|  Dezamagiri
si realizari ale unui ofiter (r) observator aerian, dupa cel de-al
doilea razboi mondial 1941-1945 (scurt istoric)
Flotila
„2 Informatii” cu sediul initial pe aerodromul Someseni-Cluj
a fost obligata sa-l paraseasca instalandu-se pe aerodromul din
Blaj, judetul Tarnava Mica (Campul Libertatii), urmare a Dictatului
de la Viena, conform Pactului Ribentrop-Molotov din 26.06.1940,
pierzandu-se partea de Nord a Ardealului.
In
vara anului 1941 s-au efectuat apoi unele dispersari de subunitati
operative pe aerodromurile din Moldova, dupa cedarea de catre Regele
Carol al II-lea si Guvernul Tatarascu, fara lupte, a Basarabiei
si Nordul Bucovinei. Dar si in noile conditii, impuse, pregatirea
de lupta a personalului navigant se desfasura normal in corturile
instalate din timp, iar in orele libere se organizau jocuri sportive
(voley si fotbal), altii citeau carti si jucau table si sah; ba,
unii lansau din cand in cand bancuri cu olteni... erau la moda pe
atunci! Dar buna dispozitie a incetat brusc intr-o zi cand s-a primit
o nota telefonica de la Statul Major Operational, prin care ni se
facea cunoscut ca Lt. C.dor Batacui Cornel cu intreg echipajul sau
nu s-a mai intors la baza din prima misiune de recunoastere la inamic
(intr-o zona de peste Prut satul Epureni), la 22 Iunie 1941.
Pierderea
acestui echipaj ne-a intristat pe toti cei care l-am cunoscut. Pilotul
era comandantul unei escadrile care s-a desprins din unitatea noastra
de la Cluj, inainte de cedarea Ardealului de Nord, apoi tot personalul
navigant si tehnic, al ei, a fost trimis in Anglia pentru a fi scolarizat
pe avionul bimotor Blenheim-Bistrol cu care urma sa fie dotata.
La scurt timp dupa revenirea la Cluj, cu avioanele cumparate din
Anglia, aceasta escadrila a fost mutata la Flotila de Bombardament
de la Brasov. (In raidul de intoarcere in tara s-a produs si prima
pierdere, cand avionul pilotat de catre Adj. sef av. Manzin Vasile,
avandu-l la bord pe maistrul Enache, a percutat muntele aflat pe
malul stang al Dunarii in dreptul localitatii Orsova, din cauza
conditiilor meteorologice total nefavorabile, ceata deasa, prabusindu-se
in apele involburate ale fluviului.)
La
razboiul care tocmai incepuse a participat si Flotila „2 Informatii”,
care la sfarsitul primei campanii, din 1941, a inregistrat pierderea
a 28 de eroi. Cauzele principale care au determinat numarul atat
de mare de pierderi in echipaje si avioane s-au datorat vulnerabilitatii
avioanelor IAR-38, cu care a fost dotata aceasta unitate, avioane
construite din lemn si panza, lipsite de blindaje metalice pentru
protectia oamenilor si rezervoarelor de benzina; in aceeasi situatie
se gaseau si avioanele de tip IAR-37 si IAR-39. Datorita celor precizate,
inca de la primele pierderi de echipaje si avioane moralul unora
din personalul navigant scazuse ingrijorator, indeosebi in randul
ofiterilor observatori rezervisti care, in majoritate, erau casatoriti
si aveau copii.
Unul
dintre acestia facea insa exceptie, pastrandu-si calmul desi era
cel mai varstnic dintre ei, cel numit de catre camarazii sai mai
tineri „Nea Ionica: acesta era Lt.r.av. MOGÂLDEA ION,
invatator intr-un sat indepartat din Dobrogea, Sarai (jud. Constanta).
 Intr-una
din zile, dupa ce facusem controlul in zbor a 4 avioane IAR-38 in
urma remedierilor defectiunilor semnalate dupa aterizare de catre
pilotii acestor aparate (bunaoara unul prezenta un trepidaj pronuntat...),
am plecat intr-o misiune de bombardament usor in zona Odessa, obiectivul
fiind un nod de cale ferata unde se gaseau mai multe trupe, cu tancuri,
in asteptarea evacuarii spre a nu fi incercuiti si luati prizonieri
– in acest zbor observator in echipaj era tocmai Lt. r. Mogaldea
Ion. In aceasta misiune m-a impresionat constinciozitatea cu care
si-a indeplinit misiunea, cerandu-mi sa repet trecerea la verticala
obiectivului desi eram inconjurati de obuzele artileriei antiaeriene
inamice. Prin desele schimbari rapide de inaltime, cu acrobatiile
insusite inca din faza I-a de pilotaj (anul 1937, Buzau, pe avionul
Fleet-10 G, program de acrobatie obligatoriu) am reusit sa derutez
tragatorii antiaerienei inamice si obiectivul a fost lovit de bombe.
Dupa aterizare printre altele l-am intrebat pe Lt. Mogaldea de ce
zboara atat de mult caci il vedeam aproape zilnic in avioane? Mi-a
raspuns ca dupa o cat mai bogata activitate de zbor intentioneaza
ca dupa sfarsitul razboiului sa solicite aprobarea de a deveni ofiter
activ; era informat ca asa s-a procedat si la sfarsitul primului
razboi mondial, din lipsa de cadre.
