Acest al doilea articol despre inalta acrobatie aeriana, care apare in paginile revistei ORIZONT AVIATIC, se va referi la NOTAREA figurilor acrobatice in conformitate cu regulile C.I.V.A. (Comisia Internationala de Acrobatie Aeriana) din cadrul Federatiei Internationale Aeronautice, care au la baza catalogul ARESTI.

Tot odata voi face din nou o informare in legatura cu notarea figurilor acrobatice, de catre arbitri. Acest articol, bineinteles, este o scurta informare adresata pilotilor sportivi, pilotilor particulari sau profesionisti, din tara nostra, care au de gand sa se antreneze in zbor in vederea participarii la diferitele competitii (concursuri). Pentru amanunte au la dispozitie serviciile din cadrul Aeroclubului Romaniei.

Pentru a ajunge la o intelegere a executarii unui program de acrobatie aeriana, trebuie, obligatoriu, sa discutam putin despre zona in care se va desfasura zborul respectiv. Pilotul stie precis programul de acrobatie pe care-l executa in fata arbitrilor (zona delimitata ca suprafata si ca inaltime). Dar … sa incepem cu „inceputul”:

„Zona de performanta”, cum este denumita in regulament, sau „careu” (cum o numesc pilotii) este un „CUB” imaginar cu latura de 1.000 m. Acest cub porneste de la 50 m deasupra solului si urca pana la 1.050 m. Distanta de la „0 m.” la 50 m, este o inaltime de siguranta. Daca pilotul ajunge cu evolutia acrobatica sub 50 m, este descalificat: inseamna ca zborul sau a fost periculos (vezi fig. Nr. 1). Proiectia acestui cub pe sol este un patrat cu latura de 1.000 m. Acest patrat este balizat cu panouri albe ce au dimensiunile 9/2 m si sunt montate conform fig. 2. Balizajul acestei zone se vede foarte bine in timpul zborului. „Crucea” din mijloc marcheaza centrul careului si obliga pilotul, care executa un program de zbor, sa imparta figurile in mod egal la stanga si la dreapta pe axa „X”- cat si inainte / inapoi, pe axa „Y”. Axa „X”, care trece prin centrul careului (prin cruce) este paralela cu latura unde sunt amplasati arbitrii principali, si perpendiculara pe axa „Y”. De-a lungul axei „X” se gasesc si cele doua sageti care marcheaza directia vantului (vezi fig. nr. 2) indica si sensul de incepere al programului de zbor – cu vantul in fata sau cu vantul de spate, conform schitei aerocriptografice pe care pilotul respectiv a depus-o la arbitrii principali si pe care o are expusa la bordul avionului. Orice schimbare de sens in executarea figurilor atrage dupa sine nota „0” (zero) pentru figura respectiva.

Se mai poate observa (din figura a 2-a) ca pe marginea careului principal este punctat al doilea careu, care se gaseste la 50m distanta. Aceasta zona de 50m. este o zona de „toleranta”, in care pilotul poate sa ajunga in timpul zborului din anumite motive, dar zborul oricarei figuri peste aceasta zona atrage dupa sine nota „0¨ (zero); revenirea in careul principal se face dupa anumite reguli pe care le vom discuta cu prima ocazie.

Paralel cu axa „X”, la o distanta de 100 m de latura de jos a careului, se afla linia arbitrilor principali, in mijloc cu arbitrul sef. In plus, la fiecare colt al careului sunt cei patru arbitri de linie (de colturi). Linia arbitrilor principali este formata din 10-12 arbitri, plus arbitrul sef iar fiecare arbitru are doi arbitri secundari.

Tehnica de notare a figurilor este urmatoarea: in timp ce arbitrul principal priveste continuu evolutia pilotului deasupra zonei de performanta, unul din arbitrii secundari, care are in mana schita programului pilotului respectiv, ii comunica figura care urmeaza a fi executata, cu detalii de sens-numar de rasuciri, unghiuri de zbor, coborare sau urcare etc. Al doilea arbitru secundar trece in fisa respectiva nota pe care arbitrul principal o acorda pentru figura executata, inscriind si scurte observatii asupra eventualelor greseli. ATENTIE!: toti arbitrii principali, cat si cei secundari, trebuie sa fie cunoscatori ai zborului acrobatic, si cu o mare experienta; in caz contrariu arbitrajul este un FIASCO!

