3. Lt. C-dor. Av. CIOROIU I. IOAN
(Biografie intocmita de sotia sa, Viorica)

S-a nascut la 19 ian 1917 in comuna Cazasu, jud. Braila. Tatal sau, Ioan, a fost notar iar mama sa casnica.

A absolvit liceul Nicolae Balcescu din Braila, la terminarea caruia mama sa dorea sa urmeze teologia pentru a deveni preot, deoarece avea o voce puternica si frumoasa.

Ionica si-a urmat insa dorinta cea mare, de a deveni aviator, intrand prin concurs in Scoala de Aviatie, specialitatea naviganti (sept.1939), pe care a absolvit-o la 10 mai 1941, cu gradul de sublocotenent.

Ca si ceilalti camarazi de promotie, a urmat Scoala de Perfectionare a Pilotajului de la Ghimbav – Brasov in vara anului 1941, la terminarea careia a urmat Scoala de comandanti de bord de la C.I.A. Pipera – Bucuresti, fiind brevetat in aceasta specialitate in primavara anului 1942 si repartizat la Flotila 2 Bombardament Tecuci.

In aceasta unitate s-a specializat ca navigator si bombardier pe bimotoarele Savoia – 78 B, fiind repartizat la Grupul 1 Bomb. Esc.71

Incepand din 1 sept.1942 si pana la 1 martie 1943 a luptat pe frontul de Est in calitate de comandant de bord pe avioanele Savoia - 79 B – JIS, participand la numeroase misiuni de lupta in conditii meteo deosebit de dificile, sub focul concentrat al artileriei antiaeriene si a aviatiei de vanatoare inamice, in mod deosebit in perioada extrem de dificila nov.1942-ian 1943.

Atunci ofensiva sovietica dezlantuita cu forte considerabil superioare, a condus la incercuirea unor mari unitati germano-romano-italiene, descrisa in capitolul "Scurt istoric al Grupului 1 Bomb." Savoia" in campania 1942-1943" si cunoscuta in istoria militara romana ca Dezastrul din Cotul Donului si Stalingrad".

Pe frontul de Vest, locotenentul av. Cioroiu Ioan ( avansat din martie 1944) a participat in cadrul Esc. 82 dotata cu bimotoare Savoia-79 – B- JRS, incepand de la 23 august 1944 si pana la sfarsitul razboiului, 9 mai 1945, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Est de sub ocupatia maghiaro-hortysta, precum si eliberarea de sub ocupatia hitlerista a Ungariei si Cehoslavaciei.

Pentru faptele sale de arme a fost distins cu Ordinele:
- Virtutea Aeronautica cu spade, CL.Crucea de Aur cu o bareta, conf.I.D. nr.359/16.02.1944 pentru cele 26 misiuni de lupta contra inamicului;
- Virtutea Aeronautica cu spade, cl. Cavaler, conf. I.D. 2348/29.07.1946;
- Coroana Romaniei cl. V-a cu panglica de Virtutea Militara.

La 1 sept.1947 Patria "recunoscatoare" l-a trecut in rezerva cu gradul de capitan, conf. Decretului nr.1826/29.08.1947, fara drept de pensie si nici alte compensatii…

Aceste date sunt trecute dupa Certificatul nr.21062/13,07,1990,eliberat de M.Ap.N. – U.M. nr. 02405 Pitesti.

Dupa razboi si trecerea in "cadru disponibil" fara nici un mijloc de existenta, a urmat supliciul pentru gasirea unui loc de munca...

Unde se prezenta pentru a fi angajat, era respins pe motiv ca a fost ofiter (meserie "incriminata" pe atunci de cozile de topor), neputandu-se angaja la inceput decat ca muncitor, apoi gestionar la Coop. "Victoria" (1950-1951), de unde a fost dat afara pentru ca a avut "functie de conducere in armata". In oct. 1952 a fost angajat ca manipulant (hamal) la magazia de cerneluri a I.I.S. Ilie Pintilie si "avansat" ulterior ca gestionar la magazia de materii prime in 1953.

