Lt. Av. (r) CONSTANTIN [BAZU] CANTACUZINO, OPRIT SA LUPTE

Asul asilor din aviatia romanaRapirea Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Rusia Sovietica, a provocat in Romania un val de adanca nemultumire. Alaturi de militari multi dintre pilotii rezervisti s-au inrolat sub steagul tarii, luand parte la luptele din cel de-al doilea razboi mondial.

Contributia tuturor aviatorilor romani la acea mare inclestare a fost considerabila, insa cercetarea acesteia nu s-a permis vreme de aproape 45 de ani. Datorita acelui fapt, informatiile in directia respectiva au fost blocate iar literatura de specialitate a lipsit atat in tara cat si strainatate. Ca acelea au fost apreciate, o confirma interesul manifestat de istoricii aeronauticii in continuare. Nu de mult unii dintre acestia si-au facut cunoscuta dorinta de a obtine informatii despre asii aviatiei noastre de vanatoare ca Al. Serbanescu, Constantin Cantacuzino; Milu ori Dan Vizanti.

Prin cele ce urmeaza, ne vom opri asupra unei perioade din viata printului Constantin (Bazu) Cantacuzino, care a fost unul dintre marii cavaleri ai cerului romanesc, distins cu cele mai inalte Ordine si Medalii, primul comparabil cu cei mai de seama piloti ai lumii. Prin complexitatea sa profesionala, probabil ca ii depaseste, fapt ce impune o cercetare mai insistenta a documentelor pastrate cu sfintenie in arhivele militare si civile, pentru a se reconstitui intr-o oarecare masura dimensiunea activitatii lui.

Constantin M. Cantacuzino (Bazu), s-a nascut la Bucuresti, in 11 noiembrie, intr-o familie de mari proprietari de pamant. A fost fiul lui Mihai C. Cantacuzino si al Mariei Rosetti, printesa Cantacuzino, cea care, in a doua casatorie avea sa devina sotia lui George Enescu, marele compozitor. Dupa improprietarirea taranilor din anul 1921, numai in comuna Jilavele-Ialomita, tatal sau a ramas cu o mosie de 1172 ha pamant.

A urmat cursurile liceului in Bucuresti, vorbind cateva dintre limbile de circulatie europeana. Inca din adolescenta, Bazu, cum ii spuneau prietenii s-a dovedit foarte talentat si atras de sporturi, practicand mai tarziu pe cateva dintre ele cu deosebit succes.

Desi sportiv de renume, de aviatie s-a apucat abia cand avea 28 de ani, fiind brevetat pilot civil in anul 1933. Cu posibilitatile sale materiale si cu sprijinul statului si-a cumparat mai multe avioane pe care le-a folosit pentru a
se antrena in tehnica pilotajului. In anul 1939 era deja campionul Romaniei la acrobatie aeriana si destul de cunoscut pe scena aviatiei internationale. Ca aviatia a devenit prima sa pasiune, o dovedeste parasirea afacerilor si angajarea sa ca pilot de transport pasageri, activitate care l-a consacrat. In anul 1941 ajunsese pilotul sef al Societatii de transport LARES si instructor pentru avioanele bimotoare, achizitionate de aviatia militara din Italia.

Odata cu intrarea Romaniei in razboi, efortul acesteia in oameni si materiale s-a dovedit de la inceput foarte serios, fapt pentru care s-a considerat necesar sa se recurga la pilotii din rezerva aeronauticii militare. Pentru cei antrenati pe avioane militare si apreciati ca pregatiti sa suporte o asemenea campanie, s-a socotit a fi si printul Constantin Cantacuzino, care aproape atinsese perfectiunea, avand o vasta experienta aeronautica. Chiar inainte de a-i sosi ordinul de mobilizare, el s-a prezentat la Escadrila 53 Vanatoare, unde, avand gradul de locotenent in rezerva, i s-a incredintat comanda unei patrule. In cadrul acelei unitati, el a luptat pe cerul Basarabiei si Odesei, bucurandu-se de 4 victorii omologate si 2 probabile.

De ce numai atatea? In primul rand pentru ca el a sosit pe front abia la 5 iulie 1944, deci cu cel putin doua saptamani mai tarziu. Apoi, in fata Odessei i s-a interzis sa mai zboare si pentru cele afirmate vom prezenta primul fragment dintr-un document aflat in Arhivele Militare Romane, fondul 950, dosarul nr.266, p.264, semnalat noua in anul 2003 de doamna Lenuta Nicolescu, arhivist la Centrul de Pastrare si Cercetare a Arhivelor Militare "General R.Rosetti", careia ii multumim si pe aceasta cale.

