DIN ISTORIA ARIPILOR ROMANESTI:
EROICA  PROMOTIE 1941

C-dor av. DAN STOIANSpunere necesara

Pe terenul de la Balomir fiind, in toamna lui 1944, cu Grupul sau "5 Bdt.", Lt. av. pilot de bombardier bimotor in picaj Ju-88, DAN STOIAN, relateaza: "(...) profitand de ragazul acordat pentru revizia avioanelor, s-au organizat vizite cu caracter tehnic intre cele doua tabere foste adversare pana mai ieri. Ca atare am primit vizita echipajelor sovietice de bombardament, care s-au urcat in avioanele noastre si au primit explicatiile cerute, prin intermediul unor interpreti. In continuare, ne-am urcat si noi in bimotoarele lor Douglas-Boston, de provenienta americana dar cu inscriptii rusesti. Am ramas oarecum deceptionati de simplitatea aparaturii lor, comparativ cu complexitatea Junkerselor noastre, incat nu am avut prea multe de intrebat. Ca sa verific gradul de pregatire al pilotilor, i-am intrebat despre constructia si sistemul de schimbare al pasului elicilor, care in principiu cunosteam ca la «Boston» se face pe cale hidraulica, intrebare la care n-am primit raspuns. Cand le-am aratat ca la Ju-88 se face pe cale electrica prin actiunea unor motorase sincrone la fiecare pala a elicei si le-am desenat pe loc o schema simpla a sistemului respectiv, au ramas «in extaz» si mi-au spus «ta injiner» ! Degeaba le-am explicat ca nu sunt inginer, ci simplu locotenent-pilot, ca aceste cunostinte le-am invatat in scoala militara; desenandu-le in plus schema de principiu a sistemului hidraulic de schimbare a pasului elicii, au clatinat din cap si au ramas la convingerea ca suntem «injineri». Am omis sa spun ca stateam de vorba cu niste ofiteri-piloti. Ulterior m-am lamurit asupra bagajului de cunostinte si a gradului lor de pregatire, cand fiind doborat capul unei formatii de Boston-uri ce decolase de pe aerodromul nostru, nu s-au mai intors decat cateva. Restul au impanzit aerodromurile si unele terenuri neamenajate din Ardeal, aterizand la limita de benzina si chiar rupand unele avioane, ca urmare a necunoasterii citirii hartilor si a efectuarii navigatiei estimate. Desigur ca printre ei existau si aviatori bine pregatiti, capabili sa faca fata la orice situatie, dar un mare numar erau insuficient pregatiti..." (Pumnul Tarii, Ed. Modelism-1999, pag. 187-188)

De ce prefatam astfel materialul d. lui C.dor av.(r) DAN STOIAN ? Pentru a lamuri (tardiv !) pe tovarasii aviatori sovietici ca Dan Stoian si camarazii sai nu erau "injineri" ci doar ofiteri "de serie" ai Aviatiei Romane care si-a pregatit pilotii la un nivel de exigenta aproape universitara! Numarul disciplinelor studiate, nivelul acestora, calitatea profesorilor (multi dintre ei cadre universitare)... toate acestea reiesind din textul ce urmeaza, sunt edificatoare afirmatiei ce facem. Ganditi-va: accesul in fosta scoala a aviatiei romanesti pornea de la bacalaureat si printr-un sever examen de admitere ce nu admitea "interventii". Ganditi-va ca prin scolarizarea viitorilor ofiteri continua si instruirea intelectual culturala. Ganditi-va ca un ofiter de aviatie detinea perfecta stapanire, in primul rand (pe langa istorie, geografie si alte...), a limbii romane - vorbire si scriere... ceea ce "dupa" si timp de urmatoare decenii nici nu s-a mai pretins si nici nu s-a mai realizat ! Am putea exemplifica prin cunoasterile si exprimarile (scrise ori verbale) ale multor ofiteri superiori socialisto-romani, fata de care un fost Slt. ori chiar Adj. aviator ai Regatului Romaniei ar fi "intrat in pamant" de rusine !... Iata de ce este importanta "povestea" C.dorului Dan Stoian, caruia, in continuare, ii cedam cu placere spatiul paginei.

