Picior de aviator roman n-a calcat peste solul african si aripa de avion romanesc n-a plutit pe cerul acela de la bine indepartata perioada interbelica, acel fericit timp in care aviatia romaneasca s-a afirmat briant pe cel putin trei continente!... in ce priveste Africa, culminand cu prestigiosul si reusitul raid in formatie, Bucuresti (Baneasa) - Capetown - Bucuresti. (Facem abstractie de unele curse charter executate de catre Compania TAROM in deceniile sapte - opt.)
Si iata ca, prin „Misiunea SIRIUS”, aviatia romana poate lega firul unei continuitati, spunand: EX AFRICA SEMPER NOVI!
Harnicul nostru colaborator, dl. C.dor av. (r) Constantin Iordache, ne infatiseaza cateva despre aceasta misiune cum si asupra comandantului acesteia – Gl. Av. (r) Aurel Niculescu.

Evident ca infiintarea unei scoli de zbor nu poate fi opera unui singur om, dar vioara intaia, insusi dirijorul, are rolul de a armoniza eforturile celorlalti participanti, fie ei chiar de prima marime.

Acest dirijor, cu o experienta aeronautica indelungata, timp de mai bine de 10 ani aflandu-se la comanda Scolii de Ofiteri de Aviatie „Aurel Vlaicu”, iar apoi la insasi conducerea aviatiei militare romane, a fost generalul aviator AUREL NICULESCU.

La inceputul anilor ’80, ca urmare a acordurilor dintre Romania si Angola, Comandamentului Aviatiei Militare i-a revenit sarcina de-a infiinta in Angola o scoala militara de aviatie. Pentru aceasta, s-a constituit Grupul de Aviatie Roman „SIRIUS” care urma sa infiinteze Scoala Nationala de Aviatie Militara din Angola (ENAM), la a carui comanda a fost numit generalul aviator Aurel Niculescu.

ANGOLA, fosta colonie portugheza, a reusit a-si obtine independenta, la 11 noiembrie 1975 devenind Republica Populara Angola, stat suveran si independent.
Angola este situata in partea central-sudica a Africii, cu o larga iesire la Oceanul Atlantic si numara circa 7 milioane de locuitori, cu o densitate de 6 locuitori/kilometru patrat. Desi Angola dispune de mari resurse de minereu de fier, aur, mangan, bauxita, petrol si diamante, principala preocupare a locuitorilor o constituie agricultura, care cuprinde aproximativ 60% din populatia activa.

Fara a intra in alte amanunte, mentionam ca locul in care s-a infiintat Scoala militara de aviatie, Negaje, se afla in podisul din partea de nord a Angolei, cu o altitudine de 1.100-2.000 m., ceea ce-i confera o clima suportabila europenilor, comparabila cu clima din zoma Predealului.

Grupul „Sirius”, constituit in cursul anului 1980, a numarat 140 de persoane, si a fost astfel organizat incat sa acopere toate functiile din organica unei scoli militare de aviatie. Aceasta urma ca, in decurs de 2 ani, sa pregateasca si sa ateste personalul angolez al scolii pe toate functiile (instructori de zbor, cadre didactice, ofiteri de stat major, tehnicieni, etc.) in masura a lucra independent, precum si pregatirea unei prime promotii de piloti aviatori militari.

Intre cadrele grupului de romani s-au aflat ofiteri aviatori cu o inalta pregatire si experienta, precum comandorii Antohi Virgil, Alexe Rusen, Mateescu Andrei, Garbacica Ovidiu, Tomi Liviu, inginerii Tanase Gheorghe si Ciobanu Ioan, doctorul Mihaila Ioan si altii, intre care si personal civil, profesori de limba portugheza, etc.

La 1 februarie 1981, ajuns in Angola, grupul „Sirius” a inceput cursurile teoretice cu 165 elevi, iar la 11 februarie 1981, in prezenta autoritatilor militare, a avut loc inaugurarea oficiala a Scolii Nationale de Aviatie Militara (ENAM).

Pentru activitatea practica, in aceeasi luna, au sosit in Angola: 12 avioane I.A.R.-823, 6 elicoptere I.A.R.-316 si 6 avioane bimotor B.N.-2, toate de fabricatie romaneasca.

La 18 mai 1981 a inceput si activitatea de zbor cu un numar de 54 elevi piloti, intre care si comandantul angolez de iure al scolii, capitanul Bogna d’Aco Contreras, desi de facto, scoala era condusa de catre generalul Aurel Niculescu.

La 11 ianuarie 1982, s-a trecut la noul an de invatamant, pe langa elevii piloti deja ajunsi in anul al doilea, mai adaugandu-se alti 50 elevi piloti in anul intai, precum si cei 18 elevi de stat major, 77 elevi tehnicieni de aviatie, 13 elevi meteorologi, 7 elevi logistica de aerodrom, cu totii in anul al doilea.

Ca urmare a nevoilor de interventie in disputa dintre fractiunile politice care, cu sprijin extern, actionau impotriva puterii instituite in Angola, la 1 februarie 1982 au fost selectati un numar de 20 elevi din anul al soilea cu care instructorii romani au intensificat pregatirea teoretica si in zbor, cu trecerea acestora la misiuni reale de lupta. La cererea guvernului angolez, respectivii au fost in masura ca – incepand cu 15 martie 1982 – sa execute misiuni de lupta in sudul Angolei, intr-un spatiu controlat de fractiuni rivale.

Era un record in materie de pregatire, nu numai ca piloti aviatori ci si ca luptatori aerieni, in numai 10 luni de zile, acestia executand deja misiuni de razboi.

Si tot in martie 1982, din randul elevilor din anul doi, generalul aviator Aurel Niculescu a brevetat si pe primii instructori de zbor angolezi, iar din luna aprilie 1982, a trecut la pregatirea de lupta in zbor cu intregul efectiv al elevilor ploti din anul doi, cu executarea de misiuni de interceptare, atac la sol, zbor razant, lupta aeriana si serviciu de alarma.

La 13 decembrie 1982, sub conducerea generalului aviator Aurel Nucilescu, a avut loc brevetarea ca piloti de razboi a tuturor elevilor din anul doi (fiecare totalizand cca. 250 ore de zbor) pentru ca, la 18 decembrie 1982, in cadrul ceremoniei de absolvire a primei promotii de piloti militari si avansarea lor la gradul de sublocotenent aviator, generalul aviator Aurel Niculescu sa predea guvernului angolez – cu intreaga dotare – Scoala Nationala de Aviatie Militara (ENAM).

Festivitatea s-a incheiat cu un reusit miting aerian sustinut de absolventii Scolii de zbor angolez care, impresionand asistenta, au executat un program de inalta acrobatie.

Grupul de Aviatie Roman „Sirius” asi incheia astfel misiunea, inapoindu-se in tara pe data de 30 decembrie 1982.

Incontestabil ca meritul este al intregului colectiv, insa nu putem a nu sublinia conducerea ferma, experienta si daruirea manifestata de generalul aviator Aurel Niculescu care a constituit sufletul acestei indraznete intreprinderi, a creieri si conducerii cu succes, la mii de kilometri de tara, intr-o zona putin prielnica, a primei scoli militare de aviatie din afara granitelor Romaniei.

Mai trebuie spus: Comparativ cu misiunile din Kosovo ori din Afganistan, romanii din compunerea grupului „Sirius”, n-au avut posibilitatea unei legaturi telefonice sau radio cu familiile din tara, singurul mijloc fiind corespondenta postala, primita si ea cu mare intarziere, ceea ce, in parte, a influentat starea de spirit a unora dintre participanti.

Desi incadrarea in grupul „Sirius”s-a facut pe baza de voluntariat, participantii fiind constienti de previzibilele frustrari si greutati, dorul de acasa, dorul si grija fata de membrii familiei din tara, a fost coplesitor. Atmosfera colectva cu sustinerea reciproca, in fapt grupul constituindu-se intr-o mare familie, precum si satisfactia lucrului bine facut, au avut darul de a mai atenua acest alean.

In acelasi timp, datorita fractiunilor rivale din Angola, a existat si o oarecare stare de nesiguranta, de chiar insecuritate personala.

Peste toate acestea, la 6 iulie 1981, capitanul-comandor aviator Preda Gheorghe, in dubla comanda cu un elev angolez, s-a prabusit cu un avion I.A.R.-823, pierzandu-si viata. Si in timp ce, trupul neinsufletit al instructorului roman a fost adus in tara, in memoria acestuia si a elevului, comandorul aviator Tomi Liviu a conceput si a construit in incinta aerodromului angolez, un monument din aluminiu, monument care – din informatiile primite recent – mai dainuie si azi.

Incepand cu cel de-al doilea an de instructie, comanda scolii a fost preluata integral de catre angolezi, romanilor din grupul „Sirius” revenindu-le calitatea de „consilieri”.

Cu toate frustrarile si greutatile intampinate, romanii din grupul „Sirius” au fost la inaltimea misiunii ce li s-a incredintat, aceasta constituindu-se intr-o reusita nu numai pentru ei ci si pentru Romania, ca tara.

NICULESCU M. AUREL s-a nascut la 20.01.1924, in municipiul Galati.

Dupa absolvirea liceului „Vasile Alecsandri” din Galati, in 1944, ca urmare a faptului ca in anul 1942 fusese deja brevetat ca pilot sportiv la Scoala de zbor cu motor de la Rosiorii de Vede, Niculescu a optat pentru Scoala de Ofiteri de Aviatie de la Cotroceni pe care la 1 iulie 1946, a promovat-o cu gradul de sublocotenent aviator.

Dovedind aptitudini pedagogice, cum deja era brevetat ca pilot militar, dupa promovarea in grad a fost retinut in scoala, ca instructor de zbor.

In anul 1948, Niculescu Aurel a fost avansat la gradul de locotenent si transferat, tot ca instructor de zbor (dar pe avionul Nardi) la Centrul Militar de pilotaj de la Zilistea – Buzau.

Avansat la gradul de locotenent major, in 1950 a for trimis la Academia Militara din Bucuresti pe care, in 1952, a promovat-o cu diploma de merit.
Dupa absolvirea academiei militare, Niculescu Aurel a fost numit sef de Stat Major la Divizia 66 Aviatie Vanatoare de la Craiova, totodata obtinand si gradul de capitan aviator.

Tot ca sef de stat major, in 1935 a fost mutat la Divizia 68 Aviatie Asalt de la Brasov pentru ca, in 1954, tot la exceptional, sa fie avanat a gradul de locotenent-comandor aviator.

Pentru rezultatele deosebite obtinute pe timpul uneia dintre aplicatiile la care a participat Divizia de Asalt, in anul 1955, Niculescu Aurel a fost avansat capitan-comandor si numit comandant al Diviziei 66 Aviatie Vanatoare de la Craiova. Pentru rezultatele foarte bune obtinute si in aceasta functie, in anul 1957, Niculescu Aurel a fost avansat la gradul de comandor aviator.

In anul 1960, pentru scurt timp, Niculescu a fost numit seful Sectiei Pregatire de lupta din Comandamentul Aviatiei Militare pentru ca, in toamna aceluiasi an, sa fie numit seful Scolii Militare de Ofiteri Activi de Aviatie „Aurel Vlaicu” de la Zilistea (Boboc).

Pentru rezultatele foarte bune obtinute si in noua functie, in anul 1967, Niculescu Aurel a fost avansat la gradul de general de flotila aeriana.

In anul 1970, Niculescu Aurel a fost promovat in functia de comandant al aviatiei militare din Comandamentul Apararii Antiaeriene a teritoriului pentru ca, la 1 mai 1977, odata cu despartirea aviatiei militare de C.A.A.T., sa fie numit comandantul Aviatiei Militare.

La 25 iunie 1977, Niculescu a fost ales loctiitor al comandantului apararii antiaeriene a teritoriului pentru aviatia de vanatoare, iar in perioada 1981-1982, a indeplinit functia de comandant al scolii de aviatie organizata de C.Av.M. in Republica Populara Angola.

Revenit in tara in decembrie 1982, Niculescu Aurel a fost reincadrat in C.A.A.T., tot ca loctiitor al comandantului pentru aviatia de vanatoare pentru ca, la 1 august 1983, sa fie pensionat.

In functiile pe care le-a indeplinit, Niculescu Aurel a dovedit multa putere de munca, spirit organizatoric si o deosebita competenta profesionala – atat ca instructor de zbor cat si ca pedagog si comandant – obtinand rezultate meritorii, recunoscute prinsuccesivele avansari exceptionale in grad, inclusiv in gradul de general.
Scoala de Ofiteri de Aviatie a cunoscut un real progres, atat in privinta invatamantului, dar mai ales in ceea ce priveste activitatea de zbor, scoala fiind dotata cu noi tipuri de avioane, intre care avionul L-29 si avionul I.A.R.-823.

Sub conducerea sa, in anul 1977, aviatia militara s-a constituit intr-un comandament subordonat direct Marelui Stat Major al M.Ap.N., s-a reintrodus in aviatie uniforma gri-bleu si gradele pe maneca vestonului si s-a reinfiintat insigna traditionala de pilot militar.

Timp de 40 de ani, Niculescu Aurel a zburat 18 tipuri de avioae, de la avioanele sportive la avioanele supersonice, totalizand peste 6.000 ore de zbor.
Pentru meritele sale, Niculescu Aurel a fost distins cu numeroase ordine si medalii.

Dupa evenimentele din Romania, din decembrie 1989, NICULESCU AUREL a fost avansat la gradul de General (r) de divizie aeriana, iar din anul 1994 pana in noiembrie 2000, a indeplinit functia de presedinte al Filialei ARPIA din Bucuresti.

Comandor (r) aviator
Iordache Constantin 

POST SCRIPTUM:

Tot de numele si indeplinirile Gl. Av. AUREL NICULESCU se leaga si ridicarea Monumentului Aviatiei - Buzau. Scopul si adresarea acestei materializari, prin arta, a spiritului aviatic romanesc este bine prezentat in „Scurta monografie a Monumentului Aviatiei - Buzau” si vom cita:
„El este dedicat celor ce s-au jertfit in slujba aripilor romanesti. Ne gandim cu pietate la ei si nu-i vom uita niciodata. Dorim, de asemenea, ca acest simbol sa fie si al celor supravietuitori, eroi si ei ca cei din escadrilele ceresti...”

Propunerea si insistenta d.lui Gl. Av. Aurel Niculescu a facut astfel ca in stiutul loc al scolarizarilor si activitatilor aviatice - BUZAU - sa se inalte acest semn de cinste si pietate aviatica. Sa recunoastem meritul celor implicati si sa aplaudam.

Orizont Aviatic