|  S-a
nascut la 12.08.1915, in comuna Cosambesti, judetul
Ialomita.
Dupa
ce a absolvit 6 clase la scoala Normala din
Alexandria, judetul Teleorman, din motive de ordin material,
in octombrie 1935, s-a angajat la Atelierele C.F.R.
- Grivita din Bucuresti.
In
anul 1935, Belcin a urmat cursurile teoretice ale
scolii de pilotaj ARPA pentru ca, in 1936, la scoala de
pilotaj C.F.R, din Bucuresti, sa fie brevetat pilot pe avionul
Klemm-25, iar in 1937, la aceeasi scoala - dar pe
aerodromul de la Otopeni - sa fie brevetat si pe avionul
Fleet F-10 G.
In
anul 1938, Belcin a intrat ca elev la scoala militara
de pilotaj de la Tecuci pe care, la 01.12.1939, a
promovat-o cu gradul de adjutant stagiar aviator.
In cadrul scolii, in toamna anului 1939, in poligonul
scolii de Tir si Bombardament de la Mamaia,
Belcin a executat trageri cu avionul Potez XXV.
In
1940, Adj.stg.av. Belcin Mihail a continuat zborul
pe avionul Nardi F.N.-305 si a facut trecerea pe avionul
P.W.S. pentru ca, in acelasi an, in cadrul scolii militare
de pilotaj - mutata intre timp la Zilistea - sa faca
trecerea pe avionul P.Z.L.-11 B, pe care a fost brevetat
pilot de vanatoare.
Dupa
obtinerea acestui brevet, in vara anului 1940,
Belcin a fost repartizat la Escadrila 62 din Grupul
6 al Flotilei 2 Vanatoare de la Turda.
Si
tot in anul 1940, in cadrul mentionatei escadrile,
Belcin a executat mai multe misiuni de protectia
trupelor si a populatiei pe timpul retragerii acestora
din zona de nord-vest a Transilvaniei, cedata in
urma Dictatului de la Viena din 30.08.1940.
 In
toamna anului 1940, Grupul 6 Vanatoare a fost
mutat pe aerodromul de la Strejnic pentru ca, in decembrie
1940, sa fie redislocat pe aerodromul de la Targsor.
Odata
cu intrarea Romaniei in razboi, la 22.06.1941,
Grupul 6 Vanatoare - dotat cu avioane P.Z.L.-24
E - a fost mutat pe aerodromul de la Otopeni, cu
misiunea de aparare a Capitalei.
Dupa
ce Grupul 6 Vanatoare a executat si protectia
vaselor ce navigau pe Dunare, incepand din iulie
1941, succesiv, a fost mutat pe aerodromurile de la
Chisinau si Tiraspol de unde, lansand de la bordul avioanelor
manunchiuri de grenade, a executat misiuni de
asalt in sprijinul trupelor din prima linie a frontului.
La
Odessa, la 22.09.1941, adjutantul aviator Belcin
a doborat un avion I-16. Atacat de catre acesta, Belcin
a facut o rasturnare pana la rasul solului. Considerandu-l o prada
sigura, vanatorul rus l-a urmat dar,
avionul I-16 fiind mai putin maniabil, redresand la o
aceeasi inaltime cu Belcin, datorita inertiei mai mari,
aparatul
a percutat solul.
Belcin
dandu-si seama de maniabilitatea mai redusa
a avioanelor I-16, indeosebi privind inertia acestora
in momentul redresarii, intr-o prima alta ocazie,
a repetat figura, inscriindu-si o a doua victorie.
 In
ianuarie 1942, impreuna cu alti piloti, Adj.av.Belcin
a fost trimis la Brasov pentru a face - trecerea
pe avionul I.A.R.-80.
Dupa
trecerea intregului Grup pe avionul I.A.R.-80, acesta a revenit
pe front, succesiv ocupand aerodromurile
de la Odessa, Melitopol, Novocerkask, iar
de la 01.10.1942, aerodromul de la Morozovskaia.
La
12.12.1942, intr-o misiune de protectie a avioanelor
Heinkel-111 si Savoia-79, in zona sud Surovikino,
celula de avioane I.A.R.-80 compusa din Adj.av.Belcin
Mihail si Adj. av.Pisoschi Gheorghe, a angajat
o lupta aeriana cu 3 avioane IAK, reusind sa doboare
un avion.
La
19.01.1943, Grupul 6 Vanatoare cu Escadrilele
61 si 62, ca urmare a situatiei nesigure a frontului,
a primit ordin a se deplasa de pe aerodromul de
la Rostov la Melitopol. Pe timpul acestei deplasari, Adj.av.Belcin
Mihail, pilotand un avion I.A.R.-80, a fost
nevoit sa aterizeze fortat la Buticnovka (Zaporoje), imprejurare
in care s-a accidentat.
La
21.02.1943, Grupul 6 Vanatoare a revenit pe
aerodromul de la Targsor-Ploiesti, iar in aprilie 1943,
Adj.Belcin Mihail s-a despartit de acesta, fiind mutat
la Grupul 3 din Flotila 3 Bombardament de la Craiova.
Acest
grup, nou infiintat si dotat cu avioane de bombardament
in picaj Stukas, pe aerodromul de la Nicolaev,
a si inceput scolarizarea - cu instructori germani
- pe noul tip de avion.
