Gara din Arad este una dintre cele mai importante cladiri din municipiu, unde s-au investit aproximativ 70 miliarde de lei vechi.  Investitia a vizat modificari importante in interiorul imobilului care insa nu au afectat imaginea ansamblului arhitectonic. Intrebati in legatura cu modernizarile, unii calatori spun ca sunt multumiti de  conditiile din gara. "Gara din Arad mi-a lasat o impresie buna, deoarece inainte cand era in constructie era foarte multa mizerie. Acum, odata ajuns in gara observi ca nu mai e mizeria care era inainte. Am aruncat o privire in jur si am observat ca gardienii ii imprastie pe boschetari. Pot sa-mi las bagajul jos pentru ca nu-mi mai e frica sa-mi dispara. Am venit cu trenul "Rapid" din Brasov la ora 11 si ma indrept spre Sannicolaul Mare. Si in tren era curat, cosurile de gunoi erau golite. N-am de ce sa mint, asta e adevarul" spune Viorica Calin, calatoare din Brasov. Toate bune si frumoase pana cand ajungi la tunelul care duce spre peroane. Schimbarile in bine contrasteaza cu spatiile insalubre.  Pe peroane, lucrurile au ramas la fel: pereti pictati cu graffiti, becuri sparte, miros de urina, pungi si hartii aruncate pe jos.  Cu toate acestea, lucrurile bune care s-au facut par suficiente pentru calatori.  "Inainte de 1989 veneam saptamanal in Arad. Acum gara arata mult mai bine, se vede ca se munceste. E bine in primul rand pentru oameni. In tren e curatenie, ma refer la Rapid, la Intercity, Sageata Albastra. Din pacate, tunelul din Gara care duce spre peroane a ramas la fel, e mizerabil si miroase a urina. Nu mai sunt atatia boschetari. De bagaje am grija sa nu raman cumva fara ele. E urat sa vezi boschetari mai ales in statiile astea unde circula strainii" povesteste Nicolae Goga, din Sighisoara.  Calatorii sunt de altfel incatati de garniturile noi de tren, unde ai parte de conditii decente asa cum ar fi trebuit sa fie dintotdeauna.  "Arata mai bine Gara din Arad, e curatenie aproape peste tot. Era dimineata cand am ajuns dar nu prea am mai vazut atatia boschetari. Cred ca s-au mai luat unele masuri din partea autoritatilor. Ma intorc cu trenul personal dar sa stiti ca au pus niste garnituri frumoase elegante" precizeaza Petru, calator din Oradea. Cristina Maria Poenar - Observator

Managerii aradeni pot invata tehnici de conducere din Japonia.  Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii organizeaza la sfarsitul saptamanii cursuri pentru managerii care doresc sa invete din experienta nipona.  Cursurile sunt predate de specialisti in domeniul Kaizen din Romania si Japonia.  Cursantii vor invata cum pot eficientiza activitatea fiecarui angajat la locul de munca dar si cum pot folosi materialele la capacitate maxima, fara a face risipa.  La finalul cursurilor, fiecare absolvent primeste un certificat care sa-i ateste cunostintele in acest domeniu. Vasile Blidar - Televiziunea Arad

Detinutii de la penitenciarele din Arad, Oradea, Craiova si Iasi au urcat pe o scena din Capitala ca sa arate lumii ca se pot face lucruri bune si dupa gratii. Pret de cateva ore, condamnat ii din Arad, Craiova, Oradea si Iasi au fost eliberati, luni, pe scena Teatrului "Nottara".  Trupele "Descuiati-i", "Imago" si "Blitz" au primit, la finalul spectacolelor, diplome de merit, aplauze si fluieraturi de admiratie.  Pentru actori insa, distractia cea mai mare a fost in culise, unde s-au plimbat aproape in voie. "Care-s liberi si care-s inchisi?“ Arghir Colta, alintat "Butelie", se tine cu dintii de obiceiul ancestral de a pupa mana domnisoarelor.  Stie o groaza de glume trasnite si, daca il rogi frumos, sta sa se gandeasca la cea mai buna dintre ele, ca sa ti-o spuna numai tie, "cu dedicatie".  