Intr-una din zilele de la sfarsitul lunii septembrie a anului 1939, Mariana Dragescu, vestita noastra aviatoare de mai tarziu, a fost intalnita intamplator pe strada in Bucuresti de o femeie straina, care destul de prudenta, in limba franceza, i-a cerut cateva informatii legate de o adresa. Astfel, aviatoarea noastra a aflat ca avea in fata ei pe o colega poloneza, refugiata din cauza razboiului inceput de Germania. S-a grabit s-o conduca acasa la ea, unde a gazduit-o pentru mai multa vreme, oferindu-i, in afara unor conditii bune, toata caldura unei sincere prietenii si grija scumpei sale mame.

Refugiata era Wanda Modlibowska, o mare planorista, care, intr-adevar, sosise cu un avion din Polonia, evacuandu-se din calea armelor germane si sovietice invadatoare. Avionul, impreuna cu altele aterizate pe terenurile noastre, a fost retinut de autoritatile romane, iar aviatorii polonezi adunati in mai multe centre din tara, unde urmau sa astepte rezolvarea situatiei lor. Ori Wanda dorea sa ia legatura cat mai urgent cu generalul Sikorski, viitorul sef al guvernului polonez din exil, ajungand la Bucuresti, unde spera sa-l intalneasca. De altfel, cu acesta se pare ca, in cele din urma, numai ea ci si chiar unii diplomati polonezi au ajuns in Franta.

Asa cum s-a vazut, pana la plecare, ea a fost gazduita de Mariana, ocazie cu care aceasta si mama ei au aflat ca primisera si oferisera ajutorul uneia dintre cele mai dotate planoriste din acea vreme. Ea se formase mai intai ca pilot de avion si numai din 1934 a inceput sa invete zborul cu planorul la Poznan, ca apoi sa-l continue la Bezmiechowa. Acolo, in 1935, pentru obtinerea insignei C de argint, a zburat 8 ore si 40 minute fara intrerupere, a urcat la 1700 m inaltime, iar in 1937 a zburat 60 km in linie dreapta. Insa isprava cea mai de seama s-a petrecut in zilele de 13-14 mai 1937 deci o saptamana mai tarziu, cand aceasta a reusit sa zboare cu un planor Komar, mai mult de 24 ore. A stabilit atunci recordul Poloniei cat si pe cel international, ce a fost depasit abia dupa zece ani de o planorista din Franta. De asemenea, in 1938 a zburat cu un planor 343 km cu tel fix, stabilind un alt record al Poloniei.

Dupa razboi Wanda s-a intors in Polonia unde, ca specialista in chimie, a lucrat intr-un Institut de cercetari aeronautice din Varsovia, localitate unde, mai tarziu a decedat.

Fiind apropiata ca varsta, drumul aviatic al Marianei Dragescu a fost relativ asemanator, pana la inceputul celui de-al doilea razboi mondial. A invatat sa zboare in 1935 dupa care a fost functionara la Aeroclubul Romaniei, continuand cu insistenta activitatea de aerodrom. Concentrata in aviatia militara in anul 1938 si 1939, a avut ocazia sa lege o alta mare prietenie cu Nadia Ruso, o aviatoare de origine rusa, ce zburase mult pana atunci nu numai cu avioanele statului dar si cu avionul sau personal, Impreuna cu aceasta si cu Virginia Thomas, au zburat pe frontul de Est in cadrul unei escadrile sanitare.

Dupa razboi, in timpul foametei, cu avioanele fi-156, a luat parte la actiunile duse impotriva tifosului exantematic, care facea ravagii in Moldova si la altele in folosul sanatatii publice. Apoi, intre anii 1950-1954, a fost instructoare de zbor la Scoala de pilotaj de la Ghimbav-Brasov, de unde au inlaturat-o pentru ca luase parte la razboiul antisovietic. Impotriva tuturor acelor intamplari aceasta deosebita romanca, a facut propaganda pentru aviatia noastra. Desi nonogenara, inca face parte din Asociatia internationala a femeilor pilot, unde, ne-a reprezentat si ne mai reprezinta, facand cinste tarii.

Cum bine se stie, Mariana Dragescu a fost de mai multe ori invitata diferitelor posturi de radio si televiziune, precum si a mai multor saptamanale, dar niciodata nu a pomenit despre aceasta remarcabila prietenie, intemeiata atunci si care a dainuit pana la moartea aviatoarei poloneze. De aceea, cu acordul sau ne grabim s-o facem noi, mai ales pentru faptul ca au sperat amandoua sa se revada, insa nu au reusit, vremurile fiind potrivnice pentru amandoua. Dar Wanda a avut si alti prieteni in Romania, asa cum au fost inginerii Ilie Stan si Mihai Golescu, care zburasera si ei in Polonia, chiar la Bezmiechowa. Acolo isi apreciasera reciproc performantele, deoarece cei doi planoristi romani stabilisera si ei cateva recorduri. De altfel ei fiind cei cautati de planorista poloneza in anul 1939 si chiar dupa, asa cum se vede din cele scrise pe o ilustrata si redata in copie xerox ce insoteste pe cele scrise.

VASILE TUDOR