In
premonentul trimiterii in tipografie a acestui nr. 9 O.A., am
primit aceste doua fotografii (prin bunavointa d.lui Ioan Vulpoiu
- Ploiesti) si m-am gandit mult daca sa le public, inlocuind astfel
pag. 20 deja facuta. „Nu le publica!” - imi spunea
parca cineva, „vei starni durere!”. „Publica-le!”
- o alta voce, „este tot ce mai poti face pentru Mihai Pal!”
Si stateam
asa cu gandul, cu judecata si cu inima (dar cand este vorba de
inima, mai incape si „judecata”?) suspendat intre
doua medii diferite si distincte, la fel cum omul zburator, sta
intre vremelnicul Pamant si eternul Cer. Caci el acolo se afla.
Pastrand din Pamantul ereditar si luand din promisul Cer. Acest
amestec da un vartej, multora de neinteles, dar care este „de
si in” fapt substanta vietii si secretul permanentei si
al definirii aviatorului 
pilot.
O stare si o situare superbe in traire si receptie, un experiment
practic savuros si un rafinament madiativ dar, din pacate, acum,
aici, in zborul romanesc, o neluare in seama si o umila subzistenta.
Actual, o stare de concreta, materiala viata ce nu-ti permite
sa asimilezi liber, degajat si asigurat, indreptatit si suveran
„starea superioara in care, ca zburator, de fapt de afla”...
Conditiile actuale, in primul rand batjocorind, sfidand si anuland
supletea poetica a zborului.
Stau
asadar, la fel ca sufletul si identitatea grea ale lui Mihai Pal,
intre Cer si Pamant, „jucandu-ma” cu aceste doua fotografii.
Sfatuiti-ma - ce sa fac?... Sau, mai bine, sfatuiti-va pe voi
spre a simti cele cuvenite si a nu le uita, a le pastra, caci
eu TOTUSI am decis sa public aceste NU ULTIME imagini cu PAL...
caci ULTIMELE IMAGINI nu sunt cele de pe hartia fotografica ci
acelea pe care le-am imprimat direct in sufletele noastre... ori,
sufletele, nu sunt din hartie! Asa stiu, asa am invatat inca de
copil...
Inca
o data Mihai, te-am apreciat si stimat, odihneste-te in pace!
Gasindu-l (desigur), transmite-i prietenia mea si lui Gica. Si
celorlalti...
Cornel
Marandiuc