Din nenorocire, producandu-se un incendiu la magazia ce o gestiona, a fost arestat si cercetat ca "sabotor", mai intai la inchisoarea Rahova si apoi la penitenciarul de trist renume Jilava, unde a suferit rigorile detentiei timp de un an, fiind eliberat la 16 aug. 1954, in urma constatarii ca un muncitor a aruncat din neglijenta un muc de tigara, facandu-se vinovat de incendiul produs.

Pentru edificarea cititorilor, la sfarsitul biografiei sale anexez copia Xerox dupa "Biletul de eliberare".

Fiind apreciat ca om cinstit si muncitor, a fost reangajat la I.I.S. "Ilie Pintilie", unde a cunoscut-o pe viitoarea sa sotie Viorica, ce lucra pe post de merceolog la serviciul "desfacere".

In 1961 intreprinderea s-a comasat cu I.I.S. "Policolor", unde a fost transferat intreg personalul, iar la 20 nov. 1963 s-au casatorit.

Ionica Cioroiu fiind un pasionat voleibalist inca din liceu, pasiune continuata si in aviatie, a infiintat si condus echipa intreprinderii chiar si dupa pensionare, castigand numeroase trofee in cadrul "Daciadei", fiind premiat la 62 de ani ca "cel mai varstnic jucator de volei, conducator de echipa". (Ziarul "Informatia Bucurestiului", nr. 8022/09.07.1979.

S-a pensionat in 1975 pentru vechime in munca (considerandu-se si anii de razboi) si a decedat la 20 oct. 1993, in urma unei grele suferinte ce a suportat-o cu barbatie, cauzata de o boala care nu iarta...

"Am fost fericiti impreuna 30 de ani, am fost mandra de trecutul sau eroic si il regret cate zile voi mai avea!", incheie cu lacrimi in ochi distinsa sa sotie, miercuri 15 oct. 2003, atunci cand mi-a inmanat biografia eroicei si zbuciumatei sale vietii, precum si fotografiile ce ilustreaza activitatea sa.

Tot atunci mi-a inmanat cu multa amabilitate, sub forma de imprumut, doua caiete dictando cu insemnarile sale pe frontul de Est, din care am placerea sa prezint cititorilor, cateva pagini incarcate de eroism si sacrificii... Dar inainte de acesta, copia promisa a "Biletului de liberare".

Am prezentat toate acestea pentru a arata cititorilor sirul de umilinte si avatarurile la care au fost supusi majoritatea ofiterilor de cariera drept "rasplata" pentru sacrificiile aduse pe "Altarul Patriei" in cel de-al doilea razboi mondial, "rasplata" facuta de cozile de topor in slujba unei puteri straine ce ne-a oprimat 45 de ani...

CAIETELE LUI IONICA CIOROIU
Avand la indemana cele doua caiete continand 303 pag. manuscrise cu insemnari din timpul campaniei 1942-1943, la care a participat bunul si regretatul meu prieten si camarad de promotie (1941) in cadrul Grupului 1 Bomb. "Savoia", Esc. 71, imprumutate asa cum am mai spus, cu deosebita amabilitate de distinsa sa sotie Viorica, ofer cititorilor cateva fragmente din interesantul sau jurnal de front. Acestea lamuresc acele pierderi umane si materiale, despre care Jurnalul de Operatii al Grupului 1 Bomb. "Savoia", nu relateaza informatiile necesare.

Sa-i dam cuvantul:
"Inca de cand am venit la Flotila 2 Bombardament Tecuci se zvonea ca vom pleca pe front... La inceput se spunea ca toata flotila, mai apoi ca va pleca numai un Grup format din trei escadrile si insfarsit, ca va pleca Grupul 1 numai cu doua escadrile, 71 si 72.

Aceasta plecare a fost mereu amanata pana la 27 aug. 1942, cand a plecat esalonul rulant imbarcat in vagoane de cale ferata, iar la 30 sept. a decolat esalonul volant, care trecand peste Odesa, Nicolaev, si Cherson, a aterizat la Melitopol in bune conditiuni, in aceeasi zi.