CORNEL MARANDIUC

Pregatita si intrata in lupta in cumplitii ani ai celui de al doilea razboi mondial, promotia 1941 de ofiteri aviatori naviganti, alaturi de celelalte promotii mai vechi sau mai noi de ofiteri si subofiteri din toate armele, a adus o insemnata contributie platita cu grele jertfe de sange, pentru reintregirea granitelor tarii noastre sfasiata in mod samavolnic de vecinii hrapareti.

Din pacate aceasta reintregire nu a fost si nu este decat partiala, datorita vicisitudinelor istorice si politice cu care s-a confruntat tara si poporul nostru, nu numai acum, ci pe tot parcursul existentei sale.

Promotia noastra 1941 de ofiteri naviganti aviatori s-a constituit in doua etape: prima, in sesiunea de admitere din vara anului 1939, cand au fost admisi in scoala de Ofiteri Aviatie Bucuresti-Cotroceni, specialitatea naviganti, 67 elevi, iar a doua, in toamna aceluiasi an, cand au fost admisi alti 43 elevi, ca urmare a suplimentarii efectivelor in toate scolile militare, datorita iminentei inceperii razboiului.

Concursul de admitere a constat din probe eliminatorii: 
examenul medical, apoi verificarea conditiei fizice, (100 m platviteza,
saritura in lungime si cea in inaltime, 1000 m fond, la care trebuia sa acumulezi minimum 1000 puncte), si ultima proba, examenul de cunostinte teoretice, cu probe scrise si orale la limba romana, matematici, fizica si geografie.

Aerodromul militar Otopeni in anul 1939Bacalaureatii liceelor militare: IASI (dintre care faceam parte), MANASTIREA DEALU, TARGU-MURES, CRAIOVA, CERNAUTI si CHISINAU, au sustinut numai examenul medical si cel de conditie fizica, cunostintele teoretice dobandite in liceu fiind considerate corespunzatoare, datorita faptului ca acesti elevi au dat bacalaureatul la doua centre din Bucuresti, si anume, liceele civile "SF. SAVA" si "MIHAI-VITEAZUL", cu profesori examinatori alesi dintre cei mai bine pregatiti si foarte exigenti, din afara liceelor militare, pentru a exclude orice partinire. Aceasta a permis o comparatie si apreciere a nivelului de pregatire a elevilor absolventi care s-a dovedit a fi corespunzator exigentelor scolilor militare.

Ar mai fi de adaugat ca la aviatie, marina, artilerie si geniu nu au fost admisi decat elevii cu bacalaureatul la sectia reala (stiintifica).

Bacalaureatii liceelor civile au trebuit sa sustina si examenul de cunostinte teoretice, datorita pregatirii lor neomogene si in unele cazuri, nu la cel mai inalt nivel (liceul din Pomarla si altele). 

Si iata-ne intrati in toamna anului 1939 in Scoala de Ofiteri Aviatie naviganti, a carei cladire impunatoare, cu trei nivele inalte, cu ferestre mari, luminoase, cu cladiri anexe si o poarta de intrare in stil maramuresan te facea sa-ti tresalte inima de bucuria reusitei.

Pacat ca aceasta cladire, situata pe dealul Cotrocenilor, vizavi de Fabrica de Confectii (fosta APACA) si de Fabrica de Motoare Electrice, a trebuit sa fie demolata in vara anului 2002, ca rezultat al subrezirii acesteia, in urma cutremurelor ce le suferise pe parcursul existentei sale.

C.dor av. DAN STOIAN langa avionul Fleet 10-GLa inceputul anului scolar, elevii anului I au fost impartiti in trei clase numite "divizii" sau sectii: Diviziile A si B cu cate 34 si respectiv 33 elevi (cei reusiti la concursul din vara) si divizia C cu 43 elevi, in total 110 elevi.

Cataloagele celor trei diviziuni vor fi reproduse in urmatoarele numere ale revistei, fiind pastrate de autor mai bine de 60 de ani, cand era seful diviziei C.

Componenta celor trei diviziuni a suferit modificari in decursul celor doi ani de scoala, ca urmare a unor nereusite la cursurile teoretice sau la zbor, precum si a transferarii in anul II a unor elevi proveniti din Scoala Ofiteri Aviatie naviganti-rezervisti.

Comandantul scolii in acel timp era capitan-comandorul Gheorghe Davidescu, despre care citisem si ii purtam un deosebit respect, remarcandu-se in aviatia romana si chiar cea internationala datorita participarii sale la doua raiduri de lunga durata executate in Africa, ajungand in al doilea raid pana la CAPETOWN cu o formatie de trei avioane ICAR, de constructie romaneasca.

