Autorul,
profesorul MIHAI ATHANASIE PETRESCU, neaviator dar simpatizant
si membru al As.A.B. (Asociatia Aviatorilor Brasoveni), cum si
membru al (cum defineste) un „Grup de oameni de profesii
diferite, majoritatea profesori, care incercam sa ne luptam cu
tendinta generala de a elimina lectura dintre preocupari”
(este vorba de „Asociatia Culturala Mileniul 3”, din
Rosiorii de Vede), spune la inceputul cartii sale: „trebuie
sa va spun ca am evitat, cu buna stiinta, sa ma refer la piloti
de razboi inca in viata, nu am vrut sa zgandar nici un orologiu.”
Nu discut
daca acesta este sau nu „calea de urmat” (eu, precum
multi, scriu si despre cei vii si despre cei morti; am vazut,
in lungul anilor, cum cei vii au murit asteptand ca cineva sa
le recunoasca faptele, credinta, indeplinirile, cinstea, 
autenticul
patriotism, ranile grele, persecutiile crunte „post war
– after the battle” la care au fost supusi si prin
care NOUA TARA le-a multumit”! I-am vazut, spun, stingandu-se
in amaraciune, anonimat, restriste si aflati sub observarea permanenta
a Securitatii! Din aceste motive eu si altii ne-am incumetat a
scrie SI despre CEI VII, fapt ce il fac si acum, adesea, in carti
sau publicatii... desi „riscul” asupra caruia dl.
Petrescu atentioneaza, este absolut real si neplacut (am experiente...)
Deci
necondamnand autorul (fiecare si le stie „pe ale sale”),
am privit lista celor pe care i-a ales ca subiecti: o lista „grea”,
adevarate nume de rezonanta si referinta din (in) Aeronautica
Romana, adevarati infaptuitori, reale valori. Atentia inca mi-a
crescut stiind ca despre majoritatea celor numiti exista biografii,
monografii, scrieri romantate, articole, prezentari, studii chiar...
Astfel am subinteles dificultatile si obligatiile pe care autorul,
astfel hotarand, si-a asumat. Am citit cu atentie si placere si,
la sfarsit, pot spune:
O reluare,
o reatentionare cu, evident, accentele proprii ale autorului.
Dar si grija de a ramane in limita adevarului uman si istoric,
fara a escalada riscant (cum unii, dintre cei ce au scris „asupra”,
au facut-o) – un merit! O reluare, spun, dar, inca spun,
situata la gingasa limita (insuficient stabilita?) aflata intre
„suficient de-acum, mereu stiut”, si, dimpotriva,
necesitatea reamintirii, mereu trebuinta reatentionarii spre generatiile
trecatoare... asupra „celor ce nu trec, ci prin infaptuirile
lor raman!” (... ori ar trebui sa ramana!). Apoi, mai exista,
in special astazi, aspectul „tiraj/arie de raspandire”...
ori, aceasta, chiar ca ar reclama vorbire ori scriere editata
si tiparita, asupra acelorasi subiecte, in fiecare colt de tara.
Oricum,
este, pentru tanarul si „inimosul” autor, un bun si
salutar inceput iar pentru cititor un real castig informativ si
moral. Si iar stim ca inceputurile (majoritar se adevereste!)
presupun si anunta continuitati bune, superioare, ascendente,
consacratoare chiar... sa fie asa!
Indrazneala,
continuitate si succes, profesore!
Placuta
adaugire:
„Cum
nu, cum da”, profesorul, autorul si aviaticul MIHAI ATHANASIU
PETRESCU este prezent, consecvent semnatar in saptamanalul „DRUM”
(„publicatie saptamanala editata de Primaria municipiului
Rosiorii de Vede”) prin „materiale” (scrieri)
tematic aviatice in care prezinta si infatiseaza evenimente aviatice,
reportaje, prezentari de personalitati ale aeronauticii, prezentari
de reprezentative constructii aeronautice (aparate de zbor) etc.
– categoric o supriza (placuta noua, speram si altora) si
categoric o stare intelectuala de diversificata intelegere a celor
aflati, intru infaptuiri, la primaria municipiului Rosiorii de
Vede, loc de autentic merit aviatic romanesc: felicitari tuturor
celor implicati si salutarile ORIZONTULUI AVIATIC!
Cornel
Marandiuc