La 2 oct. a decolat din nou, aterizand dupa o ora si jumatate de zbor pe aerodromul TACINSCAIA, care va deveni teren de baza pentru executarea misiunilor de bombardament in sprijinul Armatelor III si IV romane..."

Deoarece regretatul Jenica Cioroiu era foarte minutios in relatarile sale, rezuma in cateva randuri misiunile sale mai importante si mai "piparate" in evenimente.

In 4 oct. 1942 Cioroiu a participat la prima misiune a Grupului 1, efectuata cu doua patrule a trei avioane asupra STALINGRADULUI, date de cele doua escadrile, 71 si 72. Atunci a zburat cu avionul nr. 152, avand in echipaj pe adj. Talaba Victor (pilot), serg. Dumitru D. (RTF), serg. Gh. Stanciu (mec. bord) si caporal Anghel Ion (mitr). Misiunea s-a dovedit a fi cu peripetii pentru echipajul acestui avion, deoarece, in drum spre obiectiv s-a spart conducta de ulei la motorul drept, pilotul fiind nevoit sa-l opreasca pentru a evita griparea lui. Fiind insa aproape de obiectiv, si-au continuat drumul cu un singur motor. Cioroiu a lansat cu precizie bombele asupra unei cladiri mari din careul 26, conforma ordinului de misiune. Pe drumul de inapoiere zburand cu un singur motor, au ramas in urma formatiei si pierzand din inaltime, Talaba a aterizat in bune conditiuni in apropiere de un colhoz.

Aici au asteptat doua zile pana sa vina un Savoia-79 B cu echipa de depanare condusa de capitanii Ionescu si Popescu Oita, insotiti de Slt. Panait Ion (coleg cu Cioroiu), mtr.mec. Udatu Petre si doi servanti, care in mai putin de 1,5 ore au reparat motorul in cauza, care avea un cilindru defect. Trebuie adaugat ca in cele doua zile de asteptare, au mancat cam "pe sponci" si au indurat frigul nocturn pazind avionul, in ultima noapte inghetand si apa in caldari... Echipajul avionului depanator le-a adus si mancare mai consistenta, care a suplinit lipsurile.

La ora 14,00 au decolat cu bine, aterizand la Tacinscaia, unde au fost inconjurati cu multa bucurie, iar Cioroiu a raportat comandantului de escadrila, Cpt. Georgescu Florea ("Nea Florica") peripetiile avute...

Au urmat numeroase alte misiuni, unele mai linistite, altele in care au intampinat puternice baraje de AcA si atacuri de vanatoare, dintre care desprind doar cateva mai deosebite:
2 nov. 1942, la a doua misiune asupra localitatii Hoperscaia, efectuata de cinci avioane de la Esc. 72 si unul in completare de la Esc. 71; avionul nr.156 pilotat de adj. Crasmaru Vasile, avand in echipaj pe slt. Panait Ion (Nelu) – comandant de bord; smtr. 2 Preda C-tin (RTF), cap. Giurascu (mec.bord) si cap. Ciocan (mitr(), a fost lovit in plin de AcA si doborat deasupra teritoriului inamic. S-au vazut deschizandu-se una sau doua parasute, dar nu se stie cine se salvase...

Scrie Cioroiu: "Cum, Nelu cazuse cu intreg echipajul?... Asta era ceva ce mintea mea nu putea concepe... Plecai leganandu-ma ca un om beat spre bordei, unde mi se intarira spusele servantului de la avionul meu...

Pe fetele tuturor vedeai o mahnire profunda... Cu ochii in jos ne suiram in masina si plecaram la masa... Ajunsesi la "solchoz", ne spuse cpt. Florica (Georgescu) sa inventariem lucrurile bietului Nelu...

Am chemat un ostas de la magazia escadrilei, cae-i lua patul cu saltea si patura. Deodata camera se golise; se vedea cat de colo ca lipseste cineva...