Amplasarea arbitrilor principali trebuie sa fie conform regulamentului, la o distanta (unul de altul) de cel putin 15 m. Regulamentul, de asemenea, ii obliga a nu comunica intre ei. Iar arbitrul sef are urmatoarele actiuni:

-atentioneaza pe toti arbitrii (prin mijloace sonore) atunci cand pilotul concurent se lanseaza pentru a incepe un program de zbor. Pilotul este obligat, inainte de a incepe programul, sa incline avionul in aceeasi parte de trei ori, inclinarea trebuind facuta in jurul axului longitudinal, energic si spre linia arbitrilor. Dupa aceste „batai” din aripa pilotul zboara la orizontala in linie dreapta, intra deasupra „careului” si incepe executarea programului. La sfarsitul programului pilotul este obligat sa semnalizeze din nou (prin inclinarea planului), atentionand in acest mod ca a terminat programul si ca zona este libera.

-urmareste si el desfasurarea programului si comunica arbitrilor secundari notele pentru fiecare figura, cu observatiile respective. Notele lui nu se iau in calcul, ele servesc la o orientare fata de notele celorlati arbitri.

-aproba decolarea urmatorului concurent numai dupa ce este convins ca fisele de la arbitri (cu notarile figurilor din program) sunt corect inscrise. In cazul cand unii arbitrii au notat cu zero o figura sau mai multe, arbitrul sef ii aduna pe arbitrii principali si impreuna analizeaza fisele. Daca cei care au notat cu zero figurile respective sunt majoritari, ceilalti arbitri sunt obligati sa modifice nota, apreciind executia figurii cu respectiva nota zero. In caz de egalitate (la notarea arbitrilor) arbitrul sef hotaraste daca se noteaza cu zero sau nota peste zero. Sunt cazuri cand conform regulamentului impus pentru concursul respectiv arbitrul sef sa anunte cu glas tare pe toti arbitrii sa noteze „zero” fara discutie.

-arbitrul sef dupa ce strange (aduna) fisele de la arbitrii principali (si neavand nici o obiectiune asupra notatiilor) primite, printr-un arbitru, la „calculator” aceste fise. Calculatorul aplica metoda de calcul TAROSOV-BAUER-LONG (metoda despre care vom vorbi) si stabileste punctajul. Echipa de arbitrii, de la calculator, trebuie sa astepte si fisele arbitrilor de linie (colturi), pentru a putea aplica penalizarile respective (cazul in care pilotul a depasit in zbor „zona performanta”).

-arbitrul sef poate hotari oprirea zborului din cauza conditiilor meteo nefavorabile: plafon scazut, intensificarea vantului ori schimbarea de directie a acestuia, micsorarea vizibilitatii, indisciplina unor piloti, ori alte motive.

-arbitrul sef decide descalificarea pilotului care in timpul zborului a coborat sub 50 m.

-arbitrul sef anunta pe ceilalti arbitri sa marcheze cu nota zero pilotul ce evolueaza in spatele liniei de arbitri (arbitraj).

-el pastreaza legatura cu cei doi arbitri cronometrori, pentru a sti daca pilotul respectiv a depasit timpul stabilit in executarea programului.

-el semneaza fisele ce cuprind notele obtinute de fiecare concurent, inainte de a le trimite la calculator.

-el participa la sedintele Juriului International care analizeaza si ia hotarari in legatura cu desfasurarea zborului, cum si in legatura cu contestatiile pilotilor.

Privitor la activitatea arbitrilor principali:
Arbitrul principal trebuie sa fie atent ca fiecare figura acrobatica sa se execute conform desenului aerocriptografic. Figura trebuie notata in functie de corectitudinea executarii, cu note de la 0 la 10, cu note intregi sau si jumatati de nota -6, 6.5, 7.5 etc. Exista programe (exemplu programul nr. 4, de care vom vorbi mai tarziu) care se noteaza cu note de la 0la 10 dar cu zecimale: 8, 8.1, 9, 9.5, 9.8.... Daca o figura este notata cu 2, de exemplu, nota nu trebuie sa influenaeze pe arbitru in continuare, caci pilotul foarte bine ar putea ca la celelalte figuri sa dea o executie de nota 9 sau 10.

