Da, cu adevarat o zburatoare, o „pasare rara...”

AERONAUTICA CIVILA detine o foarte diversificata „gama” a intrebuintarilor aeronavelor sale. De la transportul de pasageri la cel marfar, de la cursele orare stabile la chartere si pana la cele prezidentiale, bunaoara. De la multiplele activitati utilitare pana la cele sanitare. Lansari si lestari, areofotografie si fotogrametrie, obervare si cercetare meteo sau supravegherea ghetarilor, a eruptiilor vulcanice, a... Interventii in stingerea incendiilor forestiere ori in alte catastrofe naturale... si suntem abia la inceputul unei liste care cu fiecare „zi” creste. Multe din aceste activitati reclama, pe langa echipajul propriu-zis, de zbor, specialisti ai altor profesii si indeletniciri, cum si echiparea corespunzatoare (scopului) a aeronavelor. In general foarte multe din aceste activitati, prestate si rezolvate prin mijloc aviatic, sunt cunoscute, despre ele vorbindu-se, scriindu-se, aratandu-se.

Mai putin cunoscuta, mai „rara” si deservita cu un numar restrans de avioane, este activitatea de „calibrare” a mijloacelor ce asigura protectia navigatiei aeriene, mijloace radio electrice aflate la sol (la aeroporturi sau in punctele nodale ale culoarelor aeriene). Romania, cum alte tari ale zonei noastre continentale, succesiv a avut un singur avion pentru calibrare (s-au succedat IL-14, MR-2, AN-24...). Avioane de foarte buna conditie tehnica, piloti experimentati, radioaparatura speciala si scumpa, sofisticata si, mai ales, personal tehnic imbarcat, pentru deservire, de stricta specialitate.

Periodic sau in cazuri speciale (schimbari de aparatura etc) „avionul de calibrare” se anunta si vine la aeroportul impricinat si zboara, zboara la distante si pe directii anumite iar „doctorii” aflati la bord verifica, diagnosticheaza... o colaborare atenta si precisa intre specialistii de sus si de jos, in urma careia totul se regleaza si se acordeaza corect intrucat orice abatere a acestor mijloace poate genera grave premize sau direct catastrofe aeriene.

Cei ce zboara si lucreaza cu si in acest avion sunt oameni nestiuti marelui public, nestiuti chiar si multor aviatori, modestia, priceperea si seriozitatea lor, importanta si eficienta lor fiind demne de pretuire...

Am suprins actualul avion de calibrare, apartinand Autoritatii Aeronautice Romane, in misiunea sa de lucru pentru aeroportul ARAD: un bimotor turbopropulsor Beechcraft, tipul Super King Air 350, o adevarata „bijuterie aeriana, zvelta si extrem de aratoasa, cu o linie splendida (in acceptiunea formulei bimotorului comercial clasic) si caracteristici de zbor foarte elevate. Este de stiut ca incepand cu seria Beech 100 (King Air) si in special seriile 200 si 300 (Super King Air) acest avion a fost si este folosit, atat de catre SUA cat si de alte state, pentru supraveghere si interceptare radio, curier si de salvare, fotografiere aeriana, patrulare aero-marina si alte... In serviciul autoritatilor aeriene (pentru misiuni de calibrare) este utilizat in foarte multe tari (SUA, Venezuela, Canada, Franta, Mexic, Japonia, Chile, Belgia, Arabia Saudita, Marea Britanie etc.); actual in Statele Unite, dintre cele 34 avioane destinate scopului calibrarii, 19 sunt de acest tip.

La o greutate de trei tone si jumatate (cea maxima de zbor peste cinci si jumatate) cele doua motoare Pratt & Whitney (de tipul PT 6 A) ii asigura o viteza de croaziera de 523 km/h si un platfon maxim de 25.000 ft. (7620 m.). Are o autonomie max. de 3756 km. si in varianta transport pasageri, in afara echipajului, transporta 13 persoane... ne oprim aici cu incompleta si succinta prezentare, adaugand ca aparatul pe care tocmai il privesc si admir a fost adus si inmatriculat in Romania la inceputul anului 1998 (febr.).

Pilotul, instructor, comandant al aeronavei, FLORIN LAZAR, in dreapta sa un copilot aflat in pregatire, cabina imi pare stramta si cockpit-ul extrem aglomerat iar „salonul” scund si cu o sectiune insuficienta; eroare!, sunt imporesiile prime ale unui om obisnuit cu vechile aeronave mari („familia IL-18!). Impresia mai vine si prin faptul ca personalul tocmai intrat nu si-a ocupat locurile, cum si din cauza aparaturii (calibrare) ce „incurca” masiv... dupa ce EI se aseaza (cum si eu) iar privirea, din aceasta pozitie, se mai acomodeaza, totul pare acceptabil si foarte bine facut! Dar gata cu „impresiile” (false ori nu), pilotul a pornit deja motoarele, incerc sa aflu numele oamenilor ce alcatuiesc aceasta strasnica echipa tehnica dar nu mai apuc... retin in componenta o tanara bruneta draguta si (ca sa vezi ce selectiva este urechea barbatului!...) ii retin numele - RALUCA, apoi cumva alunec pana la usa si cobor sub vartejul elicilor, usa este retrasa si inzavorata si ... si cu aceasta mica escala, in care bimotorul a luat petrol iar echipajul cafea, se sfarseste, avionul vireaza prudent pe platforma, prinde cu triciclul linia alba de clor-cauciuc si repejor aluneca pe Tex Way one catre pragul „doi-sapte” al pistei de decolare... La revedere prieteni, zbor bun Charlie Alfa Alfa!

P.S.: este bine ca astfel de avioane („bijuterii aeriene” am numit) sa plece repede, privindu-le prea mult, cunoscandu-le, risti sa te indragostesti de ele!

Arad, sfarsit de Octombrie 2002,
Cornel Marandiuc