Inventarul a fost facut, lada de campanie sigilata, iar deasupra scrise smtr. Ganea Teodor: Slt.av. Panait Ioan, cazut la datorie, 2 nov. 1942.

Seara in camera, nu mai era viata de mai inainte!... Unde sunt tachinarile dintre Maxim si el, sau dintre Villy (Jecu) si el?... Unde sunt povestirile picante in legatura cu Titilica lui?... Cine sa-mi mai ceara tuica si apoi sa faca scandal prin camera?... Pe cine va mai lua Nea Sandel (cpt. Lupescu Alex.) ca partener la rummy?...

Cred ca pentru noi toti a fost o lovitura grozava... Dar Domnul cel ce ne-a facut, guverneaza toata lumea si ca atare, noi neputinciosii n-avem de facut altceva decat sa spunem: fie-le tarana usoara celor cazuti la datorie!"... Am incheiat citatul.

14 nov. 1942: La bombardarea localitatii Cebotarevschi a participat de la Esc. 71 o patrula de trei avioane: cap, cpt. Antonescu, stanga slt. Cracaoanu, iar dreapta slt. Cioroiu, avand in echipaj ca de obicei pe adj. Talaba Victor (pilot), dar pe smtr. Caraman Emil ca RTF, in locul lui S. Constantinopol. – Povesteste Cioroiu:

"Ajunseram la obiectiv; cu ochii tinta in vizor, lansai bombele in timp ce ma uitam la cap, care facea acelasi lucru... Deodata insa il vazui intr-o explozie si... alunecand pe planul stang, cobora spre pamant.... Mecanicul veni sa-mi inchida trapele si-mi spuse: "ati vazut? Capul a fost izbit in plin de AcA!"...

Nea Taca al meu de la volan luase Cc (cap compas) de intoarcere. Eu ramasei sa-l urmaresc pe cel lovit, care acum plana cu niste aburi dupa el. Celalalt coechipier de patrula tot vira ca sa nu-l piarda din ochi pe cel lovit... Ii spusei pilotului sa intoarca, sa vedem unde este cel lovit... La jumatatea virajului vazui avionul aterizat la cca 200-300 m de un drum si nimeni langa avion. Doua masini nemtesti se oprisera si cei ce erau in ele fugeau catre avion...

Veni in acest moment mecanicul si-mi transmise intrebarea pilotului daca aterizam? Da! Fu raspunsul scurt al meu... Un viraj facut mai jos sa recunoastem terenul si ne treziram aterizati pe un camp unde buruienile ajungeau pana la elici...

Sarim jos din avion si fuga la celalalt: fuselajul era despuiat de panza, motoarele fumegau, elici ciocanite de schije, uleiul se varsase peste motoare, cauciucurile sparte... Cand ajunsei in stanga pe partea usii, nemtii care sosisera mai inainte, bandajau pe cei doi raniti.

Mecanicul era ranit serios de tot, iar mitraliorul la mana stanga si picior... Flapsurile erau rupte de schije, iar fuselajul era despanzit si in partea aceasta...

Ne grabim sa plecam, caci ranitii pierdeau sange prea mult...

La aerodrom ne asteptau toti afara, caci ii spusesem radiotelegrafistului Caraman sa anunte din vreme... Ranitii au fost transportati la spital si apoi a urmat raportul la Grup; astfel imi terminai cea de a treisprezecea misiune!"...

In incheierea citatului trebuie sa subliniez gestul sublim de altruism al echipajului Cioroiu, ce a infruntat riscul unui aterizaj in teren necunoscut, pentru a salva vietile camarazilor raniti...

26. nov. 1942 – Ionica Cioroiu aflandu-se pe aerodromul Novocercasc, a aflat indirect stirea doborarii slt.av. Maxim Nicolae, camarad de promotie cu el, comandant de bord in echipajul avionului nr. 117.

Iata cum descrie evenimentul: "Pe aerodromul Novocercasc furam intampinati de D-l C-dor Motiu, ce ii spuse D-lui Cpt. Georgescu sa se incerce avionul nr. 155, deoarece maine dimineata la ora 5,00 sa plece la Tacinscaia... De ce? Astazi avionul Slt. Maxim a fost incendiat si doborat de vanatoarea inamica!...

