|  Acestei
afirmari a realitatii Invierii prin salutarea pascala,
ea insasi o adevarata marturisire de credinta, se
adauga adesea precizarea ca taina s-a implinit, potrivit
consemnarilor Sfintei Scripturi, a treia zi de la
moartea pe cruce a Mantuitorului.
De fapt, simbolul credintei noastre, rostit cu convingere,
aminteste cuvintele Sfantului Apostol Pavel ca: "v-am
dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos
a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi, si
ca a fost ingropat, si ca a Inviat a treia zi, dupa
Scripturi."
Amanuntul ajuta incercarii de cuprindere cat mai pe
masura a maretiei faptului, spre o edificare personala
sau comuna de nezdruncinat.
Este potrivit a ne opri la aceasta, mai ales acum,
la Sfintele Pasti ale celui de-al treilea an al mileniului
al treilea, asupra intelegerii cuvintelor mentionate,
intrucat si psalmistul arata in rugaciune: "ca
o mie de ani inaintea ochilor Tai (Doamne) sunt ca
ziua de ieri, care a trecut, si ca straja noptii."
Cu alte cuvinte, dar in acelasi context, daca
pentru Dumnezeu o mie de ani reprezinta o zi sau o
parte din zi, iata, am ajuns mileniul al treilea ca
o a treia zi de implinire a evenimentului fundamental
al crestinismului, dupa cuvantul aceluiasi apostol
ca: "daca Hristos n-a inviat, zadarnica este
credinta noastra, sunteti inca in pacatele voastre;
si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit.
Iar daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta,
suntem mai de plans decat toti oamenii. Dar acum Hristos
a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii)
celor adormiti."
Viata crestina a trei milenii atesta cu prisosinta
veracitatea celor scrise despre Cel ce este viu in
vecii vecilor, dincolo de ceea ce inseamna framantare
sau infruntare...
Evlavia cunoasterii vietii Mantuitorului de catre
crestini a inscris o culme, in ceea ce priveste desfasurarea
ultimelor zile ale acestuia, dupa cum rezulta, pe
de o parte, din relatarile Sfintilor Evanghelisti,
pe de alta, din talcuirile corespunzatoare. Din acest
cadru se desprinde si urmatoarea explicatie necesara
asupra celor trei zile de ingropare, si anume; "Joi
seara si vineri ziua fac o zi (asa socoteau evreii
intinderea unei zile), apoi vineri noaptea si sambata
intreaga fac alta zi - iata, deci, a doua zi. Alta
zi o face noaptea de sambata si o parte din ziua de
duminica (fiindca dupa o parte a inceputului se intelege
intregul), deci, alta intindere de o zi.
Iata, dar, si ziua a treia. Sau altfel: Hristos s-a
rastignit vineri la ceasul al treilea; de la ceasul
al saselea si pana la ceasul al noualea s-a facut
intuneric, aceea intelegeti-o o noapte, deci, iata
o intindere de o zi de la ceasul al treilea pana la
al noualea.
Apoi, dupa intuneric, iata ziua si noaptea de vineri;
deci, a doua intindere de zi.
In sfarsit, ziua sambetei si noaptea ei fac, iata,
a treia intindere de zi. Caci, desi Mantuitorul a
fagaduit sa ne faca bine in trei zile, totusi binefacerea
a plinit-o EL intr-un rastimp mai scurt.
In cel putin trei randuri, Mantuitorul, vestindu-si
patimile si rastignirea, i-a incurajat pe ucenicii
intristati de cele spuse cu certitudinea Invierii
celei de a treia zi.
Schimbarea Sa la fata inaintea doar a trei dintre
ucenicii Sai, care au fost si opriti a spune cele
vazut pana la Inviere, a insemnat doar chezasia pentru
contemplarea slavei divine privind posibilitatile
fiecaruia.
In sirul prefigurarilor privind personalitatea Mantuitorului
sau evenimentele legate de ea, semnul lui Iona isi
pastreaza permanent unicitatea.
De altfel, cei si cele perindate inaintea ochilor
sufletesti, ca proorocul si cetatea spre care a fost
trimis, marea si uscatul, corabia cu toti corabierii
ei, cetatea si templul, toate reprezinta simboluri
ale Mantuitorului si Bisericii intemeiate de El, precum
si ale celor carora li s-a adresat chemarea Sa de
a irnplini un plan maret al lui Dumnezeu intr-un spatiu
si timp sacru, pe dimensiunile nesfarsitului.
Un cuvant al Sfantului Vasile cel Mare, fara referire
anume la aceasta, constata urmatoarele: "Pentru
ca lumina a venit in lume, ca cel ce merge in ea sa
nu se impiedice, de aceea ajutorul lui Dumnezeu trebuie
primit dimineata."
Sau poate, pentru ca Invierea a fost la "manecare
adanca", va ajuta cetatea "dis-de-dimineata"
Cel Care a biruit moartea in dimineata celei de a
treia zi a Invierii.
Dupa cuvantul Sfantului Pavel, fiecare crestin este
un templu al Duhului Sfant. In consecinta, conlucrarea
lui trebuie sa fie desavarsita. Vremea noastra cere
in mod deosebit inaltare de biserici in cetatea lui
Dumnezeu, atat in sens spiritual, prin tot ce este
ziditor pentru obstea crestina, cat si in sens material,
prin edificarea de institutii bisericesti sau implicate
in viata lumii.
Sta mereu inaintea noastra ridicarea viitoarei Catedrale
eparhiale, ca si de noi asezaminte de asistenta medicala
si sociala sau ale lucrari de folos.
Sfintele sarbatori constituie si un indemn la lucrarea
spre acest scop.
Desi praznicul continua pe durata cunoscuta, trei
zile de Sfinte Pasti au tinere deosebita, amintind
si prin aceasta pe cele care le-au precedat.
Ele poarta o mare incarcatura duhovniceasca, asa cum
s-a aratat pana acum.
De aceea si dorind unii altora toate cele spre propasire,
odata cu intampinarea pascala "Hristos a inviat!"
sa pastram cu scumpatate in adancul cugetului intelesul
adanc al cuvintelor prin care incheiem slujbele luminatei
sarbatori: "Si ne-a daruit noua viata vesnica.
Inchinamu-ne Sfintei Invieri Lui celei de a treia
zi." Amin.
Timotei
- Episcop al Aradului |
