si care le caracterizeaza. Darurile magilor
sunt semnificative pentru ceea ce inseamna implinirea
intreitei misiuni a Fiului lui Dumnezeu in lume: de
profet sau invatator, de mare preot si de imparat,
caci aurul reprezinta tot ceea ce este ceresc si spre
implinirea binelui, smirna abnegatia pana la jertfa
pentru folosul general, tamaia, rugaciunea si virtutea
ce inalta spre Dumnezeu. Mantuitorul insusi a pecetluit
invatatura cu jertfa Sa, biruind rautatea si intemeind
Imparatia lui Dumnezeu.
Intr-una din marile Catedrale din mijlocul continentului
european, Domnul Sfantul Petru din Köln - Colonia,
in Germania, troneaza relicvele celor trei magi.
In maretia lor, si azi, in cel de-al treilea mileniu,
ca odinioara din vremuri si locuri biblice, transmit
un mesaj catre omenirea intreaga doritoare de bine,
de a le urma calea adevarata de inchinare lui Dumnezeu
in Treime Sfanta, Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Amin.
Timotei,
episcop al Aradului |