 Aviatia
germana, in urma grelelor pierderi suferite
cu aparatele Junkers-87 Stukas, pentru a nu le abandona,
le-a trecut pilotilor romani in mana carora, acestea
au devenit totusi o arma de temut.
Odata
scolarizarea terminata, de pe aerodromul de
la Mariopol, Grupul 3 Stukas a sprijinit trupele de pe
frontul de la Mius, prin atacurile in picaj executate in
campul tactic.
La
cererea de a se sustine luptele ce aveau loc in
Kuban, Grupul 3 Stukas a fost dislocat pe aerodromul
de la Bagherowo (Kerci), obiectivele atacate
fiind pozitiile de artilerie, aglomerarile de tancuri
si trupe, depozitele de munitii si de benzina, gari
si noduri de cale ferata.
La
01.10.1943, Grupul a participat la luptele de pe
frontul de la Melitopol pentra ca, odata cu ofensiva rusilor,
sa se retraga in Crimeea, pe aerodromul de la Karankut.
In
urma evacuarii Kubanului, Grupul 3 Stukas a
ajutat propriile trupe de a iesi din incercuirea de pe
frontul de la Perecop si de la Kerci. Apoi Grupul a fost
retras la
Sevastopol de unde, in luna mai 1944, cu un hidroavion,
personalul a fost evacuat la Constanta, avioanele
nemaiputand fi insa recuperate.
La
30.05.1944, redotat cu noi avioane, Grupul 3
Stukas a fost mutat la Tecuci, apoi pe aerodromul de lucru de la
Carlomanesti, pentru a fi mai aproape de frontul
din Moldova.
Pana
la 23 august 1944, Grupul 3 Stukas, dislocat
cu escadrilele pe aerodromurile de la Husi si Ivesti,
a executat mai multe misiuni pe frontul de la lasi si
in diferite zone din Basarabia.
 Facand
parte din Escadrila 85 Stukas, Adj.av.Belcin
a executat un numar de 153 de misiuni de
lupta cu avionul Ju-87 Stukas fapt pentru care, nemtii
i-au acordat ordinul „Crucea de Fier" clasele II si
I.
Dupa
evenimentele de la 23 august 1944, Grupul
3 Stukas s-a retras pe aerodromul de la Ianca, iar
apoi la Baza flotilei la Craiova.
Ultima
misiune de razboi, Adj.av.Belcin Mihail
a executat-o la 28.08.1944 cand, de pe aerodromul
de la Craiova, a actionat asupra unui convoi
de nave germane care, in retragerea lor pe Dunarea,
au bombardat cu artileria mai multe localitati de
pe malul romanesc.
Datorita
pierderii avioanelor de catre Grupul 6 Stukas
din personalul Grupului 6 si a Grupului 3, cu folosirea
avioanelor Grupului 3, s-a constituit Grupul 6/3
Stukas. Ca urmare, o parte din personalul navigant, intre
care si Adj.av.Belcin Mihail, a fost mutat la Flotila
4 Bombardament in picaj de la Turda de unde, la
15.05.1947, Belcin a fost transferat la Centrul de Instructie
al Aeronauticii care - in acel timp -se gasea tot
pe Turda.
In
septembrie 1949, Adj.av. Belcin Mihail a fost
mutat la Regimentul 3 Vanatoare de la Targsor pentru
ca, la 1 martie 1950, sa fie oprit de la zbor si incadrat - in acelasi
regiment - ca sef Serviciu Aprovizionare,
iar apoi seful Grupului Electricitate si Gaze.
In
1952, in aceeasi functie, Belcin a fost mutat la
B.D.A. (Batalionul de Deservire Aerodrom) de pe langa
Regimentul 49 Aviatie Vanatoare Bombardament
de la Craiova, batalion(si regiment) mutat
ulterior la Alexeni, iar apoi la Ianca de unde, in luna
mai 1971, cu gradul de Plutonier adjutant, a fost trecut
la pensie.
 Pentru
meritele sale, Belcin Mihail a fost distins
cu mai multe ordine si medalii romanesti si straine,
intre care:
- Ordinul „Virtutea Aeronautica" cu spade, clasa
Crucea de Aur, cu doua barete si cu panglica de Virtute
Militara;
- Ordinul „Virtutea Aeronautica" cu spade, clasa
Cavaler, cu doua barete;
- Ordinul „Meritul Militar" clasele III, II si I;
- Ordinul german „Crucea de Fier" clasele II si
I;
- Medalia sovietica „Victoria".
Dupa
pensionare, timp de 4 luni anual, Belcin Mihail s-a angajat ca sef
Serviciu al Oficiului National de
Turism „Carpati", de pe aerodromul Mihail Kogalniceanu-Constanta,
ocupandu-se de transporturile
aeriene, navale si terestre ale turistilor.
Din
anul 1982, in aceeasi functie si in aceleasi conditii,
Belcin Mihail s-a transferat pe aerodromul Otopeni
pentru ca, in 1996, la varsta de 80 de ani,sa treaca
definitiv la pensie.
Stabilit
in Bucuresti, dupa evenimentele din Romania, din decembrie 1989,
Belcin Mihail a fost promovat
in randul ofiterilor si avansat in grad, pana la inclusiv
gradul de Locotenent-Comandor (r) aviator.
C.dor
Av. (r)
CONSTANTIN IORDACHE |
