Nu-mi amintesc cine a spus: „Eroii raman mereu tineri!”...

Acest lucru s-a intamplat si cu colegul nostru Panait, care n-a apucat sa fie avansat in grade mai mari, cazand de tanar la datorie.

A absolvit Scoala de Ofiteri de Aviatie – sectia naviganti – la 10 mai 1941 cu gradul de sublocotenent si apoi Scoala de perfectionare a pilotajului de la Ghimbav-Brasov, zburand in dubla si simpla comanda pe avioanele de scoala Fleet F-10 G, IAR-27, Nardi F.N – 305, precum si „vechitura” Potez-25, dupa care a absolvit cursurile teoretice si prectice de obervatori aerieni de la C.I.A. (Centrul de Instructie al Aeronauticii) Pipera-Bucuresti, fiind brevetat comandant de bord si repartizat la Flotila 2 Bomb. Tecuci, in primavara anului 1942.

Aici este incadrat in Grupul 1 Bomb. „Savoia”, esc. 71, alaturi de colegii sai de promotie Cioroiu Ioan, Constantinciu C.tin, Jecu R. Vasile si Maxim Nicolae Sixtus, a caror biografie am prezentat-o in paginile anterioare.

La 30 sept. 1942 a parasit aerodromul Tecuci impreuna cu intreaga formatie a Grupului 1 Bomb. „Savoia”, aterizand la MELITOPOL (sudul Ucrainei), iar la 2 oct. 1942 pe aerodromul TACINSCAIA, baza de plecare a misiunilor de bombardament asupra STALINGRADULUI, precum si de sprijinire a Armatelor III si IV romane, insirate pe un front extrem de lung, fara rezerve in spate, in zona cursului mijlociu al DONULUI.

De aici a executat numeroase misiuni de lupta, in calitate de comandant de bord, pana in fatidica zi de 2 nov. 1942. Atunci, la a doua misiune asupra localitatii HOPERSCAIA, efectuata de 5 avioane Savoia 79 B-JRS date de Esc. 72 si unul in completare de la Esc. 74 avionul nr. 156 pilotat de adj. Crasmaru Vasile, avand in echipaj pe Slt. Panait Ioan (comandant de bord), smtr.2 Preda Constantin (radiotelegrafist), cap. Giurascu (mecanic de bord) si cap. Ciocan (mitralior), a fost lovit in plin de AcA si doborat in flacari deasupra teritoriului inamic. S-au vazut deschizandu-se una sau doua parasute, dar nu se stie cine se salvase.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace, sarmanii; doar atat le-a fost dat sa traiasca, sfarsindu-si viata in imprejurari teribile...

Din valorosul material primit de la Maxim am aflat ca singurul care a reusit sa se salveze cu parasuta, din intreg echipajul de cinci oameni, a fost pilotul adj. Crasmaru Vasile.

Pentru a nu repeta unele aspecte deja scrise, referitoare la tragicul sfarsit al echipajului Slt.av. Panait Ioan, si dureroasele reflectii ce au urmat, rog pe stimatii cititori sa reciteasca insemnarile comandorilor aviatori Cioroiu Ioan si Maxim Sixtus, publicate anterior.

9) – Locot.av. STEFANESCU T. GHEORGHE
Promotia 1941

Asa cum am spus si in cazul lui Panait, eroii raman mereu tineri in memoria noastra, caci i-am cunoscut si au murit eroic, de tineri...

Clasificat a 72-lea la absolvirea Scolii de Ofiteri Aviatie, a zburat in dubla si simpla comanda avioanele de scoala Fleet F-10 G, IAR-27, Nardi FN-305 si Potez-25, fiind trecut in categoria comandantilor de bord, dar a ajuns instructor de zbor la scoala ce abia o absolvise...

Sub amenintarea ofensivei sovietice din iarna-primavara anului 1944, scoala, s-a refugiat la Vintul de Jos, jud. Alba, cu intreg personalul, cu efectivul de elevi, materialul volant si cel didactico-administrativ.