Atunci ma tulburai peste poate... Cerui amanunte celor ce stiau mai multe si aflai ca susnumitul fusese in misiune cu Slt. Cracaoanu, deci numai doua avioane, sa bombardeze in regiunea Perelasovschi. Au fost atacati de patru vanatori rusi, care i-au atacat metodic si au incendiat avionul nr. 117. S-ar fi aruncat toti din avion: patru cu parasute, unul... fara?! Intre timp au sosit toate ramasitele (la Novocercasc), au fost anuntati toti ofiterii si toti au ramas ca fierti!"...

Inchei citatul, cam laconic in amanunte, dar scuzabil de astfel, deoarece Ionica Coiroiu a aflat in mod indirect nenorocita veste, dar noroc ca Sixtus Maxim a supravietuit doborarii si prizonieratului, s-a intors in tara dupa sase ani de prizonierat, traieste si acum din fericire impreuna cu scumpa sa sotie Meia si mi-a inmanat 15 pagini de amintiri, pe care am placerea sa le infatisez cititorilor odata cu biografia sa.

In ziua de marti 29 dec – 1942 Slt. Constantinciu plecase in misiune, iar Coiroiu ramasese sa aranjeze camera in care se mutasera in acea zi. Sa-i dam cuvantul:
"Noaptea visai ca ma jucam cu un copilas in pielea goala si paduchi... Ce-o fi insemnand aceasta? Era intrebarea mea!...

Tocmai cand vroiam sa fac proba la soba, auzii ca s-au inapoiat doar doua din misiune, caci al treilea fusese trantit...

Lasai doi ostasi sa continue treaba, iar eu fugii pe usa... Pe sala mai auzii ca membrii unuia din echipajele intoarse, ar fi raniti...

Imediat inima mi se facu cat un purice si incepura sa-mi treaca prin cap tot felul de idei negre... Inh aceasta misiune plecase Costel (Constantinciu) si doua echipaje de la Esc. 72... Mi-era teama ca cel cazut sa nu fie chiar Costache al nostru, insa din fericire il gasii teafar, neatins, la Comandament...

Inca o zi de doliu pentru noi: nr. 134 cazuse in flacari, pierzand pe Lt. Bucurescu (comandant de bord), Adj. Franculescu (pilot), cu intreg echipajul... Unul din avioanele inapoiate, nr. 132, devenise indisponibil, avand pe cpt. Negrescu, pe mecanicul de bord si pe mitralior, raniti...

Dupa ce bombardasera , se intoarsera spre Morozovscaia, unde au fost luati sub focuri AcA si tot atunci atacati de un Messerschmitt-109 G, care dintr-o singura rafala a facut atatea ravagii...

Trebuia sa iesim iara in misiune, caci timp ar fi fost, dar in urma acestui esec, am ramas pentru ziua urmatoare...

Pe seara am inceput sa cinstim cu Costel in sanatatea lui, a mea, a noastra, pana cand ne-am matolit de-a binelea... El fu de parere ca sa ne culcam, dar eu trebuia sa ma duc cu Lt. Vizireanu la Marusia, asa cum aranjase el; n-o gasiram insa, asa ca eu nu ma intorsei acasa, iar el impreuna cu lt. Dinu Hristodorescu isi continuara drumul spre oras, la Lealea."

Inchei citatele din caietul nr.1, dar nici Ionica Cioroiu nu lamureste ce a fost cu atacul acelui Me-109 G care a doborat in flacari bombardierul nostru...

Din caietul nr.2 spicuiesc:
Joi 31 dec. 1942 – Vineri 1 ian. 1943: Revelion fara misiuni, datorita vremei extrem de urate; masa comuna urmata de cheful obisnuit in asemenea ocazii, mai ales pe front...