Era un barbat inalt, prezentabil, cu infatisare si tinuta martiala, dar cu suflet de parinte fata de elevi, de o eleganta tipic englezeasca, ceea, ce i-a atras porecla de "Englezul".

Comandantul Escadrilei I elevi in anul I era cpt.av. Stamatin C-tin pentru prima serie (din vara) si cpt.av. Ceausu Titus pentru seria a doua (din toamna), pentru ca in anul II sa preia comanda ambelor serii cpt. av. Calinescu Mihai (Misu).

Comandantii sectiilor erau: la divizia A, slt.av. Petre Protopopesccu "Don Pedro", ajutat de elevul sergent major Stanculescu Virgil "Ghighi" bacalaureat al Liceului Militar IASI; la divizia B. slt.av. Petre Agheici, ajutat de elevul sergent major Constantinescu Decebal "Dessi", bacalaureat al Liceului Militar CERNAUTI si la divizia C, slt.av. Petre Iliescu, ajutat de elevul sergent major Stoian Dan "Fanica", bacalaureat al Liceului Militar IASI.

Seful Escadrilei I elevi (anul I), era elevul sergent major Paslaru C-tin "Don Chef" (nu putea pronunta litera s), student la Politehnica din Bucuresti. Avea o pregatire teoretica deosebita, dar din cauza unei usoare deficiente de vorbire si a lipsei totale de aptitudini in ce priveste pilotajul, in anul doi a trecut definitiv la politehnica si in final a obtinut diploma de inginer.

C.dor av, DAN STOIAN langa avionul Potez XXVIn locul lui, a fost numit chiar din anul I, elevul sergent major Sandulescu I. Ioan, poreclit "Jan Pitroc", bacalaureat al Liceului Militar TARGU-MURES si care a ramas in aceasta postura pana la sfarsitul scolii.

Aici sunt obligat sa fac o scurta paranteza, care justifica intrarea mea in scoala abia in seziunea din toamna: iubeam aviatia cu trup si suflet, primul zbor facandu-l la varsta de 10 ani cu un Potez XV pe aerodromul din IASI, pilot fiind regretatul slt.av. Perial Ion, iar Comandant al Flotilei 1 Observatie fiind comandorul aviator Constantin Argesanu, cel care a scris, printre altele "Drumuri albastre".

Cu toata dorinta mea de a invata pilotajul, dar neavand varsta de 21 de ani eram considerat minor, mama n-a vrut sa-mi dea consimtamantul de a participa la concursul de admitere din vara 1939.

Am recurs atunci la un subterfugiu, stiind ca se va mai da un concurs de admitere si in toamna: nu m-am prezentat la nici o scoala militara, desi mama isi daduse consimtamantul pentru marina. In consecinta, dupa concursul de admitere, mama a primit o adresa de la Liceul Militar IASI, in care i se punea in vedere: "Intrucat fiul D-v nu s-a prezentat pentru admitere la nici o scoala militara, sunteti obligata sa platiti, conform legislatiei in vigoare, suma de 150.000 lei, care reprezinta diferenta dintre bursa si solva, fiul D-v fiind bursier.

Precizez ca mama era casatorita cu cpt. Raducanescu Nicolae, care fiindu-mi tata vitreg, nu avea dreptul sa-si dea consimtamantul pentru mine.

Suma era enorma in acel timp, echivalentul unei case mari cu cel putin patru camere, dependintele necesare si curte, cu tot confortul corespunzator.

Un avion plin de entuziasm: Fleet-ul...La citirea adresei, mama si-a pus "mainile in cap" intrebandu-se de unde sa scoata atatia bani; am linistit-o spunandu-i ca se mai da un concurs de admitere in toamna, la aviatie, asa ca a fost obligata sa-si dea consimtamantul, vrandnevrand...

Recunosc ca a fost un mic santaj din partea mea, nu prea elegant, dar ce nu face omul pentru a-si realiza visul...

Scapand cu viata din razboi, nu incetam sa-i spun mamei ca daca as fi fost in alta arma, poate nu muream de glont, ci precis de mizeria transeelor.

Cerandu-mi scuze cititorului pentru aceasta digresiune - profesiune de credinta - revin la subiectul articolului.