Are un tatuaj pe gat si este atat de firav incat, daca l-ai vedea pe strada, te-ai scotoci prin toate buzunarele dupa maruntis.  Cand joaca, vrea sa demonstreze oamenilor "de afara" ca si la inchisoare se pot face lucruri bune. Una dintre dramele sale, ca detinut, este ca nimeni nu crede nici ca citeste, nici ca scrie versuri.  Intr-o noapte de inspiratie, a compus insa poezia "Usa de fier", unde hotaraste ca "inchisoarea fiecaruia e la fiecare in gand", intrebandu-se, in consecinta, "care sunt liberi si care-s inchisi?".  De la biblioteca puscariei nu se atinge decat de cartile de poezii scrise de Eminescu: proza n-a reusit sa-l seduca sub niciun chip.  Pentru omor, a obtinut un "mandat" de 20 de ani, din care a executat 12.  De doi ani, joaca rolul Cersetorului in piesa "Joi", in care manifesta un orgoliu princiar. "In doi ani te acomodezi" Ioan Hojda este cel mai mic dintre actorii trupei, interpreteaza rolul Hotului si are inca ochii limpezi, albastri, cat farfurioarele chinezes ti de ceai.  Spune ca si-a dorit foarte mult sa ajunga in echipa de teatru "Blitz".  "Am ocupat singurul loc care era vacant, pentru ca unul dintre actori s-a eliberat. Personajul meu este un om care nu mai tine minte nimic. E in ceata, si singurul lucru care il motiveaza, care il face sa mearga mai departe este sa fure. Cand fura, este fericit". Ioan Hojda,  interpretul "Hotului", condamnat la 4 ani pentru talharie: "Am ocupat singurul loc care era vacant, pentru ca unul dintre actori s-a eliberat. Personajul meu este un om care nu mai tine minte nimic. E in ceata, si singurul lucru care il motiveaza, care il face sa mearga mai departe este sa fure. Cand fura, este fericit." Despre viata in penitenciar a aflat ca, "dupa doi ani, ajungi sa te acomodezi".  Nu stie daca aici se leaga prietenii sau doar amicitii, la fel cum nu ai de unde sa stii daca povestile celorlalti despre viata lor sunt sau nu adevarate.  A implinit 22 de ani, dintre care doi petrecuti dupa gratii.  Pentru talharie, o "afacere" proasta din cauza careia va sti sa spuna, pentru tot restul vietii, ce este libertatea. "Noi facem terapie prin teatru" Cristian Barsan, autorul piesei si interpretul Administratorului, s-a gandit, tot drumul facut spre Bucuresti, in duba alba cu geamuri zabrelite, ca "Joi" a cam imbatranit si ca reprezentatia de luni ar putea fi ultima de pe scena de la "Nottara".  Nu e totul pierdut insa, pentru ca a mai scris doua piese, "Prietena mea, Marijuana" si "Insula". Isi aminteste ca a scris "Joi" in ziua in care urma sa se infatiseze in fata comisiei.  S-a inspirat din realitatea cartierului iesean Dacia, unde parca isi facusera azil toti somerii din lume.  Acum, piesa se joaca intr-o formula noua: cinci dintre cei 14 actori - condamnati pentru trafic de droguri, omor sau tentativa de omor si inselaciune - urca pentru prima data pe scena.  "Sunt mentorul lor si incerc sa ii ajut. Noi facem, de fapt, terapie prin teatru. Viata nu este insa atat de grea cum s-ar crede, pentru ca in puscarie poti sa intalnesti si oameni", spune Administratorul, care se afla dupa gratii de patru ani, pentru o "fapta economica". UNIVERS O scara de bloc cat o lume Piesa "Joi" ilustreaza lumea pestrita dintr-o scara oarecare de bloc, din care nu lipsesc administratorul, betivul, psihopatul, filosoful, hotul, femeia usoara, cersetorul, preotul sau copilul strazii.  Spectacolul, regizat de actorul Andrei Elek, s-a jucat pentru prima data la Festivalul Underground din Arad, in 2006.  Trupa "Blitz" a Penitenciarului de Maxima Securitate Arad a fost infiintata in 2004, an in care incep repetit iile pe texte de Shakespeare, Dante, Schiller sau I.L. Caragiale.  Trupa pune in scena spectacole adaptate si in prezent este formata din 15 membri, patru dintre ei facand parte din "vechea garda" a primului grup. Dana Balan - Evenimentul Zilei

