La
16 decembrie 2002, ora 14.00, s-a stins din viata, in locuinta sa
din Bucuresti,
veteranul ofiterilor mecanici de aviatie - promotia 1927 - Generalul
(r) ing. STANGACIU VLADIMIR.
Nascut
la 21 Iunie 1907 in comuna BULAESTI Jud. Orhei, aproape de Nistru
in Basarabia, si-a petrecut copilaria in partea de Nord Vest a Basarabiei,
chiar langa malul Prutului
- pe atunci granita de Est a Romaniei - in comunele Costesti si
Susleni, tot in judetul
Orhei.
Tatal
invatator dar cu pregatire teologica, ambii parinti descendenti
ai unor familii de
preoti. Scoala primara a inceput-o in comuna Costesti si a terminat-o
in comuna Susleni, unde
tatal sau a fost mutat cu serviciul. Parintii au vrut sa-l pregateasca
pentru a deveni preot
dar nu au putut trece de incapatanarea micului Vladimir, care isi
dorea alta profesie.
In
anul 1918 a dat examen la liceul "B.P. Hasdeu" din Chisinau
iar la 17 ani se inscrie
ca voluntar la Reg. 3 Rosiori din Barlad. De aici este repartizat
la Divizia de Mare, de la Constanta, cu gradul de sergent. In cadrul
Diviziei face parte din echipajul canonierei "Lt. Dumitrescu".
Cand acest vas este trimis in reparatie, sergentul Stangaciu este
repartizat la Atelierul de Constructie a lui Nicolau, din Constanta.
Acest Nicolau era socrul directorului
de banca Gh. Georgescu, cel care a finantat constructia hidroavionului
"Getta",
dupa planurile ing. Radu Stoica.
Sosind
ziua zborului pentru omologarea hidroavionului "Getta"
- era in 15 August 1925
- de catre pilotul vestit Romeo Popescu, din partea Inspectoratului
Aeronautic, mecanicul
sergent Stangaciu era prezent langa hidroavion. Cum in acea zi mecanicul
de bord
care trebuia sa-l insoteasca in zbor pe pilotul receptioner a lipsit
fiind bolnav, s-a creat o
problema. Capitanul Romeo Popescu l-a intrebat pe serg. Stangaciu
Vladimir daca are curajul
sa zboare cu el, intrucat sergentul mecanic stia totul despre hidroavion
intrucat luase
parte la constructia acestuia. Stangaciu a fost de acord si astfel
a executat primul zbor din
viata sa, cu cel mai renumit pilot al acelui timp, din Romania;
era 15 August 1925 si tanarul
Vladimir avea 18 ani iar hidroavionul acesta avea sa-l marcheze
pe Stangaciu de-a lungul
vietii si activitatii sale.
Trebuie
sa precizam ca zborul acestui hidroavion "Getta"/Radu
Stoica era zborul primului
hidroavion construit in Romania... de remarcat!
Tot
la aceasta varsta serg. mecanic Stangaciu Vladimir, la recomandarea
Lt.Comandorului mecanic PETRESCU ION, seful Atelierului Arsenalului
Aeronautic de la Cotroceni-Bucuresti (ce fusese prezent la zborul
de omologare al hidroavionului "Getta"), s-a
prezentat la Scoala Speciala pentru Aviatie de la Cotroceni (mai
tarziu purtand numele de
Scoala Ofiteri de Aviatie - S.O.Av.). In urma examenului depus este
declarat admis iar peste
doi ani, la 1 Iulie 1927 este
avansat sublocotenent mecanic. (In primul an de la avansarea
ca Slt. mecanic denumirea era de "Ofiter Mecanic clasa a III-a).
Dupa
avansare a fost repartizat la Grupul de Aviatie de la Constanta,
unde activeaza
pana in anul 1942 - bineinteles ca aceasta perioada cuprinde si
timpul detasarilor de
scurta durata catre alte unitati.
Grupul
de Aviatie in anul 1930 se transforma in Flotila de Hidroaviatie;
in aceasta Flotila
Vladimir Stangaciu este avansat grad dupa grad, avand mari realizari
profesionale, inca
din 1928 el fiind ofiter mecanic sef, mecanic navigant si sef al
serviciului tehnic. Un an
mai tarziu, in 1929 - luna Mai, este prezent la sosirea Escadrilei
de hidroavioane italiene,
care se intorcea de la Odessa, condusa de catre Maresalul av. Italo
Balbo (vezi articolul
din "Orizont Aviatic" nr.2/Dec.2002). Escadra era formata
din 35 de hidroavioane S-55,
doua hidroavioane S-59 Bis si un hidroavion trimotor CANT, de transport;
a fost cea mai
mare formatie de hidroavioane din toate timpurile, care ne-a vizitat
tara...
In
1931 face parte din comisia de receptie si omologare, in Italia,
la Uzina S.I.A.I.din SESTO CALENDE, de pe malul lacului Maggiore,
unde Statul Roman comandase: 14 hidroavioane
de recunoastere S-62 Bis, 7 hidroavioane de bombardament si torpiloare
SAVOIA
S-55 si 6 hidroavioane pentru scoala si antrenament SAVOIA S-56.
In
luna August, anul 1932, cu ocazia transportului hidroavionului S-62
Bis, in calitatea
mecanicului de bord (pilot Cpt.av. BORCESCU GH.) au amerizat la
PORTO ROZE,
pentru alimentare. In timpul incercarii de pornire a motorului s-a
produs o explozie in
urma careia Stangaciu a fost grav ranit, fiind spitalizat o perioada
de trei luni in Italia.
In
anul 1935 participa la un raid cu hidroavionul S-55 in calitate
de mecanic bord si
pilot secund, pe ruta Constanta - Istambul - Atena - Constanta.
In perioada 1936-1938 face
parte din comisia de receptie si control pentru hidroaviatie (amfibie)
de la I.A.R. Brasov,
iar in Ianuarie 1942 este detasat la Flotila 1 Vanatoare Pipera,
ca sef al serviciului tehnic.
Tot in acest an este detasat, in calitatea de ajutor tehnic al comandantului,
la Centrul de
pilotaj (militar) de la Zilistea-Boboc (Buzau). Aici raspunde de
avioanele iesite din reparatiile
facute de catre o sectie a Fabricii ICAR-Bucuresti.
Dupa
mersul vremii, razboiului si perindarilor, il regasim la Turda-Balomir-Luncani,
raspunzand de reparatiile avioanelor de lupta, iar in 1946, facand
parte din Divizia
Aviatie Bucuresti, in cadrul serviciului tehnic, este trecut in
rezerva conform Legii 433,
cu gradul de Lt.Colonel. Tot acum (1946) este numit sef al Atelierului
pentru constructia
avioanelor
Fieseler Storch, in cadrul Fabricii ICAR Bucuresti.
In
1948 trece la Compania (Societatea!) TARS, in functia de director
al atelierelor de
reparatii iar la 18 Sept. 1954, odata cu infiintarea Companiei TAROM,
este numit AICI Director
general. Si intre 1956-1960, Vladimir Stangaciu a predat, in cadrul
Institutului Politehnic
Bucuresti, cursul de "aparate de bord".
Pentru
activitatea depusa a fost decorat cu: Virtutea Aeronautica cu Spade,
clasa Crucea
de Aur, Coroana Romaniei, Steaua Romaniei, Crucea de Razboi (cehoslovaca),
Coroana
Italiei clasa Cavaler si alte medalii si distinctii.
La
inmormantarea, din ziua de 18 Dec. 2002, de la cimitirul Progresul
- Bucuresti (ce
nume de cimitir! - n.n.), in frumoasa zi de iarna, au fost prezenti:
Rodica - fiica decedatului
(Gl.av. Vladimir Stangaciu), trei vecini si subsemnatul !... In
zilele dinaintea inhumarii
am anuntat sediul central al veteranilor de razboi, conducerea A.R.P.I.A.,
sase dintre
veteranii piloti ai TAROM-ului, DAR NIMENI DINTRE ACESTIA NU AU
FOST PREZENTI !... Murise cel mai vechi mecanic de hidroavioane,
care a luat parte la dezvoltarea
hidroaviatiei Romaniei! Murise mecanicul care a luat parte la primul
zbor al unui
(si prim) hidroavion construit in Romania ! Murise unul dintre Directorii
TAROM-ului !
Murise un General Aviator, la varsta de 95 de ani !: NU-TI VINE
SA CREZI ASA CEVA
!
Cu cateva zile inainte (de tristul eveniment) am primit un "telefon"
de la fiica sa Rodica
(care locuieste aproape de mine), solicitandu-ma (la dorinta expresa
a tatalui ei) sa il
vizitez spre a sta de vorba inainte de a muri (o stia...). Cateva
zile l-am vizitat, am vorbit si
am imprimat pe banda discutiile noastre (mai mult marturiile sale)
despre aviatia noastra romaneasca...
MACAR ATAT !
Aviator,
antrenor emerit aviatie,
CONSTANTIN MANOLACHE
"Intrucat
asupra Hidroaviatiei Romaniei exista mai
putine informatii si imagini, mi-am permis a oferi cititorilor nostrii
cateva inedite imagini din perioada de plina activitate a ofiterului
mecanic" - VLADIMIR STANGACIU
|