Alegerea sefilor de sectie dintre bacalaureatii liceelor militare, s-a facut in baza mediei generale la absolvirea liceului, plus media la bacalaureat, tinandu-se cont ca stapanea instructia cu arma si putea ajuta pe comandantii de sectie-ofiteri, sa instruiasca elevii proveniti din liceele civile.

Pentru seria a doua, cei reusiti in toamna, a urmat o luna de instructie cu arma ce a scos "untul" din noi, dar pe care am acceptat-o ca necesara pentru un viitor ofiter, indiferent din ce arma facea parte...

Avionul Fleet 10 GBa mai mult, ulterior s-a creat o emulatie intre cele trei sectii, care dintre ele executa mai bine si mai sincronizat manuirile de arma, ajungandu-se la precizia de "ceas elvetian", cum pretindeau ofiterii comandanti.

Instructia "terestra" o faceam pe campul de la Cotroceni marginit pe atunci de ASAM (Administratia Stabilimentelor de Aviatie si Marina), de aerodromul Cotroceni ce fiinta pe o parte din actualul cartier "Drumul Taberei" si de calea ferata de depozit existenta si astazi alcatuind un camp liber ce se intindea pana in dreptul comunelor Dragomiresti, Rosu si Militari.

Drumul spre si de la campul de instructie il faceam cantand diferite marsuri cu specific aviatic, dintre care cel mai indragit era "Marsul elevilor-piloti", pe o melodie tiroleza mars ce ni-l amintim cu placere si astazi, cei putini ramasi in viata:

I
"In aviatie e-o placere  
Care-ti da mereu fiori,
Cand te uiti cum altii zboara 
Iara tu nu stii sa zbori.
REFREN 

REFREN:
Holaria-ria-ria-holara
Holaria-ria-ria-holara

II 
Am venit cu toti la scoala 
Pilotajul sa-nvatam,
De trei luni de zile, mama
Teze si orale dam.
REFREN 

III 
Vria este o placere
Lupingul e ca-n povesti
Cruce-ti faci cu limba-n gura
Strigand "mama, unde esti!"
REFREN 

IV 
Te apleci si peste campuri
Ochiu-ti vede lang-un sat
O casuta si pe ganduri
O fata de maritat.
REFREN

V
Fata cata catre ceruri
Si gandeste ca nu-i sluta,
Asteptand sa-i cada-n brate
Un pilot c-o parasuta.
REFREN

VI
Faci hoteste o glisada
Inima i-ai cucerit
Cand crezand ca vii ca asii
Peste-o vac-ai nimerit...
REFREN

Versurile reconstituite din amintire impreuna cu bunul meu coleg de promotie, actualul c-dor av. Ceachir Serghie, sunt totusi incomplete, incat invit pe camarazii care au o memorie mai buna, sa le completeze si sa le corijeze, caci ce e drept, cam schioapata la capitolul rima.

Elevi Cititorului ii cer iertare pentru aceste deficiente, scuzabile dupa trecerea a 63 de ani.

Regret mai ales faptul ca lipsindu-mi "urechea muzicala", n-am reusit sa pun pe note aceasta melodie, care era foarte agreata de noi si facea furori vizavi de sexul frumos...

Deh! Tineri eram, uniforme frumoase aveam, aviatori eram, ce mai!...

Activitatea de instructie cu programul ei rigid si oarecum monoton, ne-a fost tulburata de o serie de evenimente pe plan international, cu repercusiuni nebanuite in destinul tarii si viata noastra zilnica:

- Invadarea miseleasca a Poloniei, fara declaratie de razboi, de catre Germania hitlerista, la sfarsitul lui august 1939.
- Condamnarea agresiunii si declararea razboiului de catre Franta si
Anglia, impotriva, Germaniei hitleriste, la 1 septembrie 1939.
- Invadarea cu atat mai miseleasca a rasaritului Poloniei de catre Uniunea
Sovietica, ce nu putea sa lase sa-i scape asemenea prada usoara.