Comuna Felnac nu mai are probleme cu alimentarea cu apa.  In timp ce inca exista localitati in judetul nostru, care pe timp de vara intampina mari probleme in asigurarea apei potabile, in comuna Felnac "problema apei" a fost rezolvata definitiv, dupa ce zilele trecute si satul Calugareni a fost racordat la reteaua centralizata de apa. Si repede si bine! Demarat in urma cu o jumatate de an, "Sistemul centralizat de alimentare cu apa" a satului Calugareni, comuna Felnac, a fost dat in folosinta cu sase luni mai devreme. "Ca urmare a demersurilor sustinute de la acea vreme, am reusit sa obtinem fonduri guvernamentale pentru realizarea acestui proiect, ne informa primarul de Felnac, Nicolae Selegean. Datorita efortului sustinut a tuturor celor implicati, s-a reusit darea in folosinta a lucrarii cu mult mai devreme de cum s-a prognozat initial," ne declara recent Nicolae Selegean. Investitia, in cifre Valoarea totala a investitiei se ridica la 342 de mii de dolari americani si ea presupune o retea stradala de patru kilometri, care leaga cartierul vechi si cel nou din satul Calugareni. Pe langa acestea, s-a mai realizat o Uzina de apa cu statie de clorinare, rezervor de inmagazinare de 100 de metri cubi si o statie de pompare cu un debit de 34 de metri cubi pe ora. Proiectul a prevazut si amplasarea catorva cismele stradale, de unde sutele de cetateni se pot aproviziona pana cand isi vor racorda gospodariile la reteaua de apa curenta. Inca un pas inainte La receptia retelei si a Uzinei de apa din Calugareni au participat Dan Iliescu, de la Agentia Nationala de Investitii, Mircea Rusu si Iosif Matula, din partea CJA, precum si reprezentanti ai antreprenorului general Solel Boneh, ai Companiei de Apa si ai constructorului. Dupa efectuarea diligentelor, primarul Nicolae Selegean si-a exprimat bucuria ca, in acest fel, comuna Felnac a rezolvat alimentarea cu apa, tinand cont ca mai anii trecuti localitaea Felnac a avut parte de modernizarea si extinderea retelelor de apa. "Revenind la cetatenii din Calugareni, ii asteptam la Primarie pentru a efectua urgent toate demersurile in vederea racordarii la reteaua de apa," ne-a marturisit edilul sef al comunei Felnac. N.O. - Jurnal aradean

La doar cateva zeci de kilometri de granita cu civilizatia, doua familii se incapataneaza sa traiasca intr-un sat parasit si izolat de civilizatie.  In micul sat Varnita se poate ajunge plecand din comuna Dorgos pe un drum forestier de aproximativ sase kilometri, aproape impracticabil iarna, primavara si toamna cand cad precipitatii dense, iar apoi mergand peste un kilometru prin padure.  Inainte de razboi, satul apartinea de comuna Dorgos, iar dupa noua repartizare teritoriala din perioada comunista a fost trecut ca si apartinator de comuna Sistarovat.   Localitatea a "prins viata" in urma cu aproape doua secole de catre satenii care se ocupau de producerea varului, intrucat zona era bogata in calcar si lemn.  Pe atunci acestia erau printre cei mai bogati oameni din zona. A fost odata... In perioada comunista, micuta localitate dispunea de peste 500 de suflete, o scoala care gazduia si o biserica, precum si locuinta dascalului.  Insa, dupa instaurarea comunismului totalitar, biserica a fost desfiintata, iar scoala a avut din ce in ce mai putini elevi, acestia preferand sa mearga la institutiile de invatamant din Arad si Lipova, unde, ulterior isi stabileau domiciliul.  Incet incet, satul a ramas aproape pustiu. Doar doua familii de localnici s-au mai incumetat sa traiasca aici.  Astfel, o parte din casele existente au fost cumparate de 2 familii din Arad si de catre o persoana din Austria care le folosesc ca si case de vacanta, din aceasta cauza fiind impiedicata desfiintarea in totalitate a localitatii. Cruda realitate Acum totul este schimbat. Peste sat s-a asternut o liniste stranie, strazile sunt pustii, lipsite de strigatele copiilor sau de forfota oamenilor de odinioara,  care se speteau muncind sa traiasca de pe o zi pe alta.  Majoritatea caselor se afla intr-o stare avansata de degradare.  Conditiile in care traiesc putinii localnici sunt demne de evul mediu.  Fara apa curenta sau energie electrica, satenii de aici, pe care ii putem numara pe degete, nu beneficiaza nici macar de mijloace de transport pentru a ajunge in alte localitati.  Mai mult, nu au la dispozitie nici macar un magazin pentru a-si cumpara cele necesare de zi cu zi.  Acestia urmaresc posturile de radio si televiziune pe aparate alimentate cu acumulatori. Fara electricitate sau drum de acces in celelalte localitati Si daca tot ne-am aventurat pana aici, unul dintre localnici ne-a povestit cum este sa traiesti departe de civilizatie.  "Eu ma ocup de cresterea animalelor. Am mai multe oi si porci. Cobor in comuna doar pentru a cumpara strictul necesar. Alimente pe care nu ni le putem pregati noi singuri. Orez de exemplu. In rest tot ce mancam ne gatim noi. Si painea o facem in cuptor. Nu as pleca de aici niciodata...", ne-a spus Viorel Ianos, un satean care locuieste in Varnita de cand s-a nascut. Barbatul ne-a declarat ca nu este deloc multumit de conditiile in care se afla satul si ca, pentru toate neajunsurile, sunt de vina primarii, care, in opinia sa, au multe carente in domeniul gospodaririi:  "Autoritatile nu ne ajuta cu nimic, vin prin sat doar in campanie, cand au nevoie de cateva voturi in plus. In rest, nimanui nu-i pasa de noi, desi platim impozite la fel ca si localnicii din Sistarovat, comuna de care apartinem. Diferenta este doar ca noi nu beneficiem de nimic. Nici macar curent electric nu avem. Ne trezim dimineata la sase si ne culcam cand se insereaza, pentru ca nu mai avem ce sa facem, avand in vedere ca nu avem curent si putem sta doar la lampa", ne-a mai povestit Ianos. Autoritatile: "Padurea e de vina..." Autoritatile locale spun ca localitatea nu va putea fi racordata niciodata la sistemul de energie electrica, din cauza padurii care imprejmuieste satul. Primarul Sistarovatului, Marinel Jurjescu, ne-a declarat ca nici drumul nu va putea fi asfaltat in curand: "Am depus un proiect la Consiliul Judetean Arad doar pentru pietruirea acestuia, ca de altceva cred ca nici nu poate fi vorba. Dar nici pentru o astfel de lucrare nu stim cand vom primii banii. Iar de curent nici nu poate fi vorba, pentru ca satul este imprejmuit de padure si in apropiere nu se afla nici o sursa de curent. Si ca sa fie efectuate lucrari in acest sens ar costa foarte mult."  Dupa cum reiese si din cele spuse de edilul sef al comunei, cel mai probabil, localitatea nu se va ridica niciodata la standarde demne de un sat normal, daramite la cele impuse de Uniunea Europeana.  Si pentru asta, trebuie sa recunoastem, cea mai mare parte din vina o au primarii, care, de-a lungul vremii, au lasat localitatea de izbeliste, fara un drum de acces, fara apa curenta, fara electricitate si altea utilitati atat de necesare pentru un trai decent.  Si-au amintit de micul sat doar in momentul in care au avut nevoie de voturi.  Din cauza indolentei lor, incet-incet satul Varnita se va pierde in negura trimpului... Nadia Bodran - Glasul aradului