Arbitrul principal trebuie sa fie atent ca intre figurile executate sa existe un tronson de zbor „la orizontala”, oricat de scurta fiind „orizontala”, doar ea ofera posibilitatea de a intelege ca s-a sfarsit o figura si va incepe o alta. Inexistenta acestui zbor orizontal, intre figuri, atrage dupa sine penalizare. Se poate ca acest zbor orizontal sa fie prelungit de catre pilot in mod intentionat, pentru a deplasa o figura pe axa respectiva din cauza vantului: poate ca vantul l-a impins spre marginea careului si exista pericolul ca in executarea figurilor nurmatoare sa fie scos din careu. Arbitrul trebuie sa-si noteze aceste zboruri prelungite la orizontala, pentru ca la terminarea programului sa-l puncteze pe pilot la rubrica „incadrare”, cu nota respectiva.

Arbitrul principal trebuie sa fie atent la executarea figurilor cu vantul in fata sau de spate de-a lungul axei „X” - orice schimbare atrage dupa sine nota zero. Dintr-o astfel de greseala (de sens sau de ax, si continuarea programului pe noua directie gresita, pana la sfarsit), rezulta notarea cu zero pentru fiecare figura. Analizand desenul (figura) nr. 3 (ce alaturam), observam din acest program, urmatoarele: figurile 4, 6, si 8 sunt cu vantul de spate. Avem si doua figuri care schimba de directie (exemplu): iesirea din figura 2 nu se mai face pe axa „X” cu vantul in fata ci se iese axa „Y”. mai departe... fig. 3 inceputa pe axa „X”; sau figura 8, inceputa pe axa „X”, se termina dupa 270 grade pe axa „Y”. Inchipuiti-va ce s-ar intampla daca la fig. 2, unde se executa un tonou rapid pozitiv complet iesind tot pe axa „X”, cu vantul in fata: de aici incolo toate figurile vor fi notate cu zero daca pilotul nu-si da seama si nu intra pe directia buna.

Sunt foarte multe precizari pentru aplicarea regulamentului dar nu le putem cuprinde intr-un articol atat de scurt. Va invit in continuare sa luati legatura cu personalul cunoscator din cadrul Aeroclubului Romaniei, pentru a putea studia cu atentie si in amanunt regulamentele.

Arbitrul principal trebuie sa observe imediat atunci cand se executa, de exemplu, „tonou in cerc” daca rotirea este desenata pe program cu rasuciri in interior sau exterior. Daca la un cerc de tonouri, din 4 bucati, fiecare tonou este terminat la 90 de grade. Trebuie sa observe cu precizie, in cazul unui cerc cu trei tonouri, ca fiecare dintre acestea sa se termine exact la 120 grade: la fel atentie si la cercul format din doua tonouri. Dar, va inchipuiti cum trebuie executat un cerc dintr-un singur tonou? Cata atentie din partea pilotului ca rasucirea avionului sa se petreaca cu o viteza constanta in timp ce parcurge o rotire de 360 de grade? Aceste tonouri in cerc trebuiesc terminate pe reperele respective, nici mai devreme nici mai tarziu, orice avans sau o intarziere se penalizeaza!

Sa luam un alt exemplu: executarea „pendulului. Arbitrul principal trebuie sa fie atentionat de catre arbitrul secundar ce fel de pendul se executa („pe cabina” sau „pe roti”). Arbitrul principal trebuie sa observe daca avionul a alunecat pe coada (cel putin un fuselaj), dupa care avionul trebuie scos precis pe verticala fara nici un fel de rotire catre stanga sau dreapta. Daca avionul a schimbat de directie mai mult de 45 grade se noteaza cu zero. Arbitrul ajutator trebuie sa-i comunice arbitrului principal, din timp, ce figuri secundare sunt „plantate” pe ramura coboratoare a pendulului. Daca schimbarea de directie a fost mai mare de 45 grade singura rezolvare a pilotului este sa faca semn, prin inclinarea aripilor, ca intrerupe programul si ca va intra din nou pe directia cea buna pentru executarea in continuare a zborului. Pentru figura gresita va capata nota zero, plus o penalizare de 250 puncte (pentru intrerupere). La reincepere pilotul nu trebuie sa uite a face, din nou, semn (prin inclinarea aripilor) ca va continua programul.