In
urmatoarele campanii din Est, precum si pe frontul din Vest observatorul
aerian Ion Mogaldea si-a continuat activitatea in cadrul Grupului
„5 Bombardament”, activitatea notata de catre actualul
C.dor av. (r) ing. Dan Stoian in volumul „Pumnul tarii”
(Ed. Modelism – 1999). Pentru intreaga sa activitate de zbor,
din timpul razboiului, cu executarea a 113 misiuni de bombardament,
reglaje de artilerie, fotografiere aeriana si recunoasteri, a fost
distins cu mai multe ordine si medalii, dintre care amintesc urmatoarele:
- octombrie 1941: Ordinul „Virtutea Aeronautica (de razboi)
cu Spade, clasa Crucea de Aur”.
- 20 februarie 1942: Ordinul „Virtutea Aeronautica (de razboi)
cu Spade, prima bareta la Crucea de Aur”.
- 21 martie 1942: Ordinul „Coroana Romaniei cu Spade, in grad
de Cavaler, cu panglica
de Virtute Militara.”
- 20 decembrie 1943: Ordinul „Steaua Romaniei cu Spade in
grad de Cavaler, cu panglica de Virtute Militara.”
- martie 1944: Ordinul „Virtutea Aeronautica cu Spade clasa
Cavaler.
(Nu sunt trecute aici ordinele si medaliile armatelor germana si
sovietica, in folosul carora temporar a zburat impreuna cu ceilalti
aviatori romani).
Spre
dezamagirea lui dupa terminarea razboiului, in ziua de 02 Mai 1945,
li s-a pus in vedere tuturor rezervistilor ca sunt demobilizati
si cu aceasta... visul sau de a deveni ofiter activ s-a incheiat.
O alta dezamagire a avut-o la intoarcerea in tara, cand n-a reusit
sa obtina un loc intr-un avion de transport, fiind nevoit sa calatoreasca
zile si nopti intregi cu trenuri personale si marfare pline cu militari
din toate armatele, printre targi cu raniti si cadre sanitare.
In
anul 1948 i s-a aprobat postul de invatator in pitorescul oras ardelenesc
Sibiu, parasind astfel Dobrogea si satul Sarai. L-am intalnit abia
dupa multi ani, cand ma gaseam intr-o scurta vizita la fratele mei
Gheorghe Soima, profesor de muzica la Facultatea de Teologie si
dirijor al corului catedralei ortodoxe din Sibiu. Printre altele
am fost intrebat daca cunosc un ofiter av. rezerva care se numeste
Ion Mogaldea (locuia intr-un apartament de alaturi, str. Timotei
Popovici). Raspunzand afirmativ asa am aflat si l-am vizitat gasindu-l
mult imbatranit, suferind si singur (sotia, directoare la o scoala
din oras, il parasise prin divort). Mai tarziu am aflat ca a fost
inaintat la gradul de comandor rezerva, insa faptul ca multi alti
ofiteri si chiar adjutanti, cu activitati mult mai reduse, au fost
de asemenea inaltati la acest grad, il nemultumea - era inca o dezamagire,
care l-a determinat sa trimita un memoriu Ministrului Apararii,
cerandu-i si audienta. Aceasta i s-a aprobat si in urma sesizarilor
sale, verificate, i s-a acordat gradul de General de Flotila Aeriana
(retragere). De data aceasta s-a declarat multumit ca i s-a facut
dreptate... desigur, o importanta „victorie”.
In
vara anului 1988, calatorind impreuna cu sotia mea, de la Sibiu
la Bucuresti, am cunoscut-o pe fosta sotie a lui „Nea Ionica”;
eram doar trei persoane in acel compartiment al acceleratului care
pleca din Sibiu la ora 14.30. Cum se intampla „gheata s-a
spart” si doamna directoare afland numele de Soima (si edificcandu-se
ca sunt fratele lui „Soima de la Sibiu”, m-a intrebat
in ce imprejurari l-am cunoscut pe fostul ei sot. I-am raspuns aproape
telegrafic la cele dorite, dupa care am continuat sa citesc tot
timpul calatoriei dintr-o carte despre constructii de avioane moderne...
iar cele doua femei chiar ajunse in Gara de Nord – Bucuresti
nu-si terminasera inca discutia! Desigur ca ne-am despartit cu intentii
declarate de reintalnire, ceea ce nu avea cum sa se intample...
Dar timpul trece! Apropiatii locatari (vecini) din Sibiu - acel
Soima si acel Mogaldea s-au dus. Unde? Acolo unde vom merge si noi!
Lasand insa demni continuatori: Gheorghe Soima prin cele doua fete,
Monica si Liliana, ambele profesoare iar Nea Ionica Mogaldea prin
fiul Ion - doctor in stiinte medicale si fiica Aurora medic veterinar
in Brasov.
Iata,
domnule Marandiuc, catva din viata noastra, din viata celui care
a fost merituosul Ion Mogaldea, ceva din viata aviatorilor veterani,
luptatori in razboi, astazi aproape uitati.
General
de Flotila Aeriana (r.) inginer si fost pilot de razboi si de receptie,
VICTOR IOAN SOIMA |
