Candva, zborul fara motor a avut mii de adepti si in tara noastra. Acest sport al curajului ar putea reinvia prin solicitudinea unor oameni de bine.

Se vor implini curand 111 ani de cand un sarman visator, germanul Otto Lilienthal, a izbutit sa zboare la o inaltime de 5 metri si pe un parcurs de 26 metri, cu un planor rudimentar, confectionat. din panza si lemn de salcie. Evolutie aeriana urmata de altele, la altitudini si distante din ce in ce mai mari, pana in 1886, cand acest pionier al aviatiei mondiale avea sa-si gaseasca sfarsitul intr-un ultim experiment aeronautic.

De atunci si pana in zilele noastre, zborul cu aeronave purtate numai de forta vantului a facut progrese fantastice. Iata cateva exemple: 
La 8 august 1922, pilotul Arthur Martens, elev al celebrei scoli de la Rhon Wasserkuppe, a realizat primul zbor plutit cu o durata de o ora. In 1956, se obtine un record de durata: 56 ore si 16 minute planare numai prin forta vantului. Autor: pilotul francez Charles Atger. Mai amintesc performanta germanului Hans Werner Gross, care, la 25 aprilie 1972, cu un planor ATS-12, a parcurs distanta de 1460,8 kilometri.
Recordul absolut a fost omologat in anul 2000 in Anzii Cordilieri, unde pilotul Claus Ohlman si copilotul Alois Urbanic, cu un planor Stemme S-10-VT, au realizat zbor planat pe o distanta de 2469,7 kilometri, in 14 ore si 20 de minute, cu o viteza medie de 172 Km/h.

Romanii, cu vechea si performanta lor scoala de aviatie, se pot si ei mandri cu realizari in domeniu. Merita sa amintesc recordul national de inaltime, obtinut in zona Muntilor Bucegi de catre pilotul Erwin Rosch, care a zburat la o altitudine de 11.500 m.

Din pacate in tara noastra aceasta bogata traditie tinde sa devina o amintire. Scolile de planorism sunt azi extrem de putine. Putini sunt si cei atrasi de acest sport nobil. Despre aceasta situatie doresc sa vorbesc in randurile ce urmeaza.

Scoala a curajului, dar nu numai atat
Aeromodelismul si planorismul au avut multi discipoli si in Romania. Aerocluburile au format, incepand cu 1949, peste 11.500 de piloti de planor, din care multi s-au consacrat ulterior aviatiei civile si militare. 37 de sportivi de performanta au devenit "Maestri ai sportului", iar alti patru, 
"Maestri emeriti ai sportului". Din pacate, banii acordati de la buget acestei discipline s-au redus treptat, mai ales dupa 1980, iar incepand cu 1990, zborul fara motor nu s-a mai bucurat de sprijinul statului. 

Cat de important este pentru un pilot sa cunoasca mai intai planorismul? Raspund acestei intrebari prezentand cititorului un episod din cel de al doilea razboi mondial. In rastimpul teribilei conflagratii, Germania a fost silita sa infrunte in batalia aerului trei adversari redutabili: Marea Britanie, SUA si Uniunea Sovietica. De aceea si pierderile aviatiei, in aparate si personal navigant, au fost mari. Cu toate acestea, instructorii de la Luftwaffe izbuteau sa acorde lunar nu mai putin de 800 brevete de pilot unor noi zburatori pe avioane militare. Cum se explica aceasta performanta? Nici un secret. In Germania acelor ani, dar si de atunci si pana zilele noastre, numarul celor interesati de aeromodelism si apoi de planorism a fost extrem de mare. In fapt pasiunea pentru aeromodele reprezinta prima etapa a instructiei viitorului pilot.

Construind avioane in miniatura, el prinde gustul zborului si se arata apoi interesat sa intre intr-una din scolile de planorism. Un tanar care a zburat cu planoare poate trece fara dificultate sa piloteze avioane cu motor.

Aerocluburile destinate zborului fara motor au devenit, spuneam, o raritate in Romania. Planorismul nu mai cucereste nici inimile tinerilor nostri. E vorba de o tendinta mondiala? Nici poveste! Mai multe vizite pe care le-am facut de curand in Germania mi-au dat ocazia sa constat cum in aceasta tara, aeromodelismul si planorismul sunt la mare cinste. Asociatia germana a aeromodelistilor (Deutsche Modellflieger - Verband) numara 44.000 de membri din care 1200 iau parte de cateva ori pe an la concursuri internationale. Priceperea lor in confectionarea de mini-avioane este cu adevarat senzationala. Sunt reproduse la scara redusa toate aeronavele care au marcat istoria aviatiei, de la aeroplanul fratilor Wright pana la "Airbus"-ul A-340, unele modele avand planurile de 5 metri. Dar ceea ce m-a impresionat in mod deosebit a fost organizarea scolilor de zbor fara motor. Am vazut la fata locului cat de ingenios au rezolvat nemtii problema catapultarii planoarelor, fara sa foloseasca pentru aceasta avionul de tractare sau automosorul, amandoua poluante si consumatoare de energie. Dar ceea ce au infaptuit nemtii putem sa realizam si noi. Relieful variat al Romaniei ofera conditii excelente. Ma refer la zonele montane si submontane, unde se manifesta curenti dinamici si curenti ondulatorii, teren numai potrivit pentru decolarea planoarelor. Totodata, catapultarea s-ar putea face cu automosoare puse in miscare de energia obtinuta de turbinele eoliene. Energie practic gratuita! Or, amenajarea in astfel de locuri a unor centre de zbor, ar insemna relansarea in timp record a planorismului atat de iubit altadata in Romania.

Locul de baza (stationare) al aparatelor de zbor fara motor (planoare) ar trebui sa fie la cel putin 500-1000 metri inaltime pentru ca sa se lanseze in zbor, imitand pasarile si folosind surse NECONVENTIONALE de energie (curenti dinamici, termici si ondulatorii) datorita carora planoarele se pot mentine in zbor plutit zeci de ore, sa urce la inaltimi incredibile si sa parcurga distante de mii de kilometri. Oare nu s-ar putea gasi doi piloti planoristi, in Romania, care folosind curentii ondulatorii si termici sa se implice intr-o tentativa de record mondial, parcurgand ruta Bucegi - Africa, Asia ?...

Instruirea aspirantilor incepatori, ca idee, ramane A-B-C-ul, dar pentru ca planoarele sunt acum de performanta se vor folosi metode algoritmice noi (evolutive), de ex.: pilotarea planorului in linie dreapta, zbor in urcare si coborare, pilotajul in viraje de 90°-180° si 360° folosindu-se concomitent aparatura de bord si orizontul natural. Durata exercitiilor de zbor se stabileste de catre instructorul de zbor, functie de capacitatile de asimilare ale fiecarui elev. Avantajele acestui sistem de instruire in zbor vor fi marcate de numarul mare de elevi instruiti la costuri minime si conditii nepoluante.

Folosirea rampelor de lansare a planoarelor, cu energii neconventionale si nepoluante se incadreaza in cerinta majora a standardelor internationale de reducere a noxelor, pentru protejarea efectului de sera.

Si DE CE NU (?), "planorul familial" (de 4 locuri) in care pilotul, membru al familiei, ar putea "scoate la plimbare" turistica, educativ aviatica, erotica... familia ori prieteni. Ce impiedica ca astfel de planoare si instalatii sa fie produse - cazul ce mentionam - la ASTRA-Arad (candva constructoare de avioane) ? Caci, vorbind despre acest posibil viitor planorism, nepoluant si ieftin, amintesc cele ce spunea scriitorul CORNEL MARANDIUC : "Piemontul Zarandului (Podgoria Aradului) este o palnie aeriana a pustei... Inaltati-va la deal deci si alunecati peste campie ! : de la Mocrea pana la Siria si Lipova aerul cel bun, curat si ascendent va asteapta !"

Notez aceste ganduri cu speranta ca ele vor fi auzite de oameni cu bani din tara noastra si ca acestia se vor simti indemnati sa sponsorizeze infiintarea unor cluburi de planorism. O investitie extrem de redusa daca avem in vedere conditiile naturale si utilizarea in tehnica catapultarii a mecanismelor alimentate cu energia vantului. Am avea si pe aceasta cale mai multi tineri intrati in scoala curajului si mult mai putini pierde-vara, lipsiti de pasiuni si viciati de droguri.

Av. PETRE TAMASDAN
Fost instructor de zbor si pilot pe cursele interne si externe ale Companiei TAROM