S. 2 ianuarie 1942 – In urma progresului ofensivei sovietice, Grupul 1 Bomb. s-a mutat la ROSTOV. Cu tot gerul, dificultatea pornirii motoarelor si pericolul de givraj, misiunile au continuat in zilele urmatoare asupra unor obiective precum Constantinovscaia, Nicolaevca, Martinovca, Orlovca, Kalinin, Karpovca, Azinov, etc...

Joi 7 ianuarie 1943, Sf. Ion, onomastica lui Ionica Cioroiu, petrecuta impreuna cu colegii din promotia 1941, chiar din alte unitatii de aviatie, care se retrasesera pe acest aerodrom: Ionica Grama, Tache Baciu, Carol Anastasescu, Mircea Badulescu, Vasile Taraze, Costel Constantinciu, Vasile Jecu, Toni Dusescu si altii, la care au fost invitate si multe "barisnii".

Pe parcursul celor doua caiete, am intalnit multe nume, precum: Olga, Nadia, Dora, Maria, Olea, Victoria, Catia, Lidia, Vera, Valea, Sura, Marusia, Lealea, etc, deci un "buchet" numeros de fete placute si "darnice"...
Bineinteles ca si subofiterii aveau "buchetul" lor, iar trupa nu se lasa mai prejos, toata lumea traind in armonie, chiar daca se mai intampla sa se mai schimbe perechile, ca la cadril, cautand sa-si mai indulceasca timpul petrecut departe de tara...

D. 10 ian. 1943: Cioroiu a executat a 38-a misiune la inamic, bombardand Orlovca. – Dupa cum ati observat, incepand din decembrie 1942, Cioroiu a inceput sa-si noteze si denumirea zilei respective, pentru a nu pierde sirul zilelor saptamanii.

Joi 14 ian. 1943: Jenica Cioroiu (cap), Costel Constantinciu (dreapta) si Vasile Jecu (Stanga), au condus in calitate de comandanti de bord, formatia avioanelor nr. 153, 154 si 155 la STALINO, unde era un mare centru pentru revizia si repararea avioanelor, dupa care s-au inapoiat toti trei cu avionul nr. 154 la ROSTOV.

Miercuri 10 febr. 1943, Constantinciu pleaca in tara, la Tecuci, cu av.. nr. 155, care iesise din revizia generala facuta la STALINO. De aici deducem ca a inceput retragerea in tara a Grupului 1 Bomb.

V. 12 febr. 1943: Ionica Cioroiu face cunostinta cu Nadia, artista de teatru frumoasa si eleganta, imbracata in pantalon de astrahan, de care se indragosteste in mod "platonic", deoarece era "dameuza" C-dorului av. Alex. Zaharescu... (Expresia "dameuza" ii apartine)...

M. 16 febr. 1943: la Ionica Cioroiu s-au refugiat Lealea, Ira si Irena, care fugisera de frica rusilor cu o luna in urma de la Novocercasc si "ratacisera" prin Rostov si Taganrog, ca sa ajunga "sub ocrotirea lor"!

Caietul al doilea se termina V. 19 febr. 1943, fara alte explicatii. In orice caz, in ultimele zile se pare ca nu s-au mai efectuat misiuni la inamic, din lipsa de avioane disponibile, iar data de 3 martie 1943 apare in documente de arhiva ca zi de incetare a activitatii de lupta a Grupului 1 Bomb. si retragerea lui in tara, la Tecuci.

Citind cele 303 pag. De amintiri ale regretatului Jenica Cioroiu, care a supravietuit razboiului, dar a decedat in 1993, trebuie sa remarc observatiile sale pertinente asupra vietii care o duceau combatantii aerului pe front apoi, aceea dusa de colhoznici si localnicii oraselor, descrierea aspectului marilor orase pe care le-a vizitat (Melitopol, Rostov, Lehaia, Novocercasc, Sahti, Stalino, etc.), precum si relatiile cu "barisniile" localnice... Cum aceste informatii depasesc cadrul articolelor ma vad nevoit sa renunt la ele desi sunt foarte interesante, zugravind o lume aflata in conditiile speciale create de razboi.