Se discura in continuare despre unele deprinderi pe care arbitrul principal trebuie sa le posede atunci cand are calificarea respectiva; exemplu:

-el trebuie sa stie ca axul longitudinal al avionului nu corespunde intotdeauna cu orizontalitatea segmentului. Sunt avioane care datorita constructiei fuselajului, fata de montarea aripilor, zboara la orizontala cu coada ridicata. Aceasta pozitie a avionului poate pacali un arbitru inducandu-i ca pilotul nu zboara la orizontala. Atunci cand avionul este pe fata da impresia ca pica (si invers se afla pe spate). Deci atentie! - nu intotdeauna axul longitudinal al avionului se confunda (suprapune) cu un segment de orizontala.

-arbitrul trebuie sa observe intrarea in vrie de pe fata sau de pe spate - pozitiva sau negativa. La toate vriile pozitive, in momentul declansarii, botul avionului trebuie sa se ridice si sa coboare la vriile negative. Confuziile incep atunci cand pilotul nu da comanda energica de intrare in vrie si in special la vriile de spate.

- atentie deosebita a arbitrului principal trebuie sa existe atunci cand in programul pilotului sunt cuprinse lupingurile din bucati: patrat, triunghi, hexagonal, octogonal, incepute din zbor pe fata sau pe spate. Laturile acestor lupinguri trebuie sa fie egale ca segmente, cat si unghiurile dintre ele. Se stie ca viteza avionului nu poate fi egala pe toate laturile lupingului. In partea superioara a acestei figuri, cand viteza este in descrestere, arbitrului i se creaza impresia ca laturile sunt mai lungi (si invers, cand viteza este mai mare in partea inferioara a lupingului, ca laturile sunt mai scurte.). Din cauza diferentei de viteza si a timpului de executie pentru parcurgerea diferitelor laturi a acestor lupinguri, se poate evalua incorect calitatea executiei daca arbitrul nu poseda antrenamentul absolut necesar.

Pentru a putea discuta mai deprate despre pregatirea arbitrilor principali, trebuie sa incepem a descrie catalogul cu figuri acrobatice al CIVA (din cadrul FAI-Federatia Aeronautica Internationala). Am spus de la inceput ca acest catalog are la baza „catalogul ARESTI”. Acest catalog a fost alcatuit in scopul de a unifica toate problemele zborului acrobatic, de a reprezenta intr-o singura forma grafica fiecare figura acrobatica, de a clasifica pe grupe de familii si de a cota valoarea fiecarei figuri in functie de greutatea executarii in zbor. F.A.I. a adoptat in mod oficial Catalogul ARESTI in anul 1961 si l-a incorporat definitiv in regulamentul campionatelor de zbor artistic, in anul 1963. (Asa s-a spus la inceput - ZBOR ARTISTIC ACROBATIC... si nu vad de ce acum nu am spune la fel ?!).

Desenele criptografice pot fi citite si intelese de catre toti pilotii din toate tarile lumii, indiferent de limba vorbita. Daca la inceput Catalogul ARESTI punea la dispozitia pilotului 8.000 de figuri acrobatice, in ultimul timp catalogul a dat posibilitate, datorita combinatiilor figurilor, sa se ajunga la peste 50.000 de figuri, pe care pilotul le poate executa la alegere. Noi vom discuta avand ca baza ultima varianta a Catalogului ARESTI, denumita CATALOGUL ACROBATIC - CIVA.

Ca sa putem discuta despre acest catalog, sa privim la figura nr. 4 unde sunt inscrise unele figuri de baza, intrebuintand metoda AEROCRIPTOGRAFICA. Tot ce este linie continua reprezinta un zbor pe fata. Tot ce este linie punctata, este un zbor pe spate. Tot ce este hasurat in negru inseamna evolutie negativa. Tot in figura 4 sunt scrise si cele 9 familii ce inglobeaza toate figurile acrobatice. In figura nr. 5 avem cateva exemple de evolutii acrobatice care fac parte din „familia 7” - lupinguri. De remarcat aparitia coeficientului „K”, sub fiecare figura. Coeficientul este luat din Catalogul Acrobatic. Sa luam, spre exemplu ultima figura - „octogon”. Prima cifra, 7, reprezinta „familia”. A doua, cifra 10, reprezinta ordinea pe verticala din catalog iar a treia cifra, 1, reprezinta numarul figurii pe orizontala. In dreptul acestui gurp de cifre este trecuta valoarea coeficientului (K = 19). In figura nr. 6, tot din familia „7”, sunt trecute spre exemplificare cateva opturi. Daca analizam prima figura - „opt orizontal”, putem constata urmatoarele: prima bucla este pozitiva iar a doua bucla negativa si "optul" se termina printr-o orizontala pozitiva. Daca analizam ultima figura, tot un opt orizontal, vom avea de spus urmatoarele: figura incepe dintr-un zbor orizontal pozitiv, dupa care se impinge de mansa pana la 45 grade. Imediat ce se ajunge in acesta pozitie pilotul executa 1/2 tonou lent si continua 45 grade pe spate, dupa care executa prima bucla negativa. Cand ajunge, din zbor pe spate, la 45 grade pe fata, executa din nou 1/2 tonou lent si ramane pe spate executand a doua bucla a optului cu sarcina negativa, pana cand ajunge pe fata la 45 grade in coborare, cand executa pentru a treia oara 1/2 tonou lent si continua 45 grade in coborare, incheind optul printr-o orizontala, pe spate. De remarcat, foarte important, grupa de cifre 7.38.3 care reprezinta Familia 7 (numarul figurii pe verticala si numarul figurii pe orizontala, cu un coeficient K=31) nu reprezinta si valoarea celor 3 jumatati de tonouri executate in timpul zborului pentru figura „opt” pe orizontala. Daca am nota si aceste 3 jumatati, valoarea figurii ar creste simtitor. Cele 3 jumatati de tonou sunt marcate numai cu cate o acolada fara de sageata spre a arata ca pilotul pentru executarea acestui opt trebuie sa deseneze rasucirile atunci cand isi contruieste figura in programul sau, iar valoarea coeficientului este numai pentru figura de sine statatoare.

In ilustratiile (schemele alaturate) 7, 8, 9, 10, 11, 12 urmeaza figuri din „Familia 9”, incepand cu tonoul lent normal, tonou din 2-4-8 bucati si tonoul rapid pozitiv si negativ. In toate tabelele din figurile respective exista in partea de jos cate un exemplu de cotare, dupa Catalogul Acrobatic, avand coeficientul respectiv.

Din FAMILIILE existente se pot forma fel de fel de combinatii care pot da nastere la mii de figuri. Pilotul trebuie sa stie sa organizeze aceste figuri si sa caute coeficientul „K” cel mai valoros. Bineinteles, compunerea unui program depinde si de nivelul de antrenament al fiecarui pilot. In alcatuirea programului pilotul trebuie sa se gandeasca atunci cand organizeaza ordinea figurilor asupra directiei si intensitatii vantului - care poate sa existe in momentul zborului - si sa nu plaseze figuri complicate la marginea careului, riscand astfel sa fie dus in afara careului. In acelasi timp trebuie sa aiba in vedere, in timpul programului, sa piarda cat mai putina inaltime, pentru a nu ajunge in criza cu ultimele figuri. Este de preferat ca ultimele 2-3 figuri sa fie cu castig de inaltime - exemplu un Immelmann sau o figura care sa inceapa cu un zbor in urcare pe 45 grade.

Vedeti dumneavostra ca inalta acrobatie (acrobatia artistica de concurs) nu este o acrobatie de meeting aerian. Este un zbor de mare precizie si nu este la indemana profanului sau a pilotului neexperimentat. Sa fii pilot de inalta acrobatie trebuie sa fii un artist in toata puterea cuvantului, trebuie sa ai personalitate in executarea figurilor, trebuie sa ai precizie matematica si trebuie sa desenezi pe cer un program de zbor pregatit cu multa truda.

Stramosii zborului acrobatic romanesc - Pantazi, Romeo Popescu, Gogu Stefanescu, Cantacuzino... ar fi mandri daca pilotii de azi romani ar fi prezenti in mijlocul grupei de piloti acrobati mondiali. Pentru asa ceva insa trebuie sa existe o dorinta, material volant corespunzator, bugetul necesar, dar mai cu seama seriozitatea si pregatirea profesionala a factorilor raspunzatori incepand de la director, antrenor, arbitrii, tehnicieni. La NOI, ASTAZI (parerea mea) este ca una dintre aceste conditii lipseste la apel!

Va urma al 3-lea articol, despre acrobatia aeriana, unde ne vom ocupa de intocmirea unor programe, de penalizari in urma greselilor comise si de prezenta romaneasca la diferitele concursuri nationale, internationale si mondiale.

Antrenor emerit
Av. CONSTANTIN MANOLACHE