Pe atunci si chiar mai tarziu sub regimul comunist, nu stiam nimic despre pactul secret din 23 aug. 1939, dintre Hitler si Stalin, recte Ribentropp si Molotov, ministrii de externe ale celor doua tari totalitare si revizioniste-revansarde, in baza caruia isi impartisera zonele de influenta in Europa rasariteana, ce a avut greaua consecinta a declansarii celui de al doilea razboi mondial, iar pentru tara noastra, sfartecarea grava a teritoriului un an mai tarziu si care ne-a determinat sa intram in razboi pentru recuperarea teritoriilor pierdute...
Elevi - Un eveniment cu rasunet local, a fost prabusirea pe la mijlocul lui
septembrie in fata elevilor ingroziti de pe aerodromul Otopeni, a unui avion de scoala Fleet F-10 G, pilotat de un elev din anul trei, ce zbura in simpla comanda, accident datorat pierderii de viteza.

Atunci ni s-a spus dictonul aviatic: "Sustentatia e o floare ce naste din viteza", pe care l-am respectat cu sfintenie in tot timpul zborului...

Nefericitul elev a murit in drum spre spital, fapt ce ne-a impresionat in mod deosebit, fara insa a ne afecta dorinta de a zbura...

- Un alt eveniment s-a produs in ziua de 18 sept. 1939, cand pe aerodromul Otopeni au aterizat zeci de avioane poloneze de diferite tipuri...
Figurile obosite si intristate ale aviatorilor respectivi ne-a impresionat in mod
deosebit, dar si gestul plin de omenie al autoritatilor noastre, care i-a adapostit si ospatat iar ulterior le-a asigurat imbarcarea pe vapoare romanesti, ce i-a dus pe drumul spre libertate.

Avioanele au ramas in proprietatea statului roman, conform legislatiei internationale, ulterior fiind folosite corespunzator constructiei si destinatiei lor, fie ca avioane de legatura P.W.S si Czapla ,  fie amenajate ca avioane sanitare iar altele ca avioane de lupta: PZL 11...24, de vanatoare, PZL-23 "Karas" de bombardament usor, PZL-37 "Los" de bombardament mediu etc.

Luna de instructie a luat sfarsit pentru elevii din seria I-a, iar inceputul lui octombrie 1939 le-a adus satisfactia de a primi "botezul aerului", instructorii zburandu-i pe fiecare timp de 10-15 minute, cu minunatele biplane de scoala Fleet F-10 G.

Avion Potez, apartinand scolii, accidentatDin pacate elevii din seria a II-a nu au beneficiat de acest "aperitiv aviatic", ci faceau instructie pe campul amintit anterior, pentru a ajunge la nivelul celor din seria I.

Dar cum toate lucrurile, bune sau rele, au un sfarsit, luni 30 oct. 1939 a avut loc deschiderea oficiala a cursurilor pentru ambele serii, pe platoul din fata cladirii principale a scolii.

Cpt.C-dorul Gh. Davidescu a primit raportul comandantilor de escadrile ale anilor I si II organizate pe sectii, apoi s-a oficiat Te-Deum-ul solemn prilejuit de acest eveniment, dupa care comandantul scolii a rostit o scurta cuvantare, in care amintea elevilor ca datoria de capetenie a elevilor in aceasta perioada, este de a parcurge temeinic cursurile teoretice si practice in laboratoarele scolii, fara de care nu vor fi admisi la zbor, apoi despre ordine si disciplina, incheind cuvantarea cu amintirea spectrului razboiului, care cuprinsese o mare parte din Europa.

A urmat defilarea pe escadrile si sectii, cu drapelul scolii in frunte, in sunetul fanfarei, apoi repartizarea sectiilor pe dormitoare, unde am depus armele pe rastel, dupa care am trecut in salile de clasa, unde am primit manualele si rechizitele necesare studiului.

Cu toti am admirat buna organizare si rapiditatea cu care s-au desfasurat aceste operatii, de altfel aceeasi ordine si rapiditate pe care am simtit-o la primirea echipamentului militar, imediat dupa prezentarea noastra la scoala. 

In cladirea principala se aflau la parter salile de clasa ale anului II, laboratoarele si biblioteca; la etajul intai se aflau birourile conducerii scolii, cancelaria profesorilor si salile de clasa ale anului intai, cu cele trei divizii, A, B si C; la etajul trei se aflau dormitoarele, cate unul pentru fiecare sectie, inclusiv pentru anul II, cu paturi metalice, cazarmament curat, iar pe paturi erau intinse pleduri de culoare bleu-gri, avand brodate pe ele cate un mare vultur de culoare galbena, reprezentand insigna de pilot, ceea ce ne-a placut enorm.