Se parea ca Gicu era la adapost de ororile razboiului, dar in sept. 1944, in timp ce ma aflam pe aerodromul Balomir cu Grupul 5 Bomb., care incepuse lupta de eliberare a Transilvaniei de nord-est, am aflat tragica veste a doborarii lui George in timp ce dispersa un avion de scoala Fleet F-10 G, de catre un avion german de vanatoare, Messerschmitt-109 G.

Stupida moarte!...

10) – Slt. av. TARAZE GH. VASILE
Promotia 1941

Clasificat al 70-lea la absolvirea Scolii de Ofiteri Aviatie, l-am cunoscut bine atat in scoala, caci i-am fost sef de clasa, cat si pe front in cadrul Grupului 5 Bomb. Greu Junkers-88, fiind observator in Esc. 77 din care faceam parte. Am executat multe misiuni la inamic impreuna, il consideram un bun navigator si bombardier la orizontala, apreciindu-l ca pe un tanar calm, ce stie sa-si stapaneasca firea in imprejurarile critice prin care treceam adeseori...

In viata de toate zilele, atat in scoala cat si pe front, avea o fire vesela, mereu pusa pe sotii, fiind apreciat de toti ca o persoana deosebit de agreabila... Din aceste motive am regretat cu atat mai mult disparitia lui intr-un accident nenorocit, produs tocmai cand pleca vesel de pe front, intr-o permisie in tara...

Ne aflam cu Grupul 5 Bomb. Ju-88 pe aerodromul Nicolaev, unde venise in inspectie cpt. c-dor Iosifescu Nicolae, comandantul Flotilei 1 Bomb. Brasov, ce pilota un bomotor nou, Heinkel 111 H-6.

Iosifescu era un pilot experimentat, ce condusese in repetate randuri formatiile Grupului 5 Bomb. In campaniile din 1941 si 1942, dotat pe atunci cu Heinkelele de tip ceva mai vechi, H-3.

Vremea era mohorata si rece in acea zi de 10 nov. 1943, cu ceata pana la pamant, motiv pentru care nu fusese ordonata nici o misiune la inamic... Nu cunosc ce motive l-au determinat pe comandantul flotilei sa plece spre tara, la Brasov, pe o asemenea vreme improprie zborului, mai ales ca nu avea brevet si nici antrenament in zborul fara vizibilitate si navigatie radio-ghidata...

Conditiile atmosferice nefavorabile l-au determinat sa zboare la mica inaltime, avionul lovindu-se de o colina la 30 km S-V de Nicolaev, deci la cateva minute dupa decolare. Toti ocupantii si-au gasit moartea, inclusiv bietul Taraze si serg. Oancea C-tin (mec. avion), care plecase si el impreuna cu Taraze, intr-o permisie in tara...

Ironia soartei!... Sa scapi cu viata din zeci de misiuni de lupta si sa mori intr-un accident care nu s-ar fi produs daca pilotul ar fi urcat deasupra cetii si a straturilor de nori!... Sau daca n-ar fi plecat!... Prea multi de „daca”. Insa, dupa ce accidentul s-a produs!...

Am regretat cu toti pierderea cpt. comandorlui Nicolae Iosifescu, ce in campaniile din 1941-1942 fusese un exemplu de curaj, daruire de sine si patriotism, precum si pierderea lui Vasile Taraze, veselul nostru camarad de promotie!... Dumnezeu sa-i odihneasca in pace si sa le fie tarana usoara, caci neasteptata moarte au avut!...

11) – C-dor av. TOMESCU GH. TITU
Veteran de razboi, promotia 1941

Nascut la 15 dec. 1919 in municipiul Turnu-Severin, frumosul oras de pe malul Dunarii, a absolvit in 1939 Liceul Militar „Stefan cel Mare” din Cernauti, capitala frumoasei „Bucovina, vesela gradina” dupa care plang acum toti cei cu simtire romaneasca...

Cuprins de pasiunea zborului spre zarile albastre, a intrat prin concurs in scoala de ofiteri Aviatie „Regele Carol al II-lea” din Bucuresti-Cotroceni, pe care a absolvit-o la 10 mai 1941 cu gradul de sublocotenent aviator. In continuare a urmat ca si noi toti ceilalti Scoala de perfectionare a pilotajului de la Ghimbav-Brasov, apoi Scoala de comandanti de bord C.I.A Bucuresti-Pipera (Centrul de Instructie al Aeronauticii), la terminarea careia, in primavara anului 1942, a fost repartizat la Flotila 1 Informatie Iasi, comandata de comandorul av. Cantemir si repartizat la Esc. 20 Observatie, dotata cu avioane IAR-39 si comandata pe atunci de lt. c-dorul av. Bagu Gh.

In cadrul acestei escadrile, slt. av. Titu Tomescu a executat numeroase misiuni de lupta in sudul Ucrainei si in Crimeea, de pe aerodromul Eupatoria, pana la 12 aprilie 1943, cand din cauza pierderilor suferite, escadrila a fost retrasa in tara pentru refacere.

La 23 martie 1944 Tomescu a fost avansat la gradul de locotenent aviator si ulterior a fost mutat la C.I.A. Bucuresti-Pipera, sub ordinele c-dorului Marin Anton.

Aici l-au prins zilele fierbinti ce au urmat actului de la 23 aug. 1944, de intoarcere a armelor impotriva Germania hitleriste, unde lt.av. Titu Tomescu a jucat un rol important in dezarmarea unitatilor germane de pe aerodromul Pipera, capturand numerosi prizonieri, importante cantitati de armament si materiale specifice. In aceste imprejurari extrem de critice si incordate, aviatorii au demonstrat ca pot lupta si ca infanteristi, actiune descrisa cu maiestrie de c-dorul Marin Anton in cartea „Aripi in furtuna”, Ed. Militara, Bucuresti, 1979.

Locotenentul aviator Titu Tomescu a fost un erou plin de modestie, care pentru actele sale de bravura a fost distins cu Ordinele:

Virtutea Aeronautica cu spade, cl. „Crucea de Aur” cu doua barete, Coroana Romaniei cl. V-a, cu panglica de Virtute Militara, iar in 1946 a fost avansat in gradul de capitan aviator.

Dupa razboi, in loc de cinstire pentru faptele de arme in apararea gliei stramosesti, a urmat calvarul umilintelor si persecutiilor, drum parcurs de majoritatea luptatorilor pentru libertate si intregritatea hotarelor ROMÂNIEI MARI:...

Cu timpul, a trecut si avceasta perioada de prigoana, iar cei ce nu s-au lasat invinsi, treptat au ocupat in societate locuri compatibile cu pregatirea lor. Este si cazul cpt. av. Tomescu Titu, care in final a lucrat ca tehnician la IPIU-Bucuresti (Institutul de Proiectari pentru Industria Usoara). Dupa Revolutia anticomunista din 1989, a fost avansat treptat pana la gradul de comandor aviator, reparatie ce este numai onorifica din pacate, fara a include dreptul la pensia corespunzatoare acestui grad, mentalitate ce a ramas „post comunista”!...

Ca o recunoastere a meritelor sale de luptator pentru integritatea granitelor tarii sale, in 1996 a primit medalia „Crucea Comemorativa a celui de al doilea razboi mondial, 1941-1945.

Om de aleasa cultura, de o rara modestie, dublata de un altruism fara limite, a facut numai bine in jurul sau, procurand medicamente gratuite celor in suferinta, datorita relatiilor ce le avea la Viena, la Crucea Rosie Austriaca. Ma numar printre acestia si sunt mandru ca am avut un asemenea prieten si camarad de promotie...

Din nefericire, la 19 sept. 2001 a suferit un atac cerebral pe cand se afla in orasul sau natal, Turnu-Severin, in urma caruia a ramas paralizat si fara vorbire... A fost adus de prieteni si internat la Spitalul Militar Bucuresti, unde dupa o lunga suferinta, in pofida tratamentului urmat, a decedat la 20 dec.2001 si inhumat la 22 dec. 2001 in cimitirul catolic Belu, alaturi de camaradul sau de promotie Nicolae Limburg. Intre ei existase o intelegere in timpul razboiului, aceea de a avea grija de parintii celui ce ar fi fost doborat... Nae Limburg, fost pilot de vanatoare, a fost doborat in lupta aeriana cu Lighting-urile americane deasupra Bucurestiului, la 10 iunie 1944, si Titu Tomescu s-a tinut de cuvant, avand grija de mama lui Nea Limburg, pana la decesul ei, fiind inmormantata la cimitirul Belu Catolic, alaturi de fiul ei...

Titu Tomescu a fost condus pe ultimul drum de un mare numar de prieteni, dovada a cinstirei si recunostintei de care s-a bucurat.

La capataiul lui am rostit un emotionant cuvant de adio, impreuna cu alti prieteni si camarazi...

Adio, drag prieten, odihneste-te in pace si Dumnezeu sa te primeasca in Imparatia sa cea Cereasca, dupa binele ce l-ai facut tuturor!...

12) – Cpt.av. TRANDAF I. EUGEN
Veteran de razboi, promotia 1941

A urmat aceleasi cursuri teoretice si practice ca si predecesorii sai, fiind repartizat la Flotila 1 Informatie Iasi in calitate de slt.av. comandant de bord, executand un numar de misiuni de lupta pe avionul IAR-39 in sudul Ucrainei, incepand din sept. 1942.

In primavara anului 1943 a fost transferat la Grupul 6 Bomb. Greu, dotat cu modernele bimotoare de bombardament in picaj Junkers-88 A-4, in cadrul caruia a urmat specializarea pe noul tip de avion, la Odessa si Kirovograd. A executat numeroase misiuni de lupta in calitate de observator aerian incepand din iunie 1943 pana la 15 august 1943, cand a fost transferat in noul Grup 5 Bomb. Ju-88, care inlocuia Grupul 6 Bomb. Ju-88, ce fusese decimat in numai doua luni de lupta.

A efectuat numeroase misiuni in ambele Grupuri, adeseori impreuna cu autorul acestor randuri, pe atunci sublocotenent-pilot in Grupul 6 Bomb. in picaj, comandat de lt. c-dorul Zaharescu Alex, esc. 87 comandata de Cpt. Popescu Gh. „Chiul” si mai apoi in Grupul 5 Bomb in picaj Ju-88, comandat de cpt. c-dor Giosanu Eugen, atat eu cat si Trandaf facand parte din Esc.77 comandata de simpaticul si mult regretatul cpt.av. Stroici Gh... Acesta avea sa fie doborat impreuna cu intreg echipajul la 26 iulie 1944, in timp ce incerca un avion Ju-88 neinarmat, deoarece iesise din reparatie, de catre patru Lighting-uri americane, deasupra aerodromului Ivesti, 20 km. sud de Tecuci. (vezi cartea „PUMNUL TARII” - „Grupul 5 Bomb.Greu” de c-dor av. Dan Stoian, Ed. Modelism – Bucuresti, 1999, pag.160-161 si pag. 261).

La 13 oct. 1943, dupa ce am bombardat concentrari de trupe si blindate sovietice la 1 km vest de satul Mordvinovca (aproape de Melitopol in Ucraina), am fost atacati de patru LAGG-uri; Trandaf a fost ranit de un proiectil la mana dreapta, ce i-a rupt degetul inelar in timp ce tragea cu mitraliera in aparare; avionul nostru fiind lovit in jamba dreapta fara sa stiu, aceasta a cedat la aterizare, credinciosul meu avion nr. 120, ce ma purtase victorios in 46 de lupte, s-a lasat „obosit” pe dreapta, rupandu-se elicea si avariindu-se aripa din dreapta. In afara de Trandaf, nimeni nu a fost ranit, iar la controlul tehnic efectuat, s-a gasit un proiectil ce distrusese articulatia de blocare a jambei in pozitia „scos”. Avioanul avariat in proportie de 30% a intrat in reparatie, iar Trandaf dupa pansare si vindecarea mainii drepte ramasa fara degetul inelar, si-a continuat misiunile cu acelasi elan, de multe ori facand echipaj cu mine. (Vezi aceeasi carte, pag. 100-102)...

Pentru meritele sale in lupta a fost distins cu Ordinele:
- Virtutea Aeronautica cu spade in cl. „Crucea de Aur si o bareta,
- Coroana Romaniei cl. V-a cu spade si panglica de Virtute Militara.

Dupa razboi, a fost „deblocat” in 1946 sau 1947, ca majoritatea dintre noi, care n-am ezitat sa ne jertfim viata pentru apararea tarii; avand insa statutul de ranit de razboi, a avut dreptul sa deschida un debit de tigari si timbre, unde l-am vizitat de cateva ori.

A decedat in anul 1962, fiind condus pe ultimul drum de multi prieteni si camarazi, printre care si semnatarul acestor randuri, ce a rostit cu durere in suflet, cuvantul de adio...

13) – Slt.av. TICA N. MARIN
(Promotia 1941)

Despre acest erou nu am alte informatii decat ca la terminarea Scolii de perfectionare a pilotajului de la Ghimbav-Brasov, a fost repartizat la Flotila 2 Informatie „De Garda” de la Cluj, care in urma evenimentelor catastrofale din vara anului 1940 a fost dispersata pe aerodromurile Blaj si Medias. Plecat cu escadrila sa pentru paza Litoralului Marii Negre, in vara anului 1943 a disparut cu intreg echipajul in largul marii la Constanta, in timp ce efectua o misiune de recunoastere cu un avion IAR-39, total neindicat pentru asemenea misiuni in largul marii, care trebuiau efectuate de hidroavioane.

Eroul nostru a fost decorat „post mortem” cu Ordinul Virtutea Aeronautica cu spade, clasa „Crucea de Aur, care bineinteles nu compenseaza pierderea unui echipaj si nici nu consoleaza indurerata sa familie...

In incheierea partii a VIII-a din lucrarea „Eroica promotie 1941”, nu pot decat sa subliniez inca o data comportarea eroica a comandantilor de bord ce au facut parte din aceasta glorioasa promotie, dintre care cinci si-au dat viata pe campul de onoare, unul a suferit cu demnitate rigorile prizonieratului la rusi timp de sase ani, doi au fost raniti in lupte aeriene si altul a suferit cu aceeasi demnitate rigorile inchisorii pentru „indrazneala” de a-si fi aparat tara!...

Acest bilant partial, referindu-ma numai la comandantii de bord din promotia noastra, justifica cu prisosinta titlul de „Eroica promotie 1941” ce l-am dat ciclului de articole dedicate ei...

Dar cu aceasta nu se termina ciclul de articole, ci urmeaza cele inchinate celor 42 piloti de vanatoare, precum si celor 35 piloti de bombardament, care asa cum veti vedea, nu si-au precupetit viata in luptele duse pe cele doua fronturi, Est si Vest. Incepand din sept. 1942 si pana la sfarsitul razboiului, in 12 mai 1945.

Comandor av. prof.ing. Dan Stoian,
Veteran de razboi din promotia 1941

BIBLIOGRAFIE
1. – Istoria militara a poporului Roman. Vol. VI – Ed. Militara, 1989.
2. – Marea conflagratie a secolului XX. Ed. Politica, Bucuresti, 1974.
3. – Jurnalul de Operatii al Grupului 1 Bomb. „Savoia” in campania 1941-1942. Arhiva M.Ap.N. Bucuresti, Fond 811/1.
4. – Divizia 1 Blindata – batalia pentru libertate. Ed. Vasile Carlova Bucuresti, 1999.
5. – Jurnalul de Operatiuni al Grupului Aerotransport Militar. Arhiva M.Ap.N. Bucuresti, Fond 823/2 (perioada nov. 1942 – ian. 1943)
6. – O pasiune de o viata – G-ral av. Mihail Pavlovschi – Ed. Intelligraphx, Bucuresti, 2001.
7. – Aripi in furtuna (memorii de razboi). Anton Marin, Ed. Militara, Bucuresti, 1979.
8. - Caiete de memorii nr. 1 si 2, manuscrise din perioada sept. 1942 febr. 1943, - netiparite – Slt.av. Ioan Cioroiu.
9. – Revista „avioans” (Franta), nr. 107, febr. 2002.
10. – Manuscrise original, netiparit. C-dor av. Maxim Sixtus Nicolae, iunie 2001.