Raportul, poarta data de 12 septembrie 1941 si este adresat comandantului Flotilei 1 Vanatoare:
"…Vineri 12 curent, subsemnatul ma aflam pe terenul de pe care actiona (Saltz, T.V.) intreaga Flotila in cadrul Operatiunilor din fata Odessei. Atunci a sosit in inspectie generalul Gh. Jienescu, ministru SSA, care a trecut si pe la escadrila 53 Vanatoare. Dupa o jumatate de ora am primit ordinul sa ma dau jos din avionul cu care ma aflam in alarma. La coborare, cpt.av. Georgescu, comandantul escadrilei, mi-a inmanat un ordin semnat de comandorul Romanescu, comandantul Fl.1 Vt., prin care eram instiintat ca din ordinul generalului Jienescu urma sa ma prezint la Baza Flotilei, unde sa astept ordine…"

Bazu, daruit total misiunii sale, a fost surprins in modul cel mai neplacut de ordinul picat tocmai atunci cand, din cauza deselor iesiri la inamic, escadrila avea cei mai putini piloti disponibili. A cerut ca macar pana la aflarea vreunui mijloc de transport spre Bucuresti sa i se permita a zbura in continuare. Cum comandorul Mihai Romanescu stia ca se adusese adj. Sef Milu de la Gr.7 Vt., pentru a intari efectivele escadrilei, a aprobat, mai ales ca tocmai atunci cazuse si cpt.av. I. Rosescu. Insa, in ziua urmatoare, cu o cursa LRES el a ajuns la Bucuresti.

Zilele de 13,14 si 15 septembrie, in loc sa fi fost pe front, acolo unde dorea cu ardoare sa-si manifeste prezenta, le-a petrecut alergand intre Flotila si Cabinetul ministrului SSA, care nici nu l-a primit. A aflat in schimb motivul pentru care i se interzisese sa mai zboare pe front: prietenia lui cu o evreica! Ori pentru Bazu, aceasta a fost o adevarata ofensa nemeritata de un zburator de talia lui cu o activitate unanim apreciata. Dar, armata noastra de atunci, aflata sub influenta celei germane si a arianismului aceleia, nu permitea asa ceva, considerandu-i pe amandoi suspecti. Preventiv, viitorul as trebuia demobilizat si trimis in aviatia civila.

Dar, cel care activase fara repros, atat ca pilot civil cat si militar, nu putea admite o asemenea umilinta si injosire. Nu putea concepe ca el, un om stapan pe viata lui particulara, cat si ca pilot de vanatoare voluntar pe front, unde exista posibilitatea ca oricand sa dea supremul tribut, sa fie dat jos din avion chiar in fata inamicului. Ordinul l-a deranjat cel mai mult pentru faptul ca desi nu mai era corporabil, el parasise functia de pilot sef pentru a lupta pe front. Ba mai mult! Nu admitea ca despre viitoarea lui sotie sa se spuna asa ceva, desi era convins ca din pricina germanilor aveam si noi de suferit.

Totusi cine era "suspecta"? Se chema Nadia Herescu si se pare ca era fiica unui medic stomatolog din Cetatea Alba, actrita, pe care o cunoscuse in urma cu trei ani. Luandu-i apararea, in raportul amintit Bazu preciza:

"…Daca intai nu ar fi refuzat cu eleganta spre a nu-mi dauna si ulterior nu ar fi aparut Legea relativa la casatori, azi ar fi fost sotia mea. Garantez moralmente si materialmente ca atat prin varsta (20 ani) si natura ei, cat si prin posibilitatile materiale ce le are (relatii, timp disponibil, etc) ca este necapabila de ceea ce in mod vag i se imputa. Detalii mai complexe nu se pot da in acest raport, insa daca dupa afirmatiile mele mai pot exista dubii, cer ca aceasta chestiune sa fie dusa pana la terminarea ei…"

Bazu credea ca toate i se trageau de la faptul ca Nadia fusese vazuta prin Eforie in compania unor "dubiosi". Ori stia bine ca el o trimisese acolo, impreuna cu cativa dintre prietenii sai si cu permis de la Prefectura. De asemenea, toate deplasarile lui erau cunoscute de sefii sai.

Insistand, printul se intreba in documentul pomenit, de ce atunci cand s-a constatat ca relatia sa cu tanara amintita ar fi cauzat oarecare suspiciune, nu a fost macar avertizat. Astfel s-ar fi evitat momente ca acelea de la Saltz, cand a fost dat jos din avion, spre crunta lui dezamagire. Mai ales ca acel ordin nesabuit sosise tocmai cand inamicul lupta cu indarjire, pentru mentinerea Odessei si cand lipsa pilotilor de avioane Hurricane era mare. Si apoi, chiar ca "suspect" pe front, din lipsa comunicatiilor, nu avea nici o posibilitate prin care sa transmita vreo informatie. In orice caz, interese laturalnice care nu au facut si nu vor face cinste aviatiei noastre, au grabit efectele vreunei informatii tendentioase. Pentru ca, dupa toate regulile politienesti, era mult mai bine sa fi fost lasat sa-si continue acea presupusa activitate si prins in flagrant delict, ca apoi sa fie judecat si condamnat.

Ceea ce pare si mai mult de condamnat este faptul ca nu numai oprirea de la zbor a lui Bazu ci si postul de pilot sef de la LARES, ce-i fusese garantat de ministrul SSA cai se va pastra pana la intoarcerea sa de pe front ii era amenintat. Aceasta se deduce din rezolutia generalului Jienescu prin care se arata ca printul ar fi mai folositor la LARES decat pe front, urmand probabil dupa prezentare sa fie suspendat din acel post. Dar Bazu s-a mentinut pe pozitie, scriind un alt raport la Ministrul de Razboi, prin care a aratat ca, Subsecretariatul de Stat a refuzat sa-i solutioneze problemele expuse in rapoartele sale din 15,21 si 25 septembrie si nu a fost scos la raport ierarhic.

Care erau problemele solicitate de el? In schimbul renuntarii scrise din partea lui la orice fel de drepturi si decoratii ce i s-ar fi cuvenit in urma faptelor sale de arme, el a cerut sa fie retrimis pe front, unde sa-si poata face datoria pana la capat, sa i se confirme victoriile aeriene in scris, sa fie pedepsiti vinovatii pentru nedreptatea ce i s-a facut si mai ales pentru dezonorarea lui. Mai dorea ca pe acestia sa-i cunoasca si el pentru a-i actiona in justitie dupa razboi. Solicit toate acestea "pentru a obtine satisfactia la care orice luptator nedreptatit, injust umilit si dat jos din avion intre doua lupte, are dreptul…"

Convins de dreptatea lui, atragea atentia superiorilor despre starea lui agitata ca urmare celor patimite, care nu i-ar fi permis sa-si reia curand activitatea in Societatea LARES, adica la transportul de pasageri. In plus era ocupat cu "facutul" antecamerelor pe la toate birourile prin care urma sa treaca raportul sau ce-l voia urmarit pana la rezolvare.

In cele din urma, la sfarsitul lunii septembrie, a reusit sa se adreseze in scris Ministrului de Razboi, mai ales ca Subsecretarul de Stat al Aerului a refuzat in continuare sa-i solutioneze problemele reclamate, declansand imediat o ancheta.

Desigur ca primul raport s-a cerut lt. comandor Gh. Miclescu, comandantul Grupului 5 Vanatoare din care facea parte Bazu si pe care il redam integral, tocmai pentru a fi cunoscut cat mai bine acest caz cu totul deosebit:

"…Lt.av. (r) Constantin Cantacuzino de cand s-a prezentat la Escadrila a executat in scurta vreme un numar mare de ore de zbor in misiuni de razboi si numeroase misiuni speciale, totalizand aproape 60 ore de zbor. Valoarea sa ca pilot in timp de pace ramane la acelasi nivel in timp de razboi. Elanul sau de a gasi pe inamic, il face sa renunte la permisia de 5 zile ce se acorda lunar pentru a nu scapa vreo ocazie. Exemplu de constiinciozitate si disciplina.

2. A doborat 4 avioane inamice care sunt omologate, victoriile avand dovezi categorice. Escadrila fiind detasata, nu l-a propus la decorare desi indeplineste conditiile cu prisosinta. Reintoarsa in subordinea Grupului, ca rezultat al cercetarii si calitatilor exemplare de pilot de razboi, Grupul propune pe ofiter la "Virtutea Aeronautica" cu spade, in grad de cavaler(raportul nr.146/12 septembrie 1941) confidential.

3. Grupul are ferma credinta ca ofiterul ramanand pe front, ar fi obtinut inca multe si stralucite victorii aeriene.

4. La acuzatia ce i se aduce "de suspect", Grupul poate afirma ca daca exista aceasta suspiciune, ea este uneltirea dusmanoasa a unora care in orele eroice pe care le traim, mai gasesc vreme de barfeli, ori gasind motive de injosire a ofiterului si numelui ce-l poarta.

Grupul, prin informatiile ce le-a luat din timp, inca odata afirma ca lt.av. (r) Constantin Cantacuvino nu este si nu va fi niciodata "suspect".

Pacat ca un zburator de elita a fost luat de pe front unde-si facea datoria fata de patrie si neam."

Dupa ce s-au cerut si alte asemenea documente referitoare la demobilizarea lui Bazu, in 7 octombrie 1941 secretarul general al ministrului a trimis la SSA ordinul acestuia in rezolutia, prin care se ordona:

"daca se intorc toti ceilalti la LARES, unul poate ramane pe front, fiind acolo necesar.

Lt.av. (r) Constantin Cantacuzino va fi concentrat nu pana la 15 octombrie ci va fi concentrat pur si simplu.
Rog a nu se mai intra in viata intima a oamenilor care-si fac pe deplin datoria."

Astfel Bazu a fost retrimis urgent pe front, dar nu mult de la revenirea lui acolo s-au adus in tara aproape toti aviatorii pentru refacere. El a revenit cu un avion de legatura si a continuat sa munceasca ca pilot sef la LARES. Insa ceea ce trebuie retinut nu este felul in care s-a "batut" Bazu pentru onoarea sa si a viitoarei sotii, ci faptul ca a lipsit de pe front aproape o luna de zile spre marele sau regret.

VASILE TUDOR

Discutati despre istoria aviatiei romane in forumul "Orizont Aviatic"
Orizont Aviatic Nr. 26, Decembrie 2004
VIRTUAL ARAD
Suntem pe locul
Pozitia Virtual Arad in Romanian Top 100
Votati-ne zilnic!
Votati Aradul !