In
indelungata mea activitate de aviator, am avut sansa ca, inca
din 1986, sa fiu, ani la rand, alaturi de antrenorul emerit Constantin
Manolache, care infiintase si pregatea lotul national de acrobatie
aeriana. Mai intai i-am fost, si eu antrenor secund, ajutandu-l
in pregatirea teoretica a pilotilor – barbati si femei –
din lot, conform continutului cunoscutului catalog international
„ARESTI”. Ma recomandase, celebrului antrenor, fostul
meu comandant de divizie de vanatoare si apoi comandant al aviatiei
civile – generalul Puiu, care avea, in subordinea sa si
lotul national – creat, antrenat si atestat prin exceptionalele
sale rezultate in zbor – de sub conducerea nemijlocita a
unicului Manolache.
De ce
spun „unicul”? Pentru ca el gandea, combina si executa,
cu fiecare pilot in parte, toate exercitiile, indeosebi acrobatice,
pe care le executau in zbor. Imi aduc aminte, cu lux de amanunte
de extraordinara capacitate de a-i antrena pe piloti, nu dupa
sabloane, ci dupa caracteristicile si particularitatile fiecarui
zburator. Albu nu semana cu Mitu. Mitu nu se manifesta ca Iana.
Iana se deosebea de Zamfir. Ana Ionita era destul de colerica.
Ludmila Avramescu era de un calm singular. Elisabeta Coca nu prea
se deosebea de un pilot barbat... Si cu toate aceste diferentieri,
Manolache i-a adus pe toti la acelasi numitor, adica i-a facut
maestri de necontestat in executarea acrobatiei aeriene de cea
mai inalta clasa. Si noi, antrenorii lui secunzi, am zburat, pentru
mentinerea calificarii noastre, pe avioane: ZLIN-142, ZLIN-726,AN-2...
Eu, care zburasem si MIG-ul 23 (cu geometrie variabila) ma simteam
ca pe vremea cand eram elev la civila, unde instructori de zbor
mi-au fost: Stana, Stefan Calota, Subotin si chiar Georgeta Prejbeanu
– sotia domnului Manolache.
Pilotii
din lot il respectau foarte disciplinati pe domnul Manolache,
ii executau indicatiile cu sfintenie, nu iesea nici unul din cuvantul
lui, pentru ca nici unul nu zbura ca el, nici unul nu-si permitea
sa-l contrazica si fiecare a reusit sa ajunga mare acrobat, pentru
ca el a stiut, ca nimeni altul, sa le puna in valoare propria
personalitate a fiecaruia in parte si nu sa le „imprumute”
pe a lui.
Eu –
impreuna cu comandorii Popescu Greaca, Borzea Nicolae, Albu Mihai,
Gheorghe Marin si Georgeta Manolache – am fost preferati
de el si ca arbitri internationali. El era, bineinteles, arbitru
international principal, participand, cu toti la diferite campionate
internationale, desfasurate in Ungaria, Cehoslovacia, Letonia,
Polonia etc. Imi aduc aminte ca la un asemenea campionat, care
a avut loc in Cehoslovacia, un pilot maghiar s-a detasat de ceilalti
si toata lumea credea ca o sa iasa invingator. Ce credeti ca a
facut Manolache? a ridicat in aer, din lotul nostru pe Mielu Feteanu
care a facut cu ZLIN-ul 50, noua ture de vrie plata (rotire pe
spate), apoi pe Zamfir, care a facut 11 ture de vrie plata cu
acelasi tip de avion. Toata lumea a ramas uluita cand a vazut
asemenea figura acrobatica extrem de periculoasa. La iesirea din
vrie plata, toata lumea care ramasese inmarmurita de ce vazuse,
a aplaudat frenetic. A aplaudat pana si pilotul maghiar si a recunoscut
ca numai pilotii romani erau in stare sa-si riste viata cu asemenea
figuri mortale invatate de la Manolache.
Iar daca
in prezent cand mai antrenez inca, piloti la simulatorul de zbor
– recunosc ca multe din cunostintele si deprinderile mele
profesionale de baza, le datorez ilustrului meu dascal Costica
Manolache (FOMICA).
De aceea
afirm si astazi, cu toata pretuirea ce i-o port, ca sexagenarul
pilot Manolache a fost UNIC, pe plan national si international,
in domaniul inaltei acrobatii aeriene.
Istoria
aviatiei romane nu te va uita nicicand magistre Manolache!
Comandor
aviator
DUMITRU TACHE (COCOS)