Potez XXV-ulIncalzirea tuturor incaperilor era buna, asigurata in dormitoare si clase de cate doua sobe imense din teracota, alimentate din belsug cu lemne si asezate la cele doua capete ale incaperilor mari.

Pe prima scara era permis numai accesul ofiterilor si profesorilor, iar elevii aveau acces numai pe scara a doua. Încalcarea acestei reguli de catre elevi era aspru sanctionata cu nopti de carcera.

Am insistat asupra acestui amanunt lipsit de importanta la prima vedere, deoarece ulterior s-a dovedit salvator pentru elevi, cu prilejul puternicului cutremur din noaptea de 8/9 noiembrie 1940.

Sala de mese (popota) si bucataria prevazuta cu utilaje moderne, se aflau intr-o cladire separata, spatioasa, bine luminata si dotata cu anexele necesare.

Cursurile se tineau numai iarna, dar cu o incarcare "infioratoare" pe durata celor doi ani de studiu, trebuind sa ne insusim temeinic nu mai putin de 34 discipline de cultura generala, tehnica si de specialitate, la care se adaugau notele-medii pentru instructia si educatia militara, cunoasterea regulamentelor si a tacticii celorlalte arme, purtarea etc. Profesorii, militari si civili, dintre care unii predau la universitate sau la politehnica, erau deosebit de exigenti, mai ales la materiile de specialitate precum aerodinamica, termodinamica, tehnologia materialelor, motoare de avioane, constructii de avioane, instrumente de bord, radioelectricitate, navigatie aeriana, tir si bombardament etc.

Ni se amintea mereu zicala: "zboru-i zbor si cartea-i carte, una fara alta nu se poate"...

Un eveniment care ne-a scos din tipicul programului obisnuit, a fost depunerea juramantului de credinta catre Tron si Patrie cu toata solemnitatea cuvenita, in prima duminica a lui decembrie 1939.

EleviTerminasem instructia cu arma si am depus juramantul in fata ministrului Aerului si Marinei, generalul-adjutant Paul Teodorescu, adjunctul acestuia, c-dorul av. Emanoil Ionescu, a comandantului scolii, cpt.c-dorul Gh. Davidescu, a intregului corp ofiteresc si a preotului garnizoanei.

Cu aceasta ocazie am avut si prima invoire in oras si-mi amintesc ce mandri ne simteam in uniformele noi gri-bleu de oras, cu pantaloni lungi in locul uniformelor cazone, cu pantaloni bufanti si moletiere...

In continuare, programul zilnic foarte incarcat a facut sa nu ne dam seama de scurgerea timpului... As putea spune ca ne-am pomenit ajunsi la sfarsitul lui-martie 1940, cand in ultimele doua saptamani am sustinut cu succes probele scrise si orale la Algebra superioara, Mecanica generala Aerodinamica, Instrumente de bord, Navigatie aeriana, Forte aeriene si Tir aerian, in total sapte discipline.

Dorinta de a fi admisi la zbor a constituit principalul stimulent pentru toti elevii anului I, incat toti au reusit sa absolve cu bine aceste examene, spre satisfactia profesorilor care ne-au pregatit...

Astfel s-a incheiat prima etapa a pregatirii noastre de viitori piloti militari si la sfarsitul lui martie 1940 ne-am mutat cu toti in cabanele de pe aerodromul Otopeni, care pe atunci era folosit numai pentru scoala de pilotaj si arata cu totul altfel, mult mai sarac dotat ca acum, cand a devenit aerodrom international, principala, poarta aeriana a tarii.

Mutarea noastra nu a insemnat intreruperea totala a studiilor teoretice, in special cele legate direct de zbor. In alta cladire erau sali de clasa special amenajate in acest scop, o sala cu trei Link-trainere (simulatoare de zbor) si altele, care erau folosite mai ales cand conditiile meteorologice nu permiteau zborul in conditii de siguranta...

Dar despre acestea si scoala de pilotaj ce am urmat-o, in numarul viitor al revistei.

Ianuarie 2003, C-dor av.prf.ing. DAN STOIAN
Veteran de razboi, promotia 1941.

Discutati despre istoria aviatiei romane in forumul "Orizont Aviatic"
Orizont Aviatic Nr. 4, Feb